Acasă Blog

In memoriam: Constantin Marin

0

Cu profundă tristețe și un imens regret, anunțăm trecerea în neființă a domnului Constantin Marin, un remarcabil lider și vizionar, director al Centrului de Cercetări Financiar-Monetare din cadrul Institutului de Cercetări Economice a Academiei Române. Plecarea sa lasă un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut și au lucrat alături de el, dar și în comunitatea științifică și financiară din România și Republica Moldova.

S-a născut la 26 august 1951 la București. În 1974, a absolvit ASE, Facultatea de Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor. În anul 1999, a susținut un doctorat în economie la Institutul Național de Cercetări Economice, continuând să-și lărgească orizonturile prin diverse cursuri internaționale, inclusiv la Institutul FMI și la Economic Development Institute al Băncii Mondiale. Domeniile sale de activitate profesională cuprind cercetări financiar-monetare, politici concurențiale și restructurarea întreprinderilor.

Constantin Marin a fost un adevărat pilon al cercetării financiar-monetare din România, dedicându-și întreaga carieră înțelegerii și dezvoltării sistemelor financiare. Sub conducerea sa, Centrul de Cercetări Financiar-Monetare a atins noi culmi de excelență, devenind un punct de referință în domeniu, atât pe plan național, cât și internațional. Cunoscut pentru integritatea, pasiunea și devotamentul său, Constantin Marin a fost un mentor și un prieten de nădejde pentru colegii săi. Contribuțiile sale semnificative la studii și proiecte de cercetare au adus schimbări pozitive și durabile în peisajul financiar. Viziunea sa clară și abilitățile sale de leadership au inspirat multe generații de cercetători și profesioniști.

Pe lângă realizările sale profesionale, domnul Marin a fost și un bun român. În 1992, a activat în cadrul unui grup comun moldo-român de cercetare privind analiza comparativă și oportunitățile de integrare a Republicii Moldova cu România. Unul din rezultatele acestei activități a fost elaborarea Concepției de integrare a Republicii Moldova cu România, prezentată președinților celor două state românești. În lucrarea sa „Integrarea monetară în spațiul românesc” publicată acum peste 30 de ani, el menționează: ”Spațiul românesc cuprinzând cele două entități statale actuale se prezintă ca un areal privilegiat. Există aici o concentrare de potențial bazat pe comunitatea etnică incontestabilă. El va mări piața internă într-o perioadă în care acest lucru nu este la îndemâna oricui și va crea noi oportunități pentru investiții străine. Programul de integrare va trebui să țină seama de situația actuală a fiecărei entități statale, inclusiv politica… Este necesar un angajament politic ferm pentru definirea obiectivului urmărit – a formulei de integrare – pentru a delimita etapele și a concepe mecanismele adecvate”.

Ca o ironie a sorții, Marin Constantin urma să participe la Workshop-ul științific „Provocări economice și financiare actuale: sustenabilitate și soluții multidisciplinare” pe 28 iunie 2024, la Casa Academiei. Evenimentul, realizat în parteneriat cu Facultatea de Științe Economice a Universității Petrol-Gaze din Ploiești, Institutul de Economie Națională al Academiei Române și Universitatea Româno-Americană, ar fi fost încă o ocazie de a împărtăși din vasta sa experiență și cunoștințe.

Marin Constantin va rămâne în amintirea noastră nu doar ca un profesionist desăvârșit, ci și ca un prieten drag, un mentor și un om de o noblețe rară. Pierderea sa lasă un gol imens în comunitatea academică și în inimile celor care l-au cunoscut și apreciat. Transmitem sincere condoleanțe familiei îndoliate și ne rugăm ca sufletul său să își găsească pacea veșnică.

Drum lin, domnule Constantin Marin. Moștenirea dumneavoastră va continua să inspire și să ghideze comunitatea românească.

Impactul aderării Republicii Moldova la UE asupra bugetului național

0

Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană va avea un impact semnificativ și asupra bugetului național al țării. Beneficiile economice, sprijinul financiar și obligațiile de conformitate cu normele europene vor influența modul în care Moldova își va gestiona resursele bugetare.

Una dintre principalele avantaje ale aderării este accesul la fondurile europene. Moldova va beneficia de Instrumentul pentru Asistență de Pre-aderare (IPA), care oferă sprijin financiar pentru pregătirea țărilor candidate în vederea aderării la UE. Acest instrument va aloca sume semnificative pentru reforme structurale și dezvoltarea infrastructurii. De exemplu, conform Comisiei Europene, în perioada 2021-2027, Moldova va avea acces la fonduri substanțiale destinate dezvoltării economice și investițiilor publice și private.

Investiții în infrastructură și sectorul energetic

În cadrul Planului Economic și de Investiții (EIP), UE va mobiliza aproximativ 1,6 miliarde de euro pentru Moldova, vizând cinci domenii prioritare: dezvoltarea economică, comerțul, eficiența energetică, conectivitatea și dezvoltarea capitalului uman. Printre proiectele specifice se numără modernizarea infrastructurii școlare și a sistemelor de încălzire, precum și ancorarea Moldovei în Rețeaua Transeuropeană de Transport​​.

Creșterea veniturilor și îmbunătățirea colectării taxelor

Aderarea la UE va implica, de asemenea, o mai bună colectare a taxelor și combaterea evaziunii fiscale prin implementarea programelor europene de vamă și fiscalitate. Aceste programe vor ajuta Moldova să îmbunătățească sistemul său fiscal, să crească veniturile bugetare și să asigure o administrare mai eficientă a taxelor și impozitelor​​.

Reformele și condiționalitățile

Pe lângă sprijinul financiar, Moldova va trebui să îndeplinească o serie de condiții legate de reformele structurale, inclusiv cele din domeniul justiției și combaterii corupției. Aceste reforme sunt esențiale pentru a asigura transparența și eficiența utilizării fondurilor europene. Conform unui raport al Comisiei Europene, Moldova a făcut progrese semnificative în aceste domenii, ceea ce este esențial pentru a menține fluxul de fonduri și sprijinul continuu din partea UE​.

Impactul pe termen lung asupra economiei

Pe termen lung, aderarea la UE va stimula creșterea economică prin atragerea de investiții străine directe, crearea de locuri de muncă și integrarea în piața unică europeană. Acest lucru va duce la o creștere a PIB-ului și la îmbunătățirea standardului de viață al cetățenilor moldoveni. Conform unui studiu al Băncii Mondiale, integrarea europeană ar putea duce la o creștere a PIB-ului Moldovei cu până la 5% anual în următorii 10 ani​​.

Aderarea Republicii Moldova la UE va aduce numeroase beneficii economice și financiare, dar va necesita și implementarea unor reforme structurale majore. Accesul la fondurile europene, sprijinul pentru dezvoltarea infrastructurii și îmbunătățirea colectării taxelor vor contribui la creșterea veniturilor bugetare și la dezvoltarea economică durabilă a țării. Totuși, succesul acestui proces depinde de capacitatea Moldovei de a implementa și menține reformele necesare pentru a se alinia standardelor europene.

Studiu de caz – Lituania

Lituania a aderat la Uniunea Europeană în 2004, alături de alte șapte țări din Europa Centrală și de Est. Această aderare a marcat începutul unei perioade de creștere economică semnificativă, fiind una dintre cele mai reușite transformări economice post-sovietice.

După aderarea la UE, PIB-ul pe cap de locuitor al Lituaniei a crescut considerabil. Conform unui studiu al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (EBRD), în perioada 2003-2023, PIB-ul pe cap de locuitor al Lituaniei a crescut de la 26% din PIB-ul pe cap de locuitor al Germaniei la 50%. Aceasta reflectă o dublare a veniturilor relative față de cel mai puternic stat membru al UE, în mare parte datorită integrării profunde în lanțurile de aprovizionare europene și globale​.

Lituania a beneficiat de fonduri europene substanțiale pentru dezvoltare. În perioada 2007-2013, Lituania a primit 6,8 miliarde de euro din Fondurile Structurale și de Investiții Europene, iar între 2014-2020, această sumă a crescut la 8,39 miliarde de euro​. Aceste fonduri au fost esențiale pentru modernizarea infrastructurii, dezvoltarea regională și sprijinirea inovării și educației.

