Dezoligarhizarea prin descentralizare

0
725


Motto:Politicienii se gandesc la alegerile viitoare, iar oamenii de stat – la generațiile viitoare
Winston Churchill


Capitularea PDM și deblocarea instituțională aduce în prin plan o nouă competiție politică – cea a alegerilor locale. Se știe că Parlamentul stabilește data alegerilor locale și acestea pot fi organizate la cel puțin 60 de zile de la data anunțării. Se așteaptă ca săptămâna ce urmează să fie numită data alegerilor. După părerea mea, majoritatea de guvernare nu ar trebui să se grăbească cu anunțarea acestei date din mai multe motive.

În primul rând procesul de dezoligarhizare a instituțiilor va dura mai mult timp și fără adoptarea modificărilor legislative și a schimbărilor instituționale nu trebuie să se meargă la alegeri. De asemenea, organizarea unor alegeri înseamnă competiție între partide, care fără îndoială, va aduce fisuri în relațiile destul de fragile din coaliția majoritară. Însă cea mai mare problemă este starea precară a autonomiei locale din Republicii Moldova, constatată în diverse rapoarte de monitorizare realizate atât de instituțiile internaționale, cât și  ale societății civile din domeniu.

Deși mai multe guverne au făcut încercări  de reformare a APL, acestea nu au fost duse până la capăt. Ultima încercare a fost în 2013, odată cu aprobarea Legii privind Strategia de descentralizare și de implementare a planului de acțiuni, ulterior  prelungit până în 2020. Însă guvernarea PD a fost mai mult preocupată de centralizare decât de descentralizare, subordonându-și, prin șantaj și corupție vreo 80% din primării, transformându-le în structuri teritoriale  reprezentative de partid, care risipesc puținul buget ce li se alocă, fără a oferi serviciile necesare populației.

Având un cadru conceptual și instituțional dezvoltat, precum și aplicând un sistem modern de relații între bugetul central și cel local, în Moldova descentralizarea a avansat  ca proces participativ, dar nu și în cantitatea și calitatea serviciilor publice locale. Politicul a continuat să influențeze primăriile mici întreținute pe banii transferați de la stat. Fărâmițarea teritorială conduce și la folosirea irațională a resurselor umane, împiedicând dezvoltarea și accesul la servicii publice. De asemenea, excesiva fragmentare teritorială face dificilă și costisitoare implementarea unei descentralizări funcționale. De exemplu, este foarte greu de implementat descentralizarea și autonomia financiară în peste o treime din primării, care au o populație mai mică decât norma de 1500 de oameni,  prevăzută de legislația națională. Este imposibil să aduci fonduri europene la o primărie cu un buget anual de câteva sute de lei pe cap de locuitor. Cum poți să transmiți proprietăți și competențe către primării cu 3 sau 5 angajați? Să faci alegeri locale în aceste condiții este ca și cum ai încerca să resuscitezi un cadavru.

Reforma teritorial-administrativă este parte indispensabilă a procesului de descentralizare. Ea este necesară pentru că majoritatea primăriilor sunt prea mici și slabe, ele depind foarte mult de transferurile de la bugetul de stat, iar cheltuielile administrative ale acestor primării sunt mari și  serviciile lor sunt necalitative și costisitoare.

Dincolo de statutul special al UTA Gagauzia și regiunea Transnistreană, Moldova are mai multe anomalii teritoriale – orase cu populatia de mai putin de 1000 de locuitori, raioane cu cateva localitati, municipii cu competente neclare.

Fuzionarea administrațiilor locale ar fi o soluție pentru ca procesul de descentralizare să poată avansa. Aceasta ar spori eficienţa economică în procesul de prestare al serviciilor publice. Nivelul raional al administrațiilor locale trebuie desființat. Economiile de la eficientizarea administrațiilor, estimate la 500 milioane lei anual, pot fi îndreptate spre dezvoltarea serviciilor publice pentru cetățeni. De exemplu, clădirile primăriilor fuzionate pot fi reamenajate pentru oficii de deservire a populației pe principiul ghișeului unic. Astfel locurile de lucru în administrație pot fi păstrate și chiar multiplicate, salariul angajaților va crește, iar serviciile vor fi mai calitative.

O problemă aparte este municipiul Chișinău. Conform legislației în vigoare, viitoarele alegeri în Chișinău ar trebui făcute pe sectoare (cum a fost până în 1990) cu încă 5 primari și peste o sută de consilieri. Un studiu realizat arată, însă, că acesta ar aduce capitala în dezastru. Toată mizeria care am văzut-o în ultimii 10 ani despre gestionarea treburilor capitalei  va fi multiplicată de șase ori.

Fără îndoială, asumarea acestei reforme este un subiect politic dificil. Cunosc pozițiile diametral opuse în această problemă ale PSRM și ACUM. Însă consider că noua majoritate guvernamentală trebuie să dea dovadă încă o dată de curaj și voință politică și să găsească o soluție rațională și acceptabilă. Fundamentarea tehnică, socio-economică și financiară, precum și cadrul legal necesar pentru trei opțiuni  de reformă este pregătită. Este nevoie de decizia politică a unor oameni de stat.

Dacă ideea este acceptată, reforma trebuie inițiată imediat. Mandatele primarilor și a consilierilor trebuie extinse până la noile alegeri ce pot fi desfășurate în noiembrie 2019. Noua structură de organizare teritorial-administrativă trebuie să intre în vigoare din 2020. În caz contrar, încă pentru o perioadă de patru ani, multi bani publici vor fi irosiți în zădar, iar servicii mai bune pentru cetățeni vor fi amânate.

Mihai Roșcovan,
Doctor în economie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here