Volodymyr Tulin, FMI despre politica fiscală a Guvernului: Sensul constă în repartizarea echitabilă și fără distorsiuni a poverii fiscale

0
576

Modificările politicii fiscale anunțate recent de Ministerul Finanțelor, care au înăsprit, într-o oarecare măsură, politica fiscală per ansamblu, au provocat discuții aprinse în societate, fiind, în cea mai mare parte, percepute negativ de mediul de afaceri și societatea civilă. Dat fiind faptul că aceste măsuri au fost coordonate cu FMI, am discutat despre necesitatea lor cu reprezentantul Fondului în Republica Moldova, Volodymyr Tulin. 

  • Dle Tulin, măsurile fiscale făcute recent publice de către Ministerul Finanțelor, unele din ele fiind propuse la recomandarea FMI, vin, în mare parte, în contradicție cu unele măsuri fiscale ale guvernării precedente. Însă, dacă ne uităm peste datele statistice referitor la activitatea economică din primul trimestru al anului în curs și analizăm aceste statistici, constatăm că acele politici au generat o creștere economică robustă. De ce atunci acestea sunt greșite?
  • Deși reducerea cotelor de impozitare și reforma sistemului de salarizare operată anul trecut a generat un impuls fiscal semnificativ, influențând, evident, cererea și inflația, pe termen scurt, totuși, nu putem spune că rezultatele bune ale activității economice în primul trimestru se datorează anume reformei fiscale. Să vă explic problema în contextul întregului pachet de reforme fiscale din luna iulie a anului trecut, inclusiv a amnistiei fiscale. Voi începe cu amnistia,or aceasta dezvăluie cel mai clar esența problemei. Logica autorităților era că, dacă vom ierta evaziunea fiscală, care este o infracțiune, oamenii vor începe să achite conștiincios impozitele. Din păcate, însă, lucrurile nu funcționează astfel. Dacă îi ierți cuiva o infracțiune, asta nu garantează faptul că făptașul nu va mai comite astfel de infracțiuni în viitor. Această tactică este contraproductivă. Din contra, dacă persoana vede că a fost iertată o dată, va fi iertată și în continuare și… de ce atunci ar trebui să nu mai comită infracțiuni?

Pe de altă parte, cel ce nu comite infracțiuni și vede că infractorul a fost iertat, are tot temeiul să se întrebe de ce ar rămâne el în câmpul legal și ar plăti impozite dacă oricum neplata este iertată odată la câțiva ani?

Însăși logica că, prin intermediul mecanismului de iertare a celor ce se eschivează de la achitarea obligațiunilor fiscale, vom stimula intrarea acestora în câmpul fiscal legal, este contraproductivă. Astfel de măsuri aduc cu totul alte rezultate.

Autoritățile au început cu amnistia în industria HoReCa, deoarece afacerile din sectorul restaurantelor, de rând cu cele din sectorul construcțiilor,sunt cel mai des folosite drept canale de evaziune fiscală. Și în acest caz logica a fost exact aceeași: hai să le reducem impozitele și ei vor începe să le achite.

  • Deci, vorbim de așa-zisul principiu al morcovului și biciului”?

Pai, da, acesta a fost morcovul, care însă nu funcționează fără bici!Nu vreau, însă, să se creadă că noi recomandăm să se opereze doar cu biciul, fiindcă nu este așa. De fapt,conformarea fiscală sau disciplina fiscală, cultura fiscală în general, nu trebuie să se bazeze pe frica de bici, ci pe conștientizarea faptului că impozitele sunt o obligațiune. Adică, banii pe care îi achiți merg pe urmă la crearea condițiilor mai bune de viață pentru tine și familia ta: drumuri, școli, spitale etc. Disciplina fiscală merge mână în mână cu cultura fiscală, iar în cazul HoReCa a fost, de fapt,implementat principiul morcovului, uneori chiar fără bici.