Lituania a menținut o politică fiscală solidă, reușind să aibă un surplus bugetar în 2017 și să stabilizeze datoria publică la aproximativ 40% din PIB. Această stabilitate a fost crucială pentru a face față provocărilor economice și pentru a asigura o creștere durabilă pe termen lung​.

Aderarea la UE a impulsionat Lituania să implementeze reforme structurale majore și să integreze economia națională în piața comună europeană. Aceste măsuri au sporit competitivitatea și au atras investiții străine directe, în special din țările UE, contribuind la creșterea economică rapidă​

Experiența Lituaniei oferă Republicii Moldova un model clar al potențialului beneficiu economic al aderării la UE. Dacă Moldova va urma un traseu similar, se poate aștepta la o creștere economică accelerată. Moldova ar putea înregistra creșteri anuale ale PIB-ului de până la 5% datorită accesului la piața comună și fondurilor europene. Fondurile europene vor fi esențiale pentru modernizarea infrastructurii și pentru dezvoltarea regională. Adoptarea politicilor și reformelor europene va contribui la stabilitatea fiscală și la atragerea de investiții străine.

Aderarea Republicii Moldova la UE ar putea avea un impact pozitiv major asupra bugetului național, similar cu cel observat în Lituania, contribuind la creșterea economică, stabilitatea fiscală și modernizarea infrastructurii. Acest model de succes oferă o perspectivă optimistă pentru viitorul Moldovei în contextul integrării europene.

Referințe:

ENP & Enlargement

The World Bank

EBRD

Wikipedia

Aderarea Republicii Moldova la UE: Beneficii pentru fiecare cetățean

0

Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană reprezintă o oportunitate unică pentru a stimula creșterea economică și a îmbunătăți nivelul de trai al fiecărui cetățean. În contextul propagandei anti-UE și al euroscepticismului, este esențial să înțelegem beneficiile concrete și tangibile pe care această aderare le poate aduce. Iată câteva avantaje economice majore de care cetățenii moldoveni vor putea beneficia:

Accesul la o piață de 450 de milioane de consumatori

Prin aderarea la UE, Republica Moldova va obține acces la una dintre cele mai mari și prospere piețe din lume, cu peste 450 de milioane de consumatori. Acest lucru va facilita exporturile de produse moldovenești, în special agricole și industriale, fără bariere tarifare. Producătorii locali vor putea să-și extindă afacerile și să creeze noi locuri de muncă.

Fonduri europene pentru dezvoltare și infrastructură

Una dintre cele mai mari beneficii ale aderării la UE este accesul la fondurile structurale și de coeziune europene. Aceste fonduri sunt destinate dezvoltării infrastructurii, modernizării agriculturii și sprijinirii întreprinderilor mici și mijlocii. Proiectele finanțate de UE vor îmbunătăți rețelele de transport, educație și sănătate, aducând beneficii directe fiecărui cetățean.

Creșterea investițiilor străine

Statutul de membru al UE va face Republica Moldova mult mai atractivă pentru investitorii străini. Stabilitatea politică și economică, garantată de apartenența la UE, va crea un mediu favorabil pentru investiții pe termen lung. Creșterea investițiilor străine va stimula economia, va crea locuri de muncă și va aduce tehnologii și know-how avansate.

Protecția drepturilor consumatorilor și a standardelor de viață

Aderarea la UE va însemna și alinierea la standardele europene în ceea ce privește protecția consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului. Cetățenii moldoveni vor beneficia de produse și servicii de calitate superioară și de un mediu mai curat. În plus, drepturile lor ca și consumatori vor fi protejate prin legislația europeană.

Acces la programe de educație și mobilitate

Tinerii moldoveni vor avea acces la numeroase programe de educație și schimburi culturale, precum Erasmus+. Aceste programe vor oferi oportunități de studiu și formare în cele mai bune universități din Europa, contribuind la dezvoltarea competențelor și la creșterea competitivității pe piața muncii.

Sprijin pentru agricultura și dezvoltare rurală

Agricultura, un sector vital pentru Republica Moldova, va beneficia semnificativ de pe urma aderării la UE. Fermierii moldoveni vor avea acces la fonduri și subvenții europene, care îi vor ajuta să modernizeze și să diversifice producția agricolă. Acest lucru va conduce la creșterea productivității și la îmbunătățirea calității vieții în mediul rural.

Îmbunătățirea sistemului de justiție și reducerea corupției

Aderarea la UE implică adoptarea și implementarea unor reforme riguroase în domeniul justiției și luptei împotriva corupției. Aceste reforme vor asigura un sistem juridic mai transparent și echitabil, consolidând încrederea cetățenilor în instituțiile statului și atrăgând investitori printr-un climat de afaceri mai sigur.

Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană aduce numeroase avantaje economice care vor avea un impact direct și pozitiv asupra fiecărui cetățean. De la accesul la o piață extinsă și fonduri de dezvoltare, până la creșterea investițiilor și îmbunătățirea standardelor de viață, beneficiile sunt evidente și substanțiale. Este important să privim cu încredere spre viitor și să înțelegem că integrarea în UE poate deschide noi orizonturi de prosperitate și stabilitate pentru Republica Moldova.

Gazprom în cădere liberă

0

Producția de gaze naturale a Gazprom Group s-a redus anul trecut cu 13%, ajungând la nivelul minim record de 359 de miliarde de metri cubi, conform raportului anual al companiei, transmite Reuters. Compania rusească Gazprom a raportat joi pierderi nete de aproape 7 miliarde de dolari în 2023, comparativ cu un profit net de 15,2 miliarde de dolari în 2022. De asemenea, veniturile totale realizate de Gazprom anul trecut au scăzut până la 93 miliarde de dolari, o scădere de 26,8% față de 2022.

Exporturile de gaze rusești spre Europa, care odată reprezentau cea mai importantă piață de export a Rusiei, au scăzut semnificativ din cauza consecințelor politice legate de invazia Rusiei în Ucraina. Vârful acestor exporturi a fost atins în 2018-2019, când livrările anuale au urcat până la 175-180 miliarde de metri cubi. Chiar dacă Gazprom nu mai publică date privind exporturile sale de gaze, calculele efectuate de Reuters arată că, în 2023, livrările de gaze ale Gazprom spre Europa au scăzut cu 55,6%, ajungând la 28,3 miliarde de metri cubi.

Un raport realizat de o firmă externă de consultanță pentru Gazprom avertizează că firma rusească s-ar putea să nu recupereze veniturile pierdute din export pentru mai mult de un deceniu, potrivit Financial Times. Conform prognozelor realizate în studiu, până în 2035 exporturile Gazprom către Europa vor avea o medie de 50-75 de miliarde de metri cubi pe an, abia o treime din nivelul de dinainte de război. Deși Gazprom speră că o nouă conductă către China poate contribui la compensarea volumelor pierdute din exporturile europene, capacitatea sa va fi de doar 50 de miliarde de metri cubi pe an, iar prețurile de export solicitate sunt mult mai mici decât în Europa, în timp ce un acord privind construcția sa nu a fost încă semnat.

Raportul, comandat de conducerea companiei și redactat la sfârșitul anului trecut, este printre cele mai sincere recunoașteri de până acum cu privire la modul în care sancțiunile occidentale, impuse ca răspuns la războiul Rusiei, au afectat Gazprom și sectorul energetic mai larg din Rusia. Cota Gazprom din exporturile de energie ale Rusiei va scădea pe măsură ce gazele din conducte, care au fost lovite în mod deosebit de sancțiuni, trec pe un nivel scăzut în fața gazelor naturale lichefiate, mai puțin vulnerabile, potrivit raportului.

Gazprom este cel mai mare producător mondial de gaze naturale și unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul Rusiei. Contribuția anuală a Gazprom la bugetul Rusiei se estimează la 40 de miliarde de dolari.

