Procurorii procurați

0
650

                                                             

Motto: Justiția nu este altceva decât convenienta celui mai puternic. Platon

Sistemul judecătoresc  în general, inclusiv procuratura si alte instituții anti-corupție, în special, sunt structurile principale care împiedică dezvoltarea și constituirea unei societăți democratice în Moldova. Zi de zi mass-media prezintă cazuri șocante care denotă că sistemul judecătoresc – cea de a treia putere în stat, a fost  și încă mai este o structură în serviciul  puterilor executive și legislative, a grupurilor criminale organizate, dar și de reprimare a libertăților omului. După venirea noii guvernări, principalele structuri ale sistemul judecătoresc  au continuat să se opună presiunilor societății privind solicitarea întemeiată de a intenta dosare penale pentru cei implicați în jaful secolului, ascunzând materialele rapoartelor Kroll, trăgând din timp și oferind posibilitatea celor bănuiți să părăsească Moldova și să continue să  ascundă banii furați prin paradisurile fiscale. Am impresia, că pentru fiecare zi de rezistență și tergiversare a investigațiilor din furtului miliardului, fostul procuror general avea un onorariu comparabil cu onorariul celui mai scump fotbalist din lume (peste 100 mii Euro). Procuratura generală s-a autoconservat și continuă să tărăgăneze acțiunile necesare pentru pedepsirea vinovaților.  Deși societatea civilă a lansat mai multe propuneri pentru ieșirea din acest blocaj, se pare că guvernarea s-a împotmolit în procesul de schimbare a cadrului normativ existent, întâmpinând la tot pasul bariere tehnice de ordin legislativ plasate cu iscusință de fosta guvernare. Care este ieșirea din acest haos instituționalizat – este întrebarea la care încă nu s-a găsit un răspuns.

 Scurt istoric glorios

Să ne amintim că reforma sistemului judiciar  în Republica Moldova a fost inițiată încă la începutul anilor ’90. Deși am fost pionieri (din fostele republici sovietice) la lansarea reformei,  până în prezent, această reformă nu este definitivată. Părinții spirituali ai reformei au fost politicienii și juriștii de „forță” – Victor Pușcaș, Nicolae Andronic, Mihai Ghimpu, Victor Berlinschi, Anatol Plugaru, Dumitru Postovan, Alexandru Buruian, asistați de experții din mediul academic – Valeriu Zubco, Victor Popa și alții.

Potrivit concepției reformei judiciare și de drept, câteva direcții principale de reformă au fost trasate:  1)stabilirea principiilor şi normelor de separare a celor trei puteri (legislativă, executivă, judiciară), a mecanismului de interacțiune dintre ele; 2) constituirea CC ca unică autoritate de jurisdicție constituțională în stat;  3) reorganizarea sistemului judiciar; 4) crearea bazei constituționale pentru reforma radicală a legislației; 5) organizarea administrativă a teritoriului; 6) crearea bazei juridice a societății civile democratice. După 25 de ani de reformă, cu sprijinul comunității internaționale, inclusiv și financiar (peste 100 de milioane de euro), se poate constata că niciun obiectiv stabilit nu a fost realizat, iar starea la care am ajuns este mai proastă decât de la care am pornit.

Performanțele sistemului judecătoresc

Rezultatele implementării reformei în sectorul judecătoresc impresionează:

  1. Din cei 9 procurori generali care i-a avut RM, doar primul – Dl Postovan, a activat pe întreaga durată a  unui mandat, restul fiind destituiți, demiși sau plecați din diverse motive.
  2.  Moldova este in topul țărilor cu cele mai multe apelații la CEDO (după frații români), calculat pe cap de locuitor, fiind obligată să plătească despăgubiri peste 16 milioane euro.
  3. Conform estimărilor internaționale justiția moldovenească este cea mai coruptă din lume (Forul Economic Mondial), suntem cu cel mai înalt nivel al mitei, iar la indicele percepției corupției ocupăm locul 117 din 180 de țări (Transparency International). In Moldova s-a produs cel mai mare furt al resurselor publice din Europa (ca pondere din PIB și/sau buget). În 2018, rezoluția Parlamentului European menționează că: “Moldova este capturată de interese oligarhice, cu o concentrare a puterii economice și politice în mâinile unui mic grup de oameni influențând parlamentul, Guvernul, partidele politice, administrația de stat, poliția, sistemul judiciar și mass-media”.
  4. Conform evaluărilor naționale încrederea în justiție este sub 20% (BOP, 2018), adică 8 din 10 persoane nu cred că justiția le poate face dreptate. Majoritatea procurorilor și judecătorilor sunt milionari, deși, chiar cu salariile majorate (de 3-4 ori) la insistența președintelui „rață mută”, nimeni nu-și poate justifica averile acumulate. 
  5. Cazurile de rezonanță, care au intrat în istorie ca modele de corupție organizată și de mușamalizare a proceselor judiciare: (1) Dosarul 7 aprilie 2009, (2) Atacurile raider asupra băncilor și companiilor de asigurare (Banca de Economii, Victoriabank, Moldincombank, Agroindbank, Asito, Moldasig s.a.), (3) Privatizările, concesionările și înstrăinările ilicite a patrimoniului public  la Moldova-Gaz, Tirex-Petrol, Rețele de distribuție electrică, Hotelurile Dacia, Codru, Național, Iptex, Aeroportul internațional, Air-Moldova, Gările Auto, instituțiile media EuroTV, Antena C ș.a., (4) Cazul Pădurea Domnească cu participarea procurorilor și politicienilor, soldat cu moarte unei persoane, (5) Dosarele Metalferos, Calea Ferată, Moldtelecom, Air Moldova cu deturnări a sute milioane lei, (6) Intimidarea și lichidarea, inclusiv fizică a  oponenților de afaceri și politici în cazurile Duca,  Mușuc, Turcan, Butmalai, Usatâi, Victor și Viorel Țopa, Ursachi, Crețu, Filat, Platon, Petic, Cebotari ș.a., (7) Landromatul rusesc prin care, cu ajutorul judecătorilor  moldoveni,  s-au “spălat” 22 miliarde dolari, (8) Tergiversarea, blocarea, lichidarea probelor, favorizarea hoților în furtul miliardului, (9) Conform unui studiu de monitorizare realizat de CALM, la mulți primari aleși în 2015 s-au intentat dosare penale, în majoritatea cazurilor, pe motive inventate, și, ca rezultat, peste 1/3 din aleși locali (primarii, președinți de raioane, consilieri) și-au schimbat afilierea politică, (9) Cele mai recente studii de monitorizare a activității sistemului judecătoresc arată că: există legătură justiției cu partidul aflat la guvernare – 67% din cei chestionați, respectarea formală a drepturilor și libertăților cetățenilor – 60%, lipsa de profesionalism – 59%, 3/4 din antreprenori nu au simțit rezulte în lupta cu corupția, iar 25% din antreprenori intervievați știu persoane care iau mită, (10) Peste 40% din hotărârile judecătorești nu sunt executate din diverse motive, inclusiv din cauza calității proaste a  actelor emise.

