De ce Sputnic-ul rusesc nu a fost înregistrat în Occident. Despre semiadevărurile propagandei rusești

0
503

         Mi-aduc aminte şi astăzi, de parcă a fost mai ieri, despre un placat purtat la un miting în timpul primei campanii electorale libere din fosta URSS. Era în 1989, în oraşul Moscova. Cei peste şi de o seamă cu mine mai ţin minte denumirea organului de presă al Comitetului Central al PCUS. Îi spunea «ПРАВДА», „Adevărul”, cum ar veni pe româneşte. Pe placatul cu pricina era scris „полу-«ПРАВДА»”, adică jumătate de adevăr sau, mai corect, adevărul spus pe jumătate.

         Ca să nu o lungesc, vreau să spun că în această  „полу-«ПРАВДА»”  se circumscrie comportamentul autorităţilor din Rusia şi a unei bune părţi a mass media de acolo când vine vorba despre elogiatul la scară planetară vaccin „Sputnik V”.   

         Până  a trece la subiectul acestei relatări vreau din start să menţionez câteva lucruri pe care eu le consider incontestabile. Cred cu fermitate în ştiinţa modernă, în cercetătorul onest, în rezultatele ştiinţifice obţinute în baza metodelor contemporane acceptate şi cu echipamente moderne adecvate nivelului de complexitate al problemelor pe care cercetătorul se angajează să le rezolve. Mai cred în rezultatul ştiinţific publicat în reviste cu reputaţie nepătată care poate fi reprodus oriunde şi oricând cu aceleaşi concluzii. Pentru că restul este pseudoştiinţă şi şamanism.

         În legătură cu aceasta, departe de mine gândul de a susţine vânzolelile politice şi competiţiile deocheate din zilele noastre atunci când vine vorba, în special, despre vaccinurile care trebuie şi pot să salveze vieţi omeneşti. Să fie în frunte cel care face vaccinul cel mai eficient, cel mai ieftin şi cel mai bine testat la variate efecte – consecinţe ale procesului de vaccinare.  Dar să fie totul clar, transparent cu rezultatele puse pe masă, adică publicate în reviste ştiinţifice de prestigiu. Pentru că restul este, după cum am mai spus, vrăjeală.

         Dar să le luăm pe rând. Răsfoind un portal de ştiri din Rusia mi-a atras atenţia o ştire cu genericul „În Cehia vaccinul Sputnik V este mai popular decât AstraZeneca”. Chiar aşa să fie, mi-am zis ? În Cehia?

         Făcând referinţă la două agenţii cehe de cercetări sociologice CVVM şi Median, gazeta Izvestia (o altă poamă din perioada la care mă refeream la începutul articolului) informează cititorul / privitorul despre marea performanţă. Ştiindu-le năravul am căutat sursele, slavă Domnului, acum e uşor să o faci: pe site-ul CVVM barem un cuvânt despre viruşi şi vaccinuri. La Median am găsit raportul cu rezultatele sondajului. În limba cehă, e drept, dar cu extrem de mici eforturi am înţeles care este treaba.

         După cum ne arată rezultatele, 58 la sută dintre cei întrebaţi (eşantionul  – 1025 persoane cu vârsta peste 18 ani) ar prefera  vaccinul PfizerBioNTech, 17% – vaccinul Johnson & Johnson, 14% – Sputnik V, 12% – Moderna şi numai 7 la sută – AstraZeneca. Am putea, cum au făcut-o cei de la Izvestia să ne oprim aici, dacă scopul a fost să punem o „picătură de dohot în butoiul cu miere” al AstreiZeneca. De fapt, nici până astăzi nu-mi este clară înverşunarea cu care ruşii se confruntă cu cei de la AstraZeneca  (companie farmaceutică britanico – suedeză cu peste 66 mi de angajaţi, fondată la 6 aprilie 1999, listată la toate bursele mari din lume) şi, implict, cu specialiştii de la Universitatea Oxford (în 2017-2021, după Times Higher Education, cea mai bună universitate din lume, la care se predă din anul 1096, cu 4156 contracte de cercetare în derulare cu valoare cumulativă de peste 3,6 miliarde Lire sterline). Să fie oare la mijloc faptul că ambele vaccinuri au acelaşi mecanism de funcţionare? Rămâne să vedem acest lucru, dar până atunci suntem obligaţi să prezentăm şi partea a doua a întrebării (cehii au făcut sondajul după toate „canoanele” unui sondaj): câţi din cei intervievaţi ar avea atitudine contrară faţă de vaccinul rusesc, subliniind încă o dată ferma mea convingere că nu prin sondaje se stabileşte eficienţa unui vaccin.   