Evoluția monedei Euro după alegerile europarlamentare 2024

0

Alegerile europarlamentare desfășurate în perioada 6-9 iunie curent au adus schimbări semnificative în peisajul politic european, cu implicații directe asupra stabilității și valorii monedei Euro. Scrutinul a arătat o tendință accentuată spre dreapta în multe state membre ale Uniunii Europene, ceea ce a influențat percepțiile și încrederea în moneda unică.

După alegeri, grupurile populiste de dreapta, precum Identity and Democracy (ID) și European Conservatives and Reformists (ECR), au înregistrat câștiguri semnificative. Se preconizează că grupul ID va deveni al treilea cel mai mare din Parlamentul European, iar ECR ar putea chiar să depășească Renew Europe, devenind astfel al treilea grup ca mărime​. Această reconfigurare politică ar putea crea instabilitate legislativă, având în vedere divergențele ideologice dintre grupuri.

Reacțiile piețelor financiare la rezultatele alegerilor au fost mixte. În general, piețele tind să prefere stabilitatea politică, iar ascensiunea partidelor de dreapta populistă a generat incertitudini cu privire la viitoarele politici economice și fiscale ale UE. Creșterea influenței partidelor eurosceptice ar putea duce la politici mai protecționiste și la tensiuni în cooperarea internațională, aspecte care pot afecta negativ moneda Euro. De exemplu, după anunțarea rezultatelor preliminare, euro a suferit o ușoară depreciere față de principalele valute de referință, investitorii fiind preocupați de posibilele schimbări legislative și de eventualele conflicte politice în cadrul Parlamentului European​.

Conform economica.net, imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor, moneda Euro s-a depreciat cu 0,5%, până la un curs de 1,0751 dolari, cel mai scăzut nivel din ultima lună. Aceasta reflectă incertitudinile și temerile investitorilor cu privire la stabilitatea politică și direcția viitoare a politicilor economice ale Uniunii Europene. Fluctuațiile valutare au fost accentuate de îngrijorările privind coeziunea politică și capacitatea noii configurații parlamentare de a menține un cadru economic stabil și predictibil​.

Un alt aspect important este rata de participare la vot, care a crescut față de alegerile anterioare, cu un număr mai mare de tineri​. Această creștere poate indica o mai mare dorință de implicare în problemele europene, ceea ce ar putea avea implicații pozitive pe termen lung asupra stabilității politice și economice a zonei euro.

Referințe:

economica.net

euronews

POLITICO

ECFR

Strategii guvernamentale pentru dezvoltarea pieței ecologice în Republica Moldova

0

În cadrul acțiunii EU4Environment, susținută financiar de Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO) promovează inițiativa UE privind Piața Unică a Produselor Ecologice (SMGP) și Amprenta Ecologică a Produselor (PEF) în regiunea Parteneriatului Estic. Această inițiativă își propune să sprijine companiile în măsurarea performanței de mediu a produselor lor și să le ofere oportunitatea de a se poziționa pe piața produselor sustenabile.

Republica Moldova, alături de alte țări ale Parteneriatului Estic, beneficiază de implicarea UNIDO în cartografierea practicilor existente și identificarea barierelor care împiedică implementarea PEF. Aceste informații sunt comparate cu sistemele de etichetare disponibile, iar rezultatele obținute vor contribui la creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a oportunităților și beneficiilor oferite de inițiativa SMGP.

Prin implementarea PEF, companiile vor putea demonstra angajamentul lor față de sustenabilitate și vor putea obține un avantaj competitiv pe piața produselor ecologice. Această inițiativă deschide oportunități pentru îmbunătățirea performanței de mediu a companiilor și stimulează dezvoltarea economică durabilă în Republica Moldova.

De asemenea, implementarea PEF aduce numeroase beneficii, atât pentru mediu, cât și pentru consumatori. Produsele ecologice vor avea o mai mare transparență în ceea ce privește impactul lor asupra mediului, ceea ce va permite consumatorilor să facă alegeri informate și sustenabile. În același timp, mediul va beneficia de reducerea impactului negativ al producției și consumului de bunuri.

Pentru a asigura implementarea eficientă a PEF, este necesară implicarea instituțiilor guvernamentale. Acestea joacă un rol esențial în pregătirea și stabilirea condițiilor prealabile pentru aderarea la inițiativa SMGP. Expertiza și cunoștințele instituțiilor guvernamentale sunt cruciale pentru a dezvolta cadrul legislativ și de reglementare necesar, precum și pentru a oferi suport și îndrumare companiilor din industrie. În acest sens, instituțiile guvernamentale pot lua în considerare următoarele acțiuni:

Dezvoltarea unui cadru legislativ și de reglementare

Instituțiile guvernamentale ar trebui să lucreze la dezvoltarea și implementarea unui cadru legislativ și de reglementare coerent care să susțină implementarea PEF în Republica Moldova. Aceasta ar putea include stabilirea cerințelor minime pentru produsele ecologice, instituirea unui  sistem de certificare și etichetare, precum și promovarea standardelor de mediu în toate sectoarele industriale relevante.

Crearea unui organism de expertiză și monitorizare

Guvernul poate înființa un organism specializat sau desemna o instituție existentă pentru a fi responsabilă de monitorizarea și evaluarea performanței de mediu a produselor conform PEF. Acest organism ar putea colabora cu companiile și organizațiile relevante pentru a dezvolta metodologii specifice și a furniza asistență tehnică în implementarea PEF.

Promovarea și conștientizarea

Instituțiile guvernamentale ar trebui să ia măsuri pentru a crește gradul de conștientizare și înțelegere a inițiativei SMGP și beneficiilor aduse de implementarea PEF. Aceasta poate implica organizarea de evenimente, seminare și campanii de informare adresate atât companiilor, cât și consumatorilor. Guvernul ar putea colabora cu mediul academic, organizații neguvernamentale și mass-media pentru a promova aceste mesaje și a încuraja adoptarea practicilor ecologice.

Susținerea financiară

Guvernul poate furniza sprijin financiar și facilități pentru companiile care doresc să implementeze PEF. Aceasta ar putea include acordarea de granturi, subvenții sau facilități fiscale pentru a stimula investițiile în tehnologii și procese mai ecologice. De asemenea, guvernul ar putea colabora cu instituțiile financiare pentru a dezvolta instrumente de finanțare inovatoare destinate promovării PEF.

Parteneriate și cooperare internațională

Instituțiile guvernamentale ar trebui să stabilească parteneriate și să coopereze cu alte țări și organizații internaționale pentru a împărtăși bune practici și expertiză în domeniul implementării PEF. Schimbul de cunoștințe și experiență poate contribui la îmbunătățirea capacității instituționale și la accelerarea procesului de implementare a PEF în Republica Moldova.

Promovarea inițiativei UE privind Piața Unică a Produselor Ecologice și Amprenta Ecologică a Produselor necesită un efort concertat din partea instituțiilor guvernamentale, companiilor și cetățenilor. Prin implicarea activă a instituțiilor guvernamentale, Republica Moldova poate deveni un promotor puternic al practicilor ecologice și al produselor sustenabile.

CÂND VA FI REFORMATĂ ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ?

0

Între speranțe si bătaia pasului pe loc

În Moldova au demarat din nou alegerile locale generale. În afară de rezultatul direct al scrutinului, alegerea primarilor și consilierilor locali, acestea mai au o semnificație importantă: evaluarea gradului de susținere a politicilor guvernării PAS de către populație. Totodată, partidele extraparlamentare vor încerca să-și ridice ratingul prin cooptarea unor lideri și fortificarea echipelor locale. Deși se așteaptă o toamnă fierbinte a luptelor interpartinice, greul va veni mai târziu – Moldova intră într-un nou ciclu electoral cu o administrație publică locală nereformată. Vom aminti că reforma administrației publice centrale și locale este o condiție de aderare la UE. 