Astfel putem concluziona, că după zeci de ani  de reformă, în RM s-a stabilit un sistem de justiție corupt,  costisitor, netransparent și inechitabil. De menționat, că este vorba de coruperea și capturarea întregului sistem judecătoresc – Curtea constituțională, Curtea supremă de justiție, Curtea de apel, Consiliul suprem a magistraturii, Consiliul superior al procurorilor,  Procuratura , Procuratura anticorupție, Centru național anticorupție, Avocatura s.a. Cu o mare probabilitate se poate de afirmat că majoritatea, din totalul de câteva mii de persoane încadrate în sistem, sunt implicați în acte de corupție.

Lustrație sau reparație?

Așa cum se caută soluții de deblocarea activității sistemului judiciar și scoaterea lui din captivitate, mai multe propuneri se fac, în principal, pe rețelele de socializare. Sumar acestea pot fi grupate în două:  1) lustrația întregului sistem și (2) asanarea sau reparația morală  sau chiar amnistia lor.

Ideea unei lustrații pentru clasa politică și a aparatului administrativ nu e nouă și  a fost lansată de mai multe ori pe parcursul existenței tânărului stat moldav. De regulă, acestea au apărut atunci când nu pot fi realizate. Bunăoară,  lustrația era subiectul preferat a lui Roșca, iar ultima dată s-a referit la aceasta în  2012, când a scos și o rezoluție ppcd, aflat în stare de putrefacție.

Mai recent și PPDA, înainte alegeri din 2019, a făcut o declarație similară, mai ajustată la zilele de azi. Potrivit lor, procesul de curățare a clasei politice și a întregului sistem administrativ se va realiza concomitent pe două căi: (1) Asigurarea condițiilor pentru organizarea unui amplu proces de înfăptuire a justiției asupra tuturor celor care au uzurpat instituțiile statului şi care au comis crime ce au dus la sărăcirea populației, și (2) asanarea clasei politice prin intermediul aprobării și implementării stricte a legii care va interzice pe viață ocuparea unor funcții publice, de demnitate publică și funcții elective de către persoanele care au fost complicii „poliției politice” în perioada sovietică. De asemenea, lustrația sistemului judecătoresc, este cerută și cu multă insistență de lideri de opinie din societatea civilă.

Se știe, că deseori, politicienii au o viziune doar la televiziune, iar vorbele, mai greu, se transformă în fapte. Deși, în condițiile Moldovei,  lustrația a fost și este absolut necesară și legitimă, societatea noastră nu are maturitatea și puterea necesară ca s-o facă. Și aici am în vedere nu numai lipsa voinței politice, dar și sprijinul societății, în special din partea mas-media. Cât privește actuala majoritate situațională, aceasta nu va merge niciodată la lustrație, atâta timp cât printre aceștia sunt și “pacienții” acestui proces.

De acea, acum se merge pe calea a doua – reparația „morală” a sistemului judecătoresc, pe înlocuirea celor vinovați, cu alții, mai noi (?), aleși democratic (?) și neimplicați (mai puțin)  în scandalurile de corupție sonore de mai înainte. Însă cum e în matematică – de la schimbarea termenilor suma nu se schimbă, la fel, după cum vedem, și în acest proces de reorganizare, sistemul rezistă, punând în față persoanele, care au servit cu devotament guvernele  comuniste și oligarhice, care au însărăcit și au alungat populația noastră.

În concluzie, putem menționa că până când guvernarea și/sau societatea civilă nu va face publică lista corupților (similară cu lista Magnitchi), care, cel puțin, pe viitor va feri accesul lor la funcții din sistemul administrativ, societatea noastră nu are viitor.

Mihai Roșcovan