Sugestii către Guvernul RM din partea unui economist notoriu: treceți la sistemul de planificare indicativă

0
569

Profesorul Maximilian Silvestru, doctor habilitat în economie, a formulat o serie de sugestii pentru guvernanții de la Chișinău pe care le-a transmis site-ului nostru pentru publicare. Azi publicăm sugestia nr. 1, potrivit căreia  Republica Moldova trebuie să treacă de la funcționarea haotică a economiei la sistemul de planificare indicativă:

Succesele și insuccesele Republicii Moldova sunt legate de un șir de factori, inclusiv și de calitatea guvernării țării. Fără a face o analiză a activităților bune și mai puțin bune a guvernelor din ultimii 29 ani, considerăm necesar să venim cu propuneri constructive pentru guvernul actual și pentru următoarele. Pentru „început”, ținem să facem o precizare cu privire la discuțiile ce vor urma: noțiunile ” Dezvoltare Economică” și „Creștere Economică” nu mereu sunt sinonime.

Geografic, cunoaștem multe țări care dispun de creștere sistematică a economiei (Țările Arabe, Federația Rusă, India etc.), acestea sunt țări aflate în curs de dezvoltare și nu țări dezvoltate.

Țările dezvoltate economic dispun de un anumit potențial de creare a unor tehnologii principial noi, eficiente. Își asigură creșterea economică nu numai din exportul materiilor prime (gaz natural, petrol, metale etc.), dar și din procesul de eficientizare a producției, a activităților umane, din exportul produselor inteligente. În acest context, Republica Moldova, dispune de o anumită creștere economică, dar nu poate fi considerată o țară dezvoltată.

Creșterea economică din contul activităților unui „grup de privați”, care sunt orientați spre reducerea maximă a nivelului de remunerare a muncii, nu poate contribui la creșterea calității vieții angajaților.

Dezvoltarea economică spre deosebire de creșterea economică, presupune dezvoltarea socială a populației. Guvernul RM printre funcțiile sale de bază necesită să-și includă activități de creare a premiselor, a driverelor, a mecanismelor economice, sociale, ce ar contribui la creșterea potențialului științific, tehnologic, intelectual. Nici o universitate din lume (chiar și cele cu care unii se laudă) nu „OFERĂ CUNOȘTINȚE”, aceste universități îi învață pe studenți cum să-și creeze CUNOȘTINȚE. Procesul de „învățare” (ca și beția) are început dar nu are sfârșit. Omul toată viața trebui să învețe. Și munca este un „învățător”. Personalul care activează în Guvern se autoinstruiește, sistematic învață din metodele și modalitățile de soluționare a unor probleme, fără precedent în timp și în spațiu. La baza activităților Guvernului se necesită a fi puse anumite principii, axiome, postulate, inclusiv lupta cu sărăcia, sau altfel spus, lupta cu privații care-și subremunerează angajații, în condițiile în care RM se confruntă cu lipsa locurilor de muncă.

Problema nr. 1 pentru RM, în viziunea noastră, este lipsa unui PLAN INDICATIV (PI) de dezvolatre socio-economică a țării, elaborat pentru perioadele: (1) – un an, (2) – de patru ani, (3) – de zece ani. PI este sistematic utilizat în țările puternic dezvoltate industrial. Pentru proprietățile de stat, se elaborează PLANUL respectiv în profilul intervalelor 1, 4, 10.

Privații după dorință, se pot implica în unele activități prevăzute în PLAN. Pentru aceștia planul nu este decretat ci este indicativ.

Ideea PI îi aparține economistului american de origine rusă Vasili Leontiev, sugerată Guvernului din Japonia. Datorită funcționării economiei Japoniei pe baza PI, aceasta a realizat miracolul de creștere economică, socială și a devenit o țară industrial puternic dezvoltată. Privații care își desfășoară activitățile după PI, de regulă, sunt motivați prin intermediul anumitor favoruri (credite, subvenții, exporturi, importuri, achiziții etc. ).

Trecerea RM de la funcționarea haotică a economiei la sistemul de planificare indicativă este, în viziunea noastră, cea mai importantă și actuală problemă.

Elaborarea PI necesită anumite cunoștințe, un anumit nivel de profesionalism. Primul pas ar fi outsursing. Este necesar nu numai PI ca atare, dar și indicațiile metodice adresate executanților respectivi. La orice loc de muncă din sistemul de guvernare pot fi admise doar persoanele ce cunosc respectivele indicații metodice. Viața socio-economică evoluează, deci și indicațiile metodice vor fi supuse unor schimbări. Personalul Guvernului, anual, sistematic trebuie supus unor testări a nivelului de cunoștințe. Testările necesită a fi însoțite de stimulente și antistimulente, personalul este sau nu promovat la un nivel mai superior. Nivelul de salarizare al personalului trebuie să coreleze cu nivelul cunoștințelor acestora.

Maximilian Silvestru

Doctor habilitat în economie