Încercări de reformare a administrației locale au avut loc chiar de la apariția Republicii Moldova ca stat. Însă, multiplele schimbări ale legislației făcute la începutul tranziției nu au asigurat o autonomie locală veritabilă. Mai mult, sistemul de finanțare de tip „matrioșka”, în care bugetele primăriilor depindeau de transferurile de la raion, iar bugetele raioanelor, de transferurile de la guvern, a accentuat tendințele de centralizare și de subordonare a administrației publice locale față de guvern.

În 1994, un actor politic, în semn de protest, a boicotat alegerile locale generale. În rezultat, primarul municipiului Chișinău a fost numit prin decret prezidențial, declarat neconstituțional peste cinci ani[1].

În 1999 s-a făcut reforma teritorial-administrativă. Noul sistem a început să dea rezultate chiar în 2001, anul venirii comuniștilor la putere. Cu toate acestea, în 2003, la alegerile locale generale, guvernarea roșie a restabilit sistemul de raioane și, contrar stipulărilor legale, a mai creat vreo două sute de primării noi, ceea ce a costat bugetul de stat cu aproape un miliard de lei[2].

În 2005 comuniștii și-au schimbat vectorul orientării spre integrarea europeană, fiind nevoiți, sub presiunea „opoziției constructive”, să aprobe câteva legi importante, inclusiv cea a descentralizării administrative. Ulterior însă, nu a fost schimbat și mecanismul de finanțare a primăriilor, iar legislația adoptată a rămas doar pe hârtie.

După alegerile parlamentare din 2010, descentralizarea și asigurarea autonomiei locale au devenit o prioritate a Guvernului. În 2012, Parlamentul a aprobat Strategia de descentralizare și planul de acțiuni până în 2016, perioada de implementare fiind ulterior extinsă până în 2020. Din păcate, prevederile strategice și acțiunile de descentralizare nu au fost duse până la capăt. Însă o realizare incontestabilă se consideră noul sistem al relațiilor interguvernamentale, pus în aplicare din 2015. Acest sistem are la bază principii noi, prin renunțarea la sistemul sovietic și trecerea la finanțarea primăriilor pe baza a patru tipuri de venituri: venituri proprii, venituri cu destinație generală, venituri cu destinație specială și granturi investiționale. Așteptările de la implementarea noului sistem erau mari – creșterea bazei de venituri proprii și autonomia de decizie asupra lor, încurajarea efortului fiscal propriu, separarea bugetelor APL de diferite niveluri, precum și consolidarea managementului financiar al APL, creșterea disciplinei, transparenței și participării.

După șapte ani de implementare a noului sistem se constată, că, din păcate, obiectivele preconizate nu s-au realizat. Mai multe studii realizate pe parcurs au arătat că dependența autorităților locale de transferurile de la bugetul de stat a sporit, iar autonomia financiară s-a diminuat. Principalele cauze sunt baza fiscală redusă a surselor de venit, dar și măsurile administrative luate de guvernarea oligarhică. Astfel, conform raportului Ministerului Finanțelor privind capacitatea administrativă a primăriilor pentru 2022, doar 121 din 898 de primării au capacitate administrativă de a presta servicii publice locale populației[3].

În programul politic al partidului de guvernare actual, PAS, se conțin prevederi mai precise privind reforma APL. Astfel, în capitolul „Administrație publică eficientă” se menționează necesitatea implementării reformei administrativ-teritoriale împreună cu descentralizarea reală a puterii. Aceasta „se va solda cu economii de sute de milioane de lei, bani care vor fi utilizați pentru creșterea calității serviciilor prestate de stat cetățenilor la nivel local și facilitarea accesului la acestea (investiții în infrastructură) ” [4]. Însă odată cu venirea la putere (la mijlocul anului 2021), guvernarea PAS și-a trasat doar obiective imediate și pe termen scurt, punând accent pe consolidarea dialogului dintre APC și APL, conceptualizarea consolidării autonomiei locale și descentralizării, precum și atragerea fondurilor pentru dezvoltarea infrastructurii locale[5].

Pe de altă parte, conducătorii PAS, fiind întrebați dacă iau în calcul realizarea reformei administrativ-teritoriale, dădeau un răspuns evaziv, menționând că nu consideră această reformă drept o prioritate, atât timp cât nu există un consens extins în societate la acest subiect[6]. Totuși, acordarea Republicii Moldova statutului de candidat la aderarea la Uniunea Europeană, cu o serie de condiții privind începerea negocierilor de aderare, inclusiv reforma administrației publice, probabil a impus al doilea guvern PAS, stabilit la începutul anului 2023, să includă în programul de guvernare avansarea reformei administrației publice la nivel central și local[7]. Mai mult, chiar la una dintre primele ședințe ale guvernului Recean, a fost aprobat proiectul Strategiei de reformă a administrației publice din Republica Moldova pentru anii 2023-2030, cu un capitol dedicat administrației publice locale[8]

Conform Strategiei, obiectivul general al reformei APL constituie creșterea capacității administrației publice locale de a furniza într-un mod echitabil servicii publice adecvate și accesibile populației, prin consolidarea instituțională și financiară a autorităților locale și prin implementarea cu succes a unor politici eficace de dezvoltare economică și socială locală, astfel încât Republica Moldova să atingă standardele care să-i permită aderarea la UE. Spre deosebire de strategiile anterioare, documentul include ca și prioritate sporirea capacității instituționale a APL prin utilizarea unor mecanisme de consolidare, cum ar fi: amalgamarea teritorială voluntară și cooperarea intercomunală[9].

Implementarea Strategiei se prevede prin realizarea unor Programe speciale pentru două perioade distincte, respectiv pentru 2023-2026 și 2027-2030. Totuși, în Strategia nu se menționează direct despre necesitatea implementării unei reforme administrativ-teritoriale. Se presupune că consolidarea APL se va realiza în prima etapă prin amalgamarea voluntară, iar ulterior, după un raport de evaluare, se va decide oportunitatea trecerii la amalgamarea normativă. Astfel, ca și pe parcursul a 30 de ani, toate eforturile pentru modernizarea APL ar putea fi zădarnice în cazul în care la viitoarele alegeri parlamentare vor fi câștigate de partidele de orientare pro-estică. Acestea, de regulă, sunt pentru menținerea sistemului sovietic de organizare administrativ-teritorială și sunt împotriva oricărei reforme în acest domeniu.

Un sindicat antireformă

Crearea Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM) a bucurat multă lume. Până în 2010, asociațiile de primari se organizau doar pe criterii politice. Respectiv, activitatea lor era limitată la interese de grup sau de partid. CALM s-a constituit ca asociație a administrațiilor publice locale, iar decizia de aderare la asociație este luată de consiliul local.

Pe perioada unui deceniu, CALM a reușit să atragă în organizație peste 400 de membri, devenind o organizație reprezentativă a autorităților locale și un partener de referință în relațiile cu Guvernul. Însă, dacă urmărim acțiunile executivului acestei organizații și declarațiile sale antiguvernamentale, se creează impresia că, sub denumirea CALM, s-a creat o structură de opoziție sau un sindicat, cu misiunea de a critica în permanență toate inițiativele guvernului privind reformarea administrației locale.

Având acces prioritar la instituțiile naționale și internaționale, acțiunile CALM se rezumă doar la manifestarea nemulțumirilor față de procesele de reforme din Moldova și la necesitatea majorării salariilor aleșilor locali. Astfel, datorită rezistenței CALM, aprobarea Strategiei de Descentralizare s-a amânat cu 2 ani, iar obiectivul de consolidare a APL nu a fost realizat.

Deși, încă în 2010, după o discuție foarte participativă cu sute de primari, s-a ajuns la un consens privind necesitatea implementării descentralizării simetrice și a reformei administrativ-teritoriale, precum și a recomandărilor experților naționali și internaționali, CALM a blocat toate inițiativele pentru realizarea acestui proces.