         Dar dacă au fost întrebaţi, oamenii au răspuns: 60 la sută nu ar accepta vaccinul Sputnik V, 36% iar reveni AstraZenecăi şi 21% – Sinopharm – ului. Celelalte vaccinuri: Pfizer/BioNTech, Moderna şi Johnson au fost cotate cu 2 la sută dintre cei incluşi în eşantion.

         Ultimele 3 vaccinuri, la fel ca şi AstraZeneca, urmare a avizelor ştiinţifice pozitive venite din partea Agenţiei Europene a Medicamentului (AEM) au fost înregistrate pentru aplicare în Spaţiul Comunitar. Vaccinurile CureVac şi Sanofi-GSK sunt în proces final de aprobare.

         În proces de testare de către autorităţile europene, de rând cu alte 4 sau 5 vaccinuri, este şi „Sputnik” – ul. Doar că nimeni nu poate spune când aceste testări vor fi terminate. Motive sunt câteva dar la început stă unul extrem de simplu: lipsa de infromaţii pe care elaboratorii nu vor / nu pot să o acopere.

        În povestea cu lipsa de informaţii –aici ne referim strict la vaccinuri– s-a ajuns la cazuri anecdotice. Cred că mai multă lume a auzit că în Rusia a mai fost elaborat, pe lângă „Sputnik”, un vaccin înregistrat cu numele „EpiVacCorona” (ЭпиВакКоронa) aparţinând Centrul Ştiinţific pentru virusologie şi biotehnoligii „Vector” (fostul Institut Unional de cercetări ştiinţifice de biologie moleculară în care se lucra cu diferite „blesteme” biologice asupra omenirii) despre care se spune că este unul dintre cele două centre mondiale (după unele date ar fi unicul) cu un „muzeu” al formelor virusului şi ADN – ului variolei. Astăzi Centrul cu pricina este în subordinea „Rospotrebnadzor” – ului. E bine sau e rău acest lucru nu putem spune, ceea ce putem afirma este că elaboratorii vaccinului  anunţau la începutul anului curent o eficienţă de 100% a efectului imunitar. Rezultatele au fost publicate în ultimul număr din 2021 al revistei ruse „Инфекция и иммунитет„ revistă cu factorul de impact 0,343. Pentru a compara, ca să spunem aşa,  „cotarea” revistelor, intenţionăm a spune că cea mai veche revistă medicală (apare din 1823) „The Lancet” unde au fost publicate unele rezultate ale testărilor vaccinului „Sputnik” are factorul de impact 43,377. Despre „The Lancet”, a treia ca factor de impact revistă medicală la nivel global, vom mai auzi pe parcursul acestei relatări. Noi, cu permisiunea dvs ne vom întoarce la vaccinuri şi la informaţia despre ele.

        Iniţial se planifica ca accest vaccin  (ЭпиВакКоронa) (EpiVacCorona)să fie testat pe trei mii de voluntari considerat de cunoscători un eşantion mic. În lucrarea menţionată ceva mai la vale se indică pentru faza I de testări clinice 14 oameni, iar pentru cea de a II – 86 de persoane.

        Voluntarii, mulţi sau puţini, aici nu contează, poanta este că ei au format un grup       care se numeşte ”Неофициальная гражданская группа по вакцинации от COVID-19 ЭпиВакКороной” (Grupul civic neoficial pentru vaccinarea contra COVID-19 cu EpiVacCorona) şi au adresat o scrisoare Ministrerului sănătăţii, Rospotrebnadzor-ului (Agenția rusească pentru securitatea alimentelor) şi altor instituţii în care menţionează (citez în traducere):”Independent şi din contul nostru verificăm nivelul anticorpilor, iar toate rezultatele sunt mai mici decât nivelele de referinţă. „Вектор” – ul susţine că determinarea anticorpilor necesari poate fi făcută numai cu sistemul lui de testare pe care îl ţine în secret”. Eu închei aici această incursiune cam lungă despre secretomanie  nu înainte de a indica sursa din care am preluat informaţia dată:  gazeta «Троицкий вариант – Наука» №3(322), 9 февраля 2021 года. O publicaţie, de alfel, foarte interesantă pentru cei care vor să cunoască.