Ca să ne referim la HoReCa, în special la restaurante–aici, după reforma respectivă, nici măcar prețurile nu s-au redus, consumatorul n-a câștigat nimic din toată treaba asta. Dacă, să presupunem,s-a urmărit ca prin reducerea impozitelor să se stimuleze cererea, argumentul respectiv nu reiese din dinamica prețurilor în sector. Prin urmare, statistica oficială a veniturilor în sector nu a crescut grație sporirii consumului care a fost stimulat de reducerea prețurilor, ci grație ieșirii din umbră a jucătorilor din sector, fapt cauzat mai degrabă de controalele fiscale, adică de acel bici despre care vorbeam mai sus. Până la urmă, și restaurantele văd că este mai convenabil să se conformeze, adică să achite impozitele, și asta ne spun și nouă, deși cifrele arată că pierderile bugetului de pe urma acestor impozite neachitate rămân a fi semnificative. La moment, se vorbește mai mult decât se face.

  • Din ce motive s-a schimbat abordarea în cazul tichetelor de masă?

Aici iarăși avem o problemă, deoarece e vorba de un venit neimpozitat, adică despre o portiță pentru evitarea impozitării.

Totodată,ne pune în gardă faptul că, în paralel cu leii, mai circulă și aceste tichete, de parcă ar fi o valută paralelă. Ne amintim aici de bine cunoscutele cupoane din anii ’90…

  • Adepții acestor tichete spun că ele pot să constituie un stimulent pentru angajați, în condițiile când și în Republica Moldova se resimte grav problema deficitului forței de muncă.

Păi, de ce nu sunt majorate salariile?Un salariu bun este cel mai bun stimulent pentru orice angajat.

  • Ideea este că aceste tichete nu se impozitează și, prin urmare, este un efort financiar mai mic pentru întreprinderi.

Stop, dar impozitele sunt, de fapt, intrări la buget, ca, respectiv, să avem salarii și pensii mai mari! Din ce aud eu acum, totul se reduce la faptul că oamenii primesc venituri mai mari, deoarece o parte din venituri pur și simplu… nu sunt impozitate. Căci, repet, dacă aceste remunerări ar fi toate impozitate, atunci, din cei 1000 lei alocați de angajator, angajatul va primi cea mai mare parte, însă – conform cotelor respective – o parte va ajunge în bugetul de stat, o parte – în BASS și o parte – în FAOAM. Ceea ce se întâmplă, însă, este că angajații, în locul unei remunerări suplimentare impozitate, primesc niște tichete. Dar cineva poate nu are nevoie de aceste tichete, își ia mâncare de acasă, spre exemplu. Deci, angajatul este impus într-un fel să cheltuiască acești bani pe produse alimentare, care, apropo, trebuie să fie procurate doar în magazinele care acceptă acele tichete.

Altfel spus, tichetele reprezintă un mecanism de piață și nu prea. Dar eu mă întreb și vă întreb și pe Dvs.: de ce să nu-i plătești omului un salariu normal? La urma urmei, întreprinderea cheltuie aceiași 1000 lei, dacă ne referim la exemplul de mai sus. Doar că o parte din bani ajung în impozite. Vreau să accentuez că nu e tocmai corect, când cineva primește bani, iar cineva – venituri neimpozitate sub formă de tichete de masă. Nu este corect față de ceilalți, nu este corect față de pensionari. Este o inechitate crasă.

În plus, este evident că marile întreprinderi, care vin în Moldova și deschid multe locuri de muncă, nu fac asta doar pentru că la noi există aceste tichete de masă! Și, apropo, companiile mari pot să deschidă chiar cantine speciale pentru angajați sau pot să utilizeze alte modalități, cum ar fi serviciile de catering.

  • Pe de altă parte, există investitori, companii europene care au venit să organizeze acest sistem de tichete de masă. Ei vor fi nevoiți să plece?

Nu sunt la curent cu această situație, deci nu pot să comentez la acest capitol.

  • Tichetele de masă reprezintă, deci, tot o poziție principială a FMI?

După cum am spus, acest proiect comportă presiuni bugetare și conduce la inechitate.

  • La ultima ședință a Guvernului a fost prelungit termenul de valabilitate a patentelor de antreprenor. Este iarăși vorba despre o inechitate.

Noi nu am examinat acest aspect. Nu exclud că, la un moment dat, vom avea discuții cu Guvernul pe acest subiect. Știu că au existat anterior intenții de a anula aceste patente, însă noi nu am avut discuții la acest capitol.