Despre atitudinea necooperantă a CALM față de instituțiile statului se poate vedea și din ultima ședință extinsă a așa-numitului consiliu de administrare, care s-a desfășurat pe 14 august 2023. De exemplu, un vicepreședinte CALM a afirmat că „R. Moldova este mai des cunoscută pe plan extern, în structurile europene, datorită CALM decât Guvernului” [10]. Mai nou, chiar directorul executiv CALM tulbură apele cu inițiativa ca toți primarii aleși să își suspende calitatea de membru la partid pentru perioada mandatului, sau poate de introdus în legislație interdicția de afiliere la orice partid[11]. De menționat că aceste inițiative antireformă vin nu atât de la primarii aleși direct de cetățeni, ci de la niște persoane angajate în executivul CALM, dar fără experiență în activitatea administrațiilor locale.

După alegeri, CALM ar trebui să își facă o reformă internă proprie și transparentă, prin revizuirea regulamentelor și procedurilor de angajare a executivului (neschimbat de la fondare), dar și a mecanismelor de luare a deciziilor și de promovare a unei comunicări pozitiviste. Totodată, exemplul altor țări ne arată că, dat fiind că problematica locală are specificul său pentru sate, orașe, structuri regionale, respectiv este logic ca și administrațiile locale să fie reprezentate de organizații respective, nu doar de una singură, ca pe timpul sovietic.

Astăzi capitala, mâine toată țara

Revenind la alegerile locale viitoare, fără îndoială, lupta cea mai aprigă, tradițional, se va da la Chișinău. Principalul favorit este actualul primar, dl Ceban. Având o experiență solidă în politică, inclusiv în Consiliul Municipal Chișinău (CMC), în patru ani de activitate, acesta a încercat să schimbe imaginea proastă a Chișinăului ca fiind cea mai urâtă capitală din Europa. Prin implementarea unor proiecte vizibile – reparația trotuarelor, îmbunătățirea transportului public etc. – spre deosebire de predecesorii săi, Ceban și-a creat imaginea unui gospodar capabil să gestioneze problemele urbei.

Totodată, pe durata unui mandat, acesta nu a reușit nu numai să-și îndeplinească promisiunile, dar nici să rezolve principalele probleme cu care se confruntă chișinăuienii – trafic supraaglomerat, lipsa parcărilor, implementarea etichetării electronice, construcții promovate prin interese, administrație coruptă, reducerea fondului forestier etc. Însă cea mai mare nereușită a guvernării precedente este incapacitatea administrației capitalei de a atrage fonduri pentru proiecte cu finanțare externă. Statisticile ne arată că, în perioada 2019-2022, Chișinăul a atras doar 3% din totalul veniturilor proprii, ceea ce este cu mult în urmă în comparație chiar cu raioanele Edineți (35,4%), Soroca (12,3%), Hâncești (9,6%) sau Ungheni (9%) și chiar cu media pe Republica Moldova (7,7%).

Tabel. Veniturile proprii și granturile pentru
proiecte finanțate din surse externe în perioada 2019-2022

Sursa: Ministerul Finanțelor
Notă: Pondere granturilor din veniturile proprii ale altor raioane este sub 1%.

Cu toate acestea, șansele lui Ceban de a păstra fotoliul de primar sunt destul de mari, luând în considerare că, în perioada mandatului, el și-a tras și un partid de orientare centru-stânga, în care și-a încorporat toată administrația capitalei, astfel fortificând resursele administrative. Să ne amintim că, în 2003, la fel a procedat și Urechean, care a și câștigat alegerile, dar în 2005 a lăsat comuniștilor fotoliul de primar, pentru a se lansa în politica mare, unde s-a făcut de rușine.

Deputatul PAS, Lilian Carp, va fi, probabil, principalul concurent pentru fotoliul de primar general al capitalei. Spre deosebire de Ceban, Carp are o prestație politică impecabilă și a fost printre puținii deputați corecți și necorupți, având și experiență în activitatea administrației municipale. Punctele forte ale candidatului PAS sunt cooperarea cu guvernul și președinția, în special pentru atragerea surselor ieftine pentru proiecte mari de investiții, de care este nevoie mare în Chișinău. Partea slabă este prestația ștearsă a colegilor de partid în mandatul precedent, în special după plecarea unor consilieri în parlament. În acest context, PAS trebuie să-și consolideze echipa din capitală, pentru ca aceasta să devină un model de comportament al aleșilor locali în beneficiul cetățenilor.

Dintre alți candidați, trebuie menționat Victor Chironda, care, deși are puțină experiență în bătăliile politice, are o viziune clară privind modernizarea capitalei. Cred că el și PPDA vor avea un scor onorabil și vor avea o prestație diferită de predecesorii săi, care nici într-un an de zile nu au rezistat ispitei coruperii. Cât privește restul candidaților, care vor fi foarte mulți (probabil peste 20), vor avea rolul de consolidare a echipelor de partid.

Vremuri bune… mai pe urmă

Lupte pentru viitorul RM se vor da și în afara Chișinăului. PAS și PDA, după un scor modest la alegerile locale trecute, ar trebui să-și consolideze pozițiile în teritoriu. Partidul Democrat, care a avut majoritatea primarilor, va trebui să adune ceva pentru temelia noului PSDE. PN va depune eforturi să-și păstreze primarii în câteva orașe importante din nordul RM. În fine, noul partid „clovn”, finanțat de pușcăriașul fugar, va încerca să-și mențină pozițiile în zonele ocupate de fostul partid desființat și să mai ciupească ceva de la socialiști.

Pe acest fundal colorat va fi greu de făcut reforme. Însă vremurile bune pot veni numai după realizarea schimbărilor. Reformele sunt complexe, dure și au costuri sociale și politice. Ele nu pot fi implementate fără mobilizarea și solidaritatea tuturor păturilor sociale. Teoria schimbării spune că factorii determinanți ai unei reforme sunt voința politică, existența strategiilor și a planurilor de acțiuni, resurse și capacitatea de implementare a reformei și, la fel de important, comunicarea și acceptul populației pentru realizarea reformei. Reformele durează mult și rar se întâmplă ca toți acești factori să fie favorabili într-un ciclu electoral. Dar, fără reforme nu vor fi nici vremuri bune.

Mihai Roșcovan,
Doctor în economie

Referințe

[1]http://www.e-democracy.md/elections/chisinau/ 

[2] Costurile unei antireforme, în Jurnal de tranziție, Ch., 2007

[3] https://www.mf.gov.md/ro/content/informa%C8%9Bia-privind-capacitatea-administrativ%C4%83-adecvat%C4%83-unit%C4%83%C8%9Bilor-administrativ-teritoriale

[4] https://unpaspentru.md/wp-content/uploads/2020/08/Program-PAS.pdf

[5] programul_de_activitate_al_guvernului_moldova_vremurilor_bune.pdf (gov.md)

[6]https://moldova-suverana.md/article/natalia-gavrilita-reforma-administrativ-teritoriala-nu-este-o-prioritate-acum_40436

[7]program_de_guv-final_ro.pdf (gov.md)

[8]Cancelaria de Stat | Guvernul Republicii Moldova (gov.md)

[9]subiect-02-nu-92-cs-2023.pdf (gov.md)

[10]https://www.calm.md/la-final-de-mandat-al-alesilor-locali-primari-deputati-ministri-si-parteneri-de-dezvoltare-s-au-intrunit-cadrul-consiliului-de-administrare-al-calm/

[11]https://www.calm.md/ru/furduj-pochemu-primary-v-moldove-dolzhny-byt-bespartijnymi/

 

 

Autonomia găgăuză: subsidiaritate în numele echității

0

Rezultatul alegerilor recente din UTA Găgăuzia readuce în prim-plan problema găgăuză. Până nu de mult, toate guvernele din Republica Moldova prezentau UTAG ca model de succes al gestionării conflictelor interetnice. Mai mult, există propuneri ca acest model să fie aplicat și pentru soluționarea diferendului transnistrean. După ce alegerile pentru funcția de bașcan al Găgăuziei au fost câștigate de către o persoană întâmplătoare, susținută politic și financiar de către un condamnat fugar, tot mai mulți se întreabă dacă modelul existent al statutului special al UTAG este viabil și suportabil pentru guvernul central.

Scurt istoric

UTA Găgăuzia a fost creată în baza Legii Nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), aprobată în Parlamentul RM cu o majoritate de 80% din voturi, susținută de agrarieni și mișcarea Edinstvo, sub presiunea Federației Ruse. Aceasta s-a întâmplat în timpul facerii noului stat moldovean, când Federația Rusă a promis încă crearea a două enclave separatiste. Legea a fost concepută în contradicție cu modelul european de protecție a minorităților naționale, acordând autonomie exclusiv pe criterii etnice. Localitățile în care găgăuzii reprezintă 50% din populație pot face parte din Găgăuzia. Acesta nu reprezintă un criteriu pentru stabilirea granițelor UTA Găgăuzia, ceea ce face ca anumite enclave cu majoritate găgăuză să fie incluse în autonomie. Inevitabil, acest model nu duce la o mai bună respectare a drepturilor minorității, ci la relații disfuncționale între autoritățile locale și cele centrale. De asemenea, legea conține mai multe greșeli juridice, prin care structurile serviciilor publice centrale deconcentrate se formează cu acordul Adunării Populare. O altă anomalie juridică inclusă în lege prin articolul 18, prevede că Bugetul Găgăuziei este format din toate tipurile de contribuții stabilite de legislația Republicii Moldova și de Adunarea Populară. Cu alte cuvinte, dacă această stipulare ar fi implementată așa cum este scris în lege, ar însemna că toate serviciile publice prestate de guvernul central trebuie oferite către UTAG fără nicio contribuție din partea acestora.

Contradicțiile autonomiei

Autonomia reprezintă dreptul unui stat, unei regiuni sau unei minorități naționale de a se administra singură, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. Descentralizarea și autonomia sunt concepte strâns legate. În teoria administrării, se precizează că „ideea de autonomie locală atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia”[1]. La rândul său, descentralizarea se definește ca un proces prin care relațiile central-locale sunt restructurate într-un stat unitar, prin desconcentrarea competențelor de la nivel național până la nivel local de guvernare. Acest proces este înțeles ca fiind un mecanism pentru împărțirea puterii pe verticală între administrația centrală și cea locală, în principal pe trei dimensiuni: politică, administrativă și fiscală. Descentralizarea politică se referă la transferul autorității politice către nivelul local prin constituirea unor guverne locale alese. Descentralizarea administrativă presupune desconcentrarea funcționalității și responsabilităților către municipalități, cum ar fi furnizarea de servicii publice de bază, împreună cu structurile lor teritoriale. În fine, descentralizarea fiscală presupune transferul autorității financiare de la nivel central până la nivel local și este esențială pentru ca instituțiile locale să exercite funcțiile de politică publică în mod autonom. Aceasta implică un set de politici menite să crească veniturile sau autonomia fiscală a administrațiilor locale și poate îmbrăca următoarele forme: o creștere a transferurilor de la guvernul central, crearea de noi taxe subnaționale și/sau delegarea impozitelor de către autoritățile locale pentru colectare.

Spre deosebire de sistemele federale de guvernare, în statele unitare descentralizate suveranitatea nu este împărțită. Statele unitare pot avea niveluri naționale și subnaționale de guvernare, dar în caz de conflict, nivelul național rămâne suveran din punct de vedere constituțional. Deciziile executive și legislația adoptată la nivel central nu pot fi anulate de nivelurile inferioare ale guvernului. De asemenea, responsabilitățile deconcentrate pot fi, în principiu, retrase în orice moment și fără a fi nevoie de acordul local. Prin urmare, autonomia și descentralizarea puterii către comunitățile locale reprezintă o „chestiune de grație, nu [un] drept”[2]. Astfel, stipularea din art. 2 alin. (4) din Legea nr. 344, conform căreia „poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”, de asemenea, intră în contradicție cu prevederile constituționale.

Descentralizare în stil moldovenesc

În 2012, Parlamentul a aprobat Strategia de descentralizare și planul de acțiuni până în 2016. Ulterior, perioada de implementare a fost extinsă până în 2020. Din păcate, prevederile strategice și acțiunile de descentralizare nu au fost dus până la capăt nici până în prezent. Totuși, o realizare importantă poate fi considerată noul sistem al relațiilor interguvernamentale pus în aplicare din 2015. Acest sistem se bazează pe principii noi, revoluționare și conforme cu carta autonomiei locale, și anume: (a) APC (Administrația Publică Centrală) alocă direct transferurile către APL I (Autoritățile Publice Locale nivel I) și APL II, (b) funcțiile proprii ale APL se finanțează din taxele și impozitele locale, veniturile din impozitul pe persoane fizice și din transferurile de echilibrare – venituri cu destinație generală, (c) funcțiile delegate (de exemplu, educația) se finanțează prin transferuri condiționate, alocate pe bază de formulă – venituri cu destinație specială.

Totodată, s-a convenit că pentru a nu crea dezechilibre majore în sistemul bugetar, să fie păstrată anvelopa financiară (raportul dintre bugetul central și bugetele locale) existentă. Așteptările de la implementarea noului sistem erau mari – creșterea bazei de venituri proprii și autonomia de decizie asupra lor, reformarea sistemului de impozite partajate – predictibil, obiectiv, cu un nivel minim de servicii, încurajarea efortului fiscal propriu, separarea bugetelor APL I și II, precum și consolidarea managementului financiar al APL, creșterea disciplinei, transparenței și participării.

După șapte ani de implementare a noului sistem se constată că, din păcate, obiectivele preconizate nu s-au realizat. Mai multe studii realizate pe parcurs au arătat că dependența autorităților locale de transferurile de la bugetul de stat a sporit, iar autonomia financiară s-a diminuat[3]. Principalele cauze sunt: baza fiscală redusă a surselor de venit, dar și măsurile administrative luate de guvernarea oligarhică. Sursele locale de venit, cum ar fi impozitele pe proprietate, taxele locale, veniturile din proprietate, serviciile prestate de autorități și altele, au o pondere destul de mică în bugetele locale.

O altă cauză pentru care noul sistem de relații interbugetare nu a dat roade bune a fost faptul că UTA Găgăuzia, cu sprijinul unor pseudo-reformatori (mai nou – experți de politici publice), a refuzat să treacă la noul sistem. Astfel, din 2015, în Republica Moldova există practic două sisteme bugetare – unul funcționează în Găgăuzia și altul pentru restul teritoriului. Autoritățile locale din Găgăuzia nu participă la sistemul de formare a Fondului de Susținere Financiară a APL, în schimb Găgăuzia reține practic toate impozitele și taxele de stat colectate pe teritoriul său. De asemenea, autoritățile din Găgăuzia beneficiază fără restricții de toate programele de cheltuieli din bugetul de stat, având aceleași drepturi ca și APL din restul țării.

Frate, frate, dar brânza e pe bani

În perioada 2014-2019, Produsul Intern Brut al Republicii Moldova a înregistrat o creștere de 30% pe cap de locuitor. Cu o cotă în populație de 4,6%, contribuția UTA Găgăuzia la această creștere este foarte modestă, iar ponderea Găgăuziei în valoarea adăugată a scăzut chiar în acea perioadă, de la 2,7% la 2,2%.

Dacă analizăm evoluția veniturilor în comparație cu anul 2016, putem observa că sistemul de generare a veniturilor în Găgăuzia este mai avantajos decât cel aplicat în restul țării. Astfel, în 2022, Găgăuzia a înregistrat cea mai semnificativă creștere a cotei sale în veniturile consolidate ale bugetelor locale – o creștere de 5,6% față de anul 2016. De asemenea, aceasta a înregistrat cel mai înalt nivel al veniturilor bugetare totale pe cap de locuitor, ajungând la 9063 lei, ceea ce reprezintă aproximativ 223% față de nivelul înregistrat în anul 2016.

Începând cu anul 2017, Găgăuzia a depășit municipiul Chișinău în ceea ce privește veniturile bugetare pe locuitor, iar în 2022 diferența dintre cele două regiuni a fost de 596 lei. În comparație cu municipiul Bălți, diferența este chiar mai semnificativă, fiind de 2176 lei, sau aproape o treime din nivelul acestora.

Existența a două sisteme diferite pentru formarea bugetelor APL și UTAG, distribuția inechitabilă a surselor de venit prin favorizarea Găgăuziei în detrimentul altor administrații publice locale, conduce la disproporții și dezechilibre în dezvoltarea socio-economică a teritoriilor, generează disfuncționalități în relațiile interbugetare, provoacă tensiuni interetnice și creează nemulțumiri în rândul aleșilor locali și cetățenilor. Înțelegem dreptul găgăuzilor de a avea o autonomie, dar considerăm că aceasta trebuie să fie construită pe principii echitabile, respectând drepturile tuturor naționalităților care conviețuiesc în Republica Moldova. De ce, de exemplu, bugetul pe locuitor al bulgarilor majoritari în raionul Taraclia, unde locuiesc și 10% de găgăuzi, este cu 30% mai mic decât cel al vecinilor din UTAG? Aceste discrepanțe ridică întrebări semnificative.

Există voci, în special de la Congresul Autorităților Locale din Moldova, care propun renunțarea la sistemul de relații interbugetare introdus în 2015 și preluarea sistemului existent în relațiile cu Găgăuzia pentru APL. Implementarea acestei idei (pe care, în opinia mea, o consider aberantă) ar însemna o creștere a veniturilor la formarea bugetelor locale cu aproximativ 5,6 miliarde de lei. Acest lucru ar modifica anvelopa financiară dintre APC și APL, crescând ponderea veniturilor de la 29.5% la 36,4% și astfel ar putea crea anumite dezechilibre în sistemul bugetar. Practica internațională arată că în țările din Uniunea Europeană, această proporție este de obicei sub 30%. Desigur, există rezerve pentru sporirea cotei veniturilor APL cu câteva procente, dar acest lucru necesită o consolidare semnificativă a capacităților APL, inclusiv prin implementarea unei reforme administrative și teritoriale autentice.

Inițiativa „Marian”

Deputatul PAS, Radu Marian, a propus modificarea Codului fiscal pentru a reduce sumele TVA ce urmează să fie restituite agenților economici din autonomia găgăuză din Bugetul de stat. Potrivit acestuia, legislația actuală creează o inechitate, deoarece bugetul UTAG se formează din taxele și impozitele colectate de agenții economici din regiune, inclusiv TVA, dar restituirea TVA se face din bugetul întregii țări. Astfel, autonomia colectează TVA în bugetul său, dar aceste resurse nu sunt implicate în restituirea TVA. Este vorba de aproximativ 100 de milioane de lei anual, reprezentând aproape 10% din bugetul UTAG.

Fără îndoială, această inițiativă ar reprezenta un pas în direcția corectării unor „inechități” în relațiile dintre bugetul de stat și bugetul UTAG. Cu toate acestea, dacă privim strict din perspectiva contabilității, implementarea acestei inițiative ar implica restituirea TVA pe întreg lanțul valoric, inclusiv pentru bunurile și serviciile produse în afara regiunii. De aceea, bugetul de stat ar trebui să compenseze diferențele create prin transferuri speciale.

O altă abordare pentru corectarea relațiilor bugetare ar putea consta în transferul către UTAG a unor competențe de ordin social care în prezent sunt responsabilitatea guvernului central. Aceasta ar putea include, de exemplu, transferurile din bugetul de stat destinate educației preșcolare sau asistenței sociale.

Totuși, cea mai corespunzătoare metodă de a aduce UTAG în sistemul normalității, conform opiniilor noastre, ar fi integrarea acestei regiuni în cadrul sistemului unic de relații dintre APC și APL. Aceasta ar necesita și o revizuire a Legii nr. 344 pentru a se conforma Constituției, precum și standardelor internaționale privind protecția minorităților etnice.

Concluzii

Actuala legislație referitoare la UTA Găgăuzia este în contradicție cu principiile europene, favorizând o distribuție inechitabilă a resurselor financiare și fiscale. Există o neconcordanță între sistemul de formare a bugetelor APL și UTAG, ceea ce generează inechități și disfuncționalități în dezvoltarea socio-economică a teritoriilor, precum și tensiuni interetnice.

Integrarea UTAG într-un sistem unic al relațiilor interbugetare, conform modelului european, reprezintă o direcție promițătoare pentru a remedia aceste deficiențe. Această integrare ar trebui să fie însoțită de o revizuire a Legii nr. 344 pentru a asigura conformitatea cu standardele internaționale privind protecția minorităților etnice și să fie implementată în paralel cu o reformă administrativ-teritorială coerentă.

În final, subliniem că realizarea unei descentralizări eficiente și echitabile necesită eforturi concertate din partea autorităților centrale și locale, precum și implicarea activă a societății civile. Optimizarea structurii teritorial-administrative și crearea unui sistem coerent de relații interbugetare vor contribui la o dezvoltare durabilă, echilibrată și incluzivă a regiunilor, promovând coeziunea socială și economică în întreaga Republică Moldova.

Mihai ROȘCOVAN,

Doctor în economie

Articol bazat pe un studiu de cercetare privind optimizarea structurii teritorial-administrative în contextul descentralizării din Republica Moldova, realizat în colaborare cu Andrei Russu.

[1] Anibal Teodorescu, Tratat de Drept administrativ, București, 1929

[2] Elazar, D.J. American Federalism: A View from the States. Springfield: Crowell, 1966.

[3] Dumitru Budianschi. Autonomia financiară în Republica Moldova: evoluția veniturilor bugetelor locale, Expert-Grup, 2019  

Metodologia PEV poate ajuta întreprinderile moldovenești să devină mai sustenabile și mai competitive

0

În fiecare an, pe 27 iunie, întreprinderile micro, mici și mijlocii sunt sărbătorite la nivel global, în cadrul unei inițiative lansate de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Într-o lume tot mai preocupată de protecția mediului și dezvoltarea durabilă, este esențial ca aceste întreprinderi să-și consolideze competitivitatea prin adoptarea unor practici sustenabile și prin obținerea certificării amprentei de mediu pentru produsele lor.

Întreprinderile micro, mici și mijlocii reprezintă o componentă vitală a economiei Republicii Moldova. Situația acestor întreprinderi este una promițătoare, însă ele se confruntă cu provocări și cu o concurență puternică într-o piață tot mai globalizată. Pentru a se diferenția și a se poziționa ca jucători competitivi pe piața locală și pe cea internațională, întreprinderile micro, mici și mijlocii din Republica Moldova ar beneficia enorm de pe urma aplicării metodologiei Amprentei de Mediu a Produselor (Product Environmental Footprint sau prescurtat – PEV).

Obținerea certificării amprentei de mediu conform metodologiei PEV ar aduce întreprinderilor din Republica Moldova multiple avantaje. În primul rând, ar demonstra angajamentul lor față de sustenabilitate și responsabilitatea socială, ceea ce ar consolida imaginea și reputația lor în ochii consumatorilor și partenerilor de afaceri. Aceasta ar putea duce la creșterea încrederii și loialității clienților, generând astfel oportunități de creștere și dezvoltare pe termen lung.

În al doilea rând, certificarea amprentei de mediu ar oferi întreprinderilor acces la Piața Unică a UE pentru Produse Verzi (SMGP), care reprezintă un segment în creștere și de mare potențial. Prin respectarea criteriilor PEV, produsele întreprinderilor moldovenești ar fi recunoscute ca fiind ecologice și sustenabile, beneficiind de avantaje competitive și accesând noi oportunități de export.

Ce este Metodologia PEV?

Metodologia PEV constă în evaluarea și măsurarea impactului produselor și serviciilor asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viață.  Aceasta include toate etapele, de la extragerea și procesarea materiilor prime, producția, distribuția, utilizarea și până la eliminarea sau reciclarea produsului. Prin aplicarea acestei metodologii, întreprinderile pot identifica și reduce impactul negativ asupra mediului, adoptând măsuri de eficiență energetică, gestionând resursele în mod responsabil și minimizând emisiile de gaze cu efect de seră.