         Lasă, mi-am zis că cu „Sputnik” – ul situaţia va fi alta când, cam o dată cu sondajele făcute în Cehia şi „garniste”  pentru ruşi şi pentru „societatea de prietenie moldo – rusă” de la noi de către Izvestia am mai dat de o ştire cu vaccinul.

         Gazeta slovacă „Dennik N” a fost ameninţată cu judecată de către Fondul rus de investiţii directe, în continuare îi vom zice FRID, dacă nu şterge de pe site o relatare care se referea la „Sputnik”. S-a dat chiar şi un termen: 9 mai.

         Vreau să amintesc cu această ocazie că FRID este, de rând cu Departamentul orăşenesc al Sănătăţii din Moscova şi Sberbank (Banca de Economii din Rusia), finanţatorul elaborării Sputnik – ului. Dacă ne uităm la finanţatori, atunci devine clar motivul de ce FRID este unicul agent care încearcă cu toate forţele să scoată Sputnikul în lume. Vorba e că Sberbank este supus sancţiunilor americane încă din 2014, iar despre Departamentul sănătăţii din Moscova nici nu face să vorbim, deşi ar fi mai potrivit ca el să promoveze vaccinul.

         Cum nu am văzut contractele semnate de către cineva din Rusia pentru livrarea vaccinului în cele câteva ţări care l-au acceptat spre utilizare (la un moment, când  autorităţile slovace erau presate la maximum de „flăcăii” cu studii pe la Londra şi New York de la FRID să „înghită” vaccinul şi să tacă, acestea erau gata să-l pună la vedere) nu cunoaştem ce informaţie ar fi trebuit să pună la dispoziţie cei care au făcut vaccinul, autoritatea slovacă din domeniu, Institutul de stat pentru controlul medicamentelor, a declarat că ruşii nu au pus la dispoziţie informaţiile necesare pentru evalaurea beneficiilor şi riscurilor vaccinului dat.

         Nu sunt tipicar şi nici pisălog, dar o dată fiind indicat firul discuţiilor în această relatare, mă văd obligat a spune chiar pe loc un lucru. În versiunea rusă a ştiiri despre acest inventat conflict se apune că Institutul slovac ar fi spus că i s-au pus la dispoziţie numai 80 la sută din informaţiile necesare. La celălalt pol se plasează ştirea depsre acelaşi subiect comunicată de REUTERS: „o substanţială parte a datelor, aproximativ 80 la sută nu a fost livrate chiar şi în urma unor solicitări repetate („a substantial part of the data, approximately 80%, was not supplied even after repeated requests ” ). Sper că cei care îşi vor pleca ochii peste aceste rânduri să prindă diferenţa dintre cele două prezentări ale aceluiaşi eveniment.  

          „Nu avem de gând să scoatem stirea” a declarat redactorul-şef al publicaţiei citate   Matúš Kostolný, „noi doar am citat precis declaraţia ofcială a Institutului care îşi manifestată suspiciunile faţă de Sputnik”.

          Lipsa de documente necesare a fost invocată şi de Ministrul ocrotirii sănătăţii din Germania drept unul din motivele principale pentru înregistrarea Sputnik-ului în ţara cu cancelar bun prieten încă din tinereţe al preşedintelui Rusiei.   

          Aceleaşi belele sunt invocate şi de AEM. Chiar dacă Sputnik-ul este inclus în mecanismul de testare “ rolling review“ care însemană, în condiţii de pandemii, proceduri de testare acclereată, nimeni nu poate spune când v-a fi scoasă permisiunea utilizării. Lipsesc datele necesare.

           Oficialităţile ruse o ţin însă una şi bună într-o perpetuă flaşnetăreală: invidia bat-o focul (Este o chestiune de ordin politic. Occidentul nu vrea îbn ruptul capului  să arate că Rusiei ”putiniste” îi iese ceva mai bine, mai repede și mai eficient. Și vaccinul nu e o excepție) (Это – вопрос политический. Запад ни в коем случае не хочет показывать, что у «путинской» России что-то получается лучше, быстрее, эффективнее. Вакцина – не исключение). Și mai departe, în același registru: ”doar în ţările comunitare unde la putere sunt forţe mai mult sau mai puţin patriotice (те страны Евросоюза, в которых у власти находятся более-менее патриотические силы) au acceptat să injecteze „Sputnik” – ul. Deocamdată, urmând acest criteriu de testare, patriot şi cu iubire de oameni este numai Victor Orban. Ce păcat că nu suntem şi noi în UE, ar avea Orban pereche!  Iar celelalte ţări – membre UE nu urmăresc decât interesele protectorilor de peste ocean (заокеанских покровителей).