  • Acordul cu FMI va fi făcut public?

Da, în septembrie. De fapt, atât subiectul cu HoReCa, cât și cel ce ține de tichetele de masă sunt parte a acordului pentru debursarea următoarei tranșe de finanțare de către FMI.

Potrivit politicii noastre de transparență, care a fost acceptată de Guvern, acordul poate fi făcut public doar după ce este aprobat de Consiliul de Directori Executivi al FMI. Deci, la finele lunii septembrie curent.

  • Dacă ne uităm la partea politică a întrebării, vedem că toată această poveste cu măsurile fiscale a pus într-o lumină negativă Guvernul, iar Președinția se erijează în protector al businessului. De altfel, consilierul președintelui este ex-ministrul finanțelor, cel care a promovat respectivul pachet de măsuri fiscale, o parte din care sunt acum anulate.

Nu vreau să comentez nuanțele politice. Da, este clar că noi operăm într-un context politic și înțelegerea contextului politic este parte a conștientizării contextului economic.

Vreau să menționez că acele  consultări și negocieri pe care le-am avut recent s-au desfășurat cu participarea reprezentanților tuturor autorităților– mă refer aici și la Guvern, dar și la Parlament și Președinție, plus BNM, CNPF, ANRE… Și toată lumea înțelege importanța asigurării continuității colaborării cu FMI. Desigur, consultările sunt foarte importante, consultările cu businessul, cu societatea civilă, între Guvern, Parlament și Președinție–ele sunt o parte importantă a întregului proces.

  • Poate problema constă și în faptul cum aceste măsuri preconizate ale Guvernului au fost prezentate opiniei publice?

Poziția noastră în raport cu amnistia fiscală și cu facilitățile fiscale a fost formulată clar acum un an, atunci când acestea au fost adoptate. Anume aceste politici au condus atunci la suspendarea programului de asistență financiară din partea FMI, nu-i niciun secret aici. Și, evident, măsurile specificate în acordul autorităților Moldovei cu FMI nu sunt măsuri neașteptate sau absolut noi. În esență, este vorba despre un pachet de acțiuni ale autorităților, pe care le considerăm corecte și necesare și le susținem în totalitate. Ele,de fapt,corectează acele decizii eronate care au fost adoptate anterior.

Nu vorbim aici de măsuri noi de sufocare a businessului, dimpotrivă. Politicile fiscale și de administrare fiscală pe care le-am discutat sunt îndreptate spre extinderea bazei de impozitare. Povara fiscală este repartizată echitabil și fără distorsiuni. Este o abordare pe care noua putere o înțelege și noi nu doar o susținem, ci și o încurajăm.

TVA este un impozit corect, deoarece nu fluctuează. Însă are un mic minus, deoarece este un impozit regresiv. Adică, cei mai săraci plătesc relativ mai mult. Am în vedere faptul că TVA, ca și impozitele cu cote unice, constituie o povară mai grea pentru cei săraci, căci au un cost de bunăstare marginal mai mare. Din punctul nostru de vedere, cel mai corect ar fi să existe o cotă unică a TVA, destul de moderată. Respectiv, aplicarea ei să fie suficient de largă. Eu consider,că rata de 20 la sută este potrivită pentru Republica Moldova.

  • Programul cu FMI va fi prelungit?

În contextul aranjamentelor la nivel de experți sunt prevăzute un șir de acțiuni pozitive ce țin de politica fiscală, cheltuielile bugetare, sectorul financiar și există premise pentru ca, după îndeplinirea acestora, Moldova să primească în anul curent mai mulți bani de la FMI decât a fost planificat. De asemenea, există posibilitatea dea prelungi cu câteva luni programul, astfel încât Moldova să reușească să încheie cu succes programul de reforme preconizate. Țin să vă amintesc că, așa cum a fost inițial planificat, programul nostru pe trei ani expiră pe data de două noiembrie curent. Însă Moldova obiectiv nu poate termina tot ce și-a propus până la această dată și, dacă programul nu ar fi fost extins, nu ar fi putut primi toate tranșele de asistență financiară de la FMI.

Vă mulțumesc pentru discuție!

A dialogat Ion Chișlea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here