Pași de urmat

Pentru a aplica metodologia PEV, o întreprindere poate face următorii pași:

Identificarea obiectivelor: Întreprinderea trebuie să stabilească obiectivele și motivele pentru care dorește să aplice metodologia PEV. Aceasta poate include îmbunătățirea performanței ecologice, respectarea cerințelor de mediu, obținerea unei certificări sau accesul pe piețele internaționale.

Definirea ciclului de viață al produsului: Este important să se identifice și să se evalueze fiecare etapă a ciclului de viață al produsului sau serviciului, inclusiv materiile prime, producția, transportul, utilizarea și eliminarea sau reciclarea. Aceasta ajută la înțelegerea impactului asupra mediului și identificarea punctelor critice.

Colectarea datelor: Întreprinderea trebuie să colecteze și să analizeze datele relevante pentru fiecare etapă a ciclului de viață. Aceste date pot include consumul de energie, emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea resurselor naturale, producția de deșeuri și altele. Informațiile pot fi obținute prin intermediul analizelor interne, evaluărilor de mediu sau colaborări cu furnizorii și partenerii de afaceri.

Evaluarea impactului: Pe baza datelor colectate, se realizează o evaluare a impactului produsului asupra mediului. Aceasta poate implica calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră, consumul de energie, utilizarea apei, producția de deșeuri și alte aspecte relevante. Evaluarea poate fi realizată prin utilizarea instrumentelor și metodelor specifice, cum ar fi analizele ciclului de viață, evaluările de impact sau modelele matematice.

Identificarea și implementarea măsurilor de reducere a impactului: Pe baza rezultatelor evaluării, întreprinderea poate identifica măsuri și acțiuni specifice pentru a reduce impactul negativ asupra mediului. Aceste măsuri pot include optimizarea proceselor de producție, utilizarea surselor de energie regenerabilă, reducerea deșeurilor, promovarea reciclării sau îmbunătățirea eficienței energetice.

Monitorizarea și raportarea: Este important ca întreprinderea să monitorizeze continuu impactul produsului asupra mediului și să raporteze rezultatele obținute. Aceasta poate implica implementarea unui sistem de monitorizare intern, evaluări periodice sau rapoarte de sustenabilitate. Raportarea transparentă poate consolida încrederea consumatorilor și partenerilor de afaceri.

Prin urmarea acestor pași, o întreprindere poate aplica cu succes metodologia PEV și poate obține o evaluare detaliată a impactului asupra mediului al produselor sau serviciilor sale. Aceasta facilitează adoptarea practicilor sustenabile și contribuie la creșterea competitivității pe piața locală și internațională, în conformitate cu cerințele de mediu actuale și viitoare.

Digitalizarea în sănătate: o prioritate pentru Republica Moldova

0

Într-o lume tot mai conectată și tehnologic avansată, digitalizarea a devenit esențială în aproape toate aspectele vieții noastre, inclusiv în sectorul sănătății. Republica Moldova, o țară mică și cu resurse limitate, se confruntă cu numeroase provocări în ceea ce privește sistemul său de ocrotire a sănătății. Cu toate acestea, adoptarea tehnologiei și dezvoltarea e-sănătății poate oferi soluții semnificative pentru îmbunătățirea accesului la serviciile medicale și optimizarea proceselor în acest domeniu crucial.

Digitalizarea în sistemul de ocrotire a sănătății aduce o serie de avantaje și beneficii semnificative. Iată câteva motive-cheie pentru care digitalizarea este atât de importantă:

Acces îmbunătățit: Implementarea tehnologiei în sănătate facilitează accesul pacienților la servicii medicale. Prin intermediul platformelor online și a aplicațiilor mobile, pacienții pot programa rapid și ușor consultații, pot obține rețete medicale și pot avea acces la istoricul medical personal.

Eficiență sporită: Digitalizarea reduce birocrația și optimizează fluxurile de lucru în sistemul medical. Dosarele electronice permit medicilor să aibă acces rapid la informațiile pacienților, eliminând nevoia de a căuta în documente fizice. Acest lucru duce la reducerea timpilor de așteptare și la creșterea eficienței sistemului de ocrotire a sănătății.

Diagnostic și tratament mai precis: Tehnologiile avansate pot ajuta medicii în procesul de diagnosticare și planificare a tratamentului. Sistemele informatice pot furniza sugestii bazate pe datele pacienților, ajutând la luarea deciziilor mai informate în timp real.

Monitorizare medicală la distanță: Prin intermediul dispozitivelor de monitorizare a sănătății și a telemedicinii, pacienții pot fi monitorizați în timp real și pot comunica cu medicii de la distanță. Această abordare este deosebit de utilă pentru persoanele în vârstă sau cele care trăiesc în zone izolate.

Un model bun de urmat

Republica Moldova poate urma exemplul Estoniei, o țară în care digitalizarea în sănătate a fost implementată cu succes. În Estonia, fiecare cetățean are un dosar electronic unic, numit „E-Health”. Acest dosar conține toate informațiile medicale ale pacientului, inclusiv istoricul medical, rezultatele testelor de laborator, rețetele medicale și imagistică medicală.

Iată câteva caracteristici-cheie ale sistemului de e-sănătate din Estonia:

Dosar electronic personalizat: Fiecare cetățean estonian are un dosar electronic personalizat, accesibil prin intermediul unei platforme securizate. Acest dosar conține informații medicale actualizate și poate fi accesat de către pacient și de către medicii autorizați în timp real.

Rețete electronice: Estonia a implementat sistemul de rețete electronice, eliminând nevoia de hârtie și asigurând un flux mai rapid și mai eficient de prescriere și eliberare a medicamentelor. Pacienții pot obține rețetele online și le pot folosi la orice farmacie autorizată.

Consultații online: Platforma de e-sănătate din Estonia permite consultații medicale online. Pacienții pot comunica cu medicii prin intermediul aplicațiilor mobile sau a platformei online, eliminând astfel necesitatea de a se deplasa fizic la cabinetul medical.

Integrarea datelor medicale: Sistemul de e-sănătate din Estonia permite schimbul securizat de informații medicale între diferitele instituții medicale. Astfel, medicii pot avea acces rapid și ușor la istoricul complet al pacienților și pot oferi tratamente mai bine informate și personalizate.

Servicii de monitorizare a sănătății: Estonia a implementat și sisteme de monitorizare a sănătății la distanță. Pacienții pot utiliza dispozitive medicale portabile pentru a înregistra parametrii de sănătate, cum ar fi tensiunea arterială sau nivelul glicemiei, iar datele sunt transmise în timp real către medici pentru monitorizare și intervenție promptă.

Estonia a reușit să creeze un sistem de e-sănătate bine integrat, care a adus numeroase beneficii cetățenilor. Digitalizarea în sănătate a contribuit la eficientizarea serviciilor medicale, reducerea birocrației și îmbunătățirea accesului pacienților la îngrijirea medicală de calitate.

În concluzie, digitalizarea în sănătate poate aduce avantaje semnificative, cum ar fi accesul îmbunătățit la serviciile medicale, eficiență sporită în gestionarea datelor și diagnosticarea precisă. Prin adoptarea tehnologiei și dezvoltarea unui sistem de e-sănătate bine integrat, Republica Moldova ar putea depăși provocările actuale din sistemul său de ocrotire a sănătății și ar putea oferi îngrijire medicală mai eficientă și mai accesibilă pentru toți cetățenii.

Este important ca Republica Moldova să-și aloce resursele și să-și dezvolte infrastructura digitală pentru a permite implementarea cu succes a e-sănătății. Aceasta ar include dezvoltarea unei platforme securizate și robuste pentru stocarea și accesarea datelor medicale, instruirea personalului medical în utilizarea noilor tehnologii și asigurarea securității și confidențialității datelor pacienților.

Implementarea e-sănătății nu ar fi doar o soluție la problemele curente din sistemul de ocrotire a sănătății din Republica Moldova, ci ar reprezenta și o investiție în viitorul sănătății populației. Digitalizarea ar permite un sistem medical mai eficient, o gestionare mai bună a resurselor și o îngrijire mai bună a pacienților.

Autor: Redacția