Nu s-a schimbat nimic în Rusia,  la fel scria Izvestia în 1967 când am ţinut-o, fără să înţeleg prea multe, prima dată în mână! 

           La început, când se ridica problema despre informaţiile dosite de ruşi, credeam sincer că poate fi vorba despre elaboratori sau despre capacităţile de producere pe care toată lumea le consideră insuficiente. Aici chiar avem multe ciudăţenii de spus, dar nu le vom aduce pe toate că, nu de altă, dar nu avem loc şi nici timp.  Cu o altă ocazie o vom face-o fără îndoială.

          Cu Domane Ajută, zic s-o începem cu lucruri cunoscute.  Este ştiut faptul că vaccinul Sputnik V are doi (oare?) autori: Centrul naţional de cercetare în epidemiologie şi microbiologie „N.F.Gamalei” din Moscova şi Insitutul central de cercetări ştiincifice Nr.48 al Ministerului apărării din Rusia (MAR) din Serghiev Posad, regiunea Moscova. De fapt sunt câteva institute de cercetare ale MAR cu Nr.48 care se ocupă cam cu aceleaşi activităţi. În dreptul institutului 48 de la Serghiev Posad scrie (în Wikipedia, bineînţeles): elaboratorul principal al mijloacelor de apărare contra armelor biologice ofensive. Institutul 48 se află printre cele 5 instituţii de cercetare ale MAR supuse sancţiunilor americane din 27 august 2020. Este, de pildă  în lista de mai sus o instituţie cu numele Institutul de stat de cercetări ştiinţifice din domeniul chimiei organice şi tehnologiilor. La capitolul activitate scrie (pe site): elaboratorul principal al tuturor tehnologiilor utilizate la obiectele destinate distrugerii armelor chimice. Dacă aş mai aduce şi exemplele celorlalte institute din lista cu sancţiuni aş putea utiliza fără prea mari eforturi perechea de clape „copy-paste”. Nu o voi face, dar un lucru, totuşi, o să vă rog să-l aveţi în vedere când o să treceţi cu privirea aceste rânduri: schimbaţi cuvintele „apărare” şi „distrugere” în antonimele lor. Eu fiind un pic mai blajin decât autorităţile americane încerc să îl cred pe cuvânt pe ambasadorul Rusiei în SUA, Anatolii Antonov care, ca răspuns la includerea instituţiilor de care vorbim în lista cu sancţiuni (ea este, de fapt, mult mai amplă), a declarat că încă în 2017 Organizaţia de interzicere a armelor chimice a confirmat faptul îndeplinirii de către ţara lui a tuturor prevederilor tratatelor de distrugere a armelor chimice. Cât priveşte crearea acestor arme cât şi a celor biologice, mă rog, tace omul. Dar cum am zis, fiind mai îngăduitori, să credem că Institutul Nr.48 a creat arme biologice ofensive numai în perioada sovietică, iar acum face strict vaccinuri.

        Printre altele, fie vorba, cred că lumea îşi mai aminteşte de ajutorul generos oferit Italiei de către Rusia în primăvara anului trecut. Prin zona Milanului în martie-aprilie 2020 a fost înregistrată o erupţie a COVID – ului. Atunci „medicii” veniţi din Rusia în avioane militare, cu mâinile goale aproape, erau de fapt „microbiologi” cu stele pe umeri din institutul Nr.48. Au venit să preia probe biologice. Pentru ce? Ne putem da seama.  

        Cam aşa stând faptele, ştiind că pe 27 august 2020 institutul 48, şi altele de felul lui, vor fi trecute în lista proscrişilor, pe 11 august 2020 preşedintele Putin a anunţat că Rusia este prima ţară din lume cu vaccin anti-COVID. I-au zis „Sputnik”, analogia fiind una prea bine cunoscută. Dar, vorbele unui cercetător rus, ”numai în URSS, la 20 de zile de la revenirea pe Pământ a căţeilor, mai mult morţi decât vii, putea fi trimis un om în cosmos. Să fim primii cu orice preţ!”

       Sunt încă multe „lucruri decât a visat, Horaţio, filozofia ta”  de depănat în această direcţie. Sper să mai revenim la ele, dacă va fi interesul.

       Cele spuse sunt „floare la ureche” pe lângă ce urmează. Pentru că, la drept vorbind, ce contează, dacă o instituţie a făcut arme chimice, şi pe urmă, căindu-se, a scos întru  spălarea păcatelor un vaccin ce poate slava milioane de vieţi omeneşti.

       Uitaţi-vă ce am vrut să spun. Am „frunzărit”, cred, sute de reviste ştiinţifice şi mai puţin ştiinţifice, am citit, cred, mii de articole în cei aproape 50 de ani de când am luat pentru prima dată  în mână revista „Iunyi tehnic” (”Tânărul Tehnician”, pe care bătrânii sper să o mai ţină minte) dar ceea ce am văzut în The Lancet în numărul „on-line” din 12 mai curent, am întâlnit pentru prima oară. Dacă cineva mai cunoaşte un caz similar, vă rog foarte mult, să-l comunicaţi lumii.

        Nouă (9) cercetători din diferite colţuri ale lumii (Enrico M Bucci, Johannes Berkhof, Andre Gillibert, Gowri Gopalakrishna, Raffaele A Calogero, Lex M Bouter, Konstantin Andreev, Florian Naudet, Vasiliy Vlassov) din diferite domenii ale ştiinţei moderne solicită accesul la datele experimentale de la autorii unei lucrări publicate tot în The Lancet în numărul din 2 februarie 2021. Cred că aţi priceput că vorba este despre vaccinul „Sputnik”. Mai exact despre rezultatele fazei 3 a testării acestui vaccin în Rusia.                

         „Restricționarea accesul la date provoacă neîncrederea în cercetare. Accesul  la bazele de date cu rezultatele cercetării este imperativ pentru verificarea şi confirmarea concluziilor formulate. Lipsa accesului la date este şi mai gravă în cazul când există anumite erori și neconcordanțe în statisticile și rezultatele numerice prezentate. Din păcate, acest lucru se întâmplă în cazul studiului fazei 3 clinice a vaccinului Sputnik V”, menţionează cei nouă autori ai lucrării publicate acum câteva zile în prestigioasa revistă medicală (The Lancet. Vol. 397, 22 mai 2021, p.1881-1882). Şi tot ei continuă: „avem mari îndoieli în datele pe bază cărora cercetătorii şi-au fundamentat concluziile”. Neavând scopul să fac din relatarea de faţă un articol ştiinţific, mă voi limita aici numai la o menţiune: autorii arată mai multe erori serioase, inclusiv şi la metodologia de cercetare care trebuie, în special în cazul medicinei, respectarea unor criterii foarte dure.

        La fel stau lucrurile şi cu rezultatele fazelor 1 şi 2 ale testărilor efectuate de autorii vaccinului „Sputnik” care au fost publicate, la fel, în The Lancet (September 26, 2020. V. 396. p. 887–897. (Published online September 4, 2020). Atunci, mai exact în octombrie 2020, trei autori din Rusia, Vasilii Vlasov, Оlga Rebrova şi Valerii Acsenov, specialişti consacraţi în medicină şi, tot ei vice-preşedinţi ai Societăţii din Rusia a specialiştilor din medicina bazată pe dovezi, au cerut redacţiei The Lancet retragerea lucrării menţionate. Motivul – acelaşi.

         „În septembrie ne-am adresat autorilor cu rugămintea să ne pună la dispoziţie datele primare a le cercetării, aşa cum au promis chiar ei în Data Sharing Statement  din articolul publicat. Au trecut mai mult de două luni iar autorii nu răspund la rugămintea noastră. Ar fi putut să refuze solicitarea noastră, dar nici asta nu au făcut-o”, specifică cei trei autori în publicaţia lor.

         Profesorii Vlasov, Rebrova şi Acsenov au procedat cum ar trebui să procedeze oricare alt cercetător onest. Au analizat erorile şi deficienţile rezultatelor investigaţiilor fazelor clinice 1/2 ale Sputnik-ului pe baza publicaţiei din The Lancet.

        Ca să nu plictisesc prea mult cu rezultate sofisticate, mai subliniind o dată că relatarea mea nu este una cu caracter ştiinţific, voi reproduce concluzia „revoltaţilor” : „Mai mult. Cele 92% ale eficienţei vaccinului sunt bazate pe includerea în calcul a 20 cazuri. În momentul analizei recipienţilor li se injectase doar prima doză de vaccin. Este absolut inadmisibilă o asemenea acţiune politică de implicare în diferite competiţii a proceselor de testare a vaccinurilor cu încălcarea celor mai importante reguli de efectuare a cercetărilor. Crearea unei atmosfere de cursă, îi face pe elaboratorii vaccinului ostaticii unor declaraţii imrudente, pune în pericol calitatea proceselor de testare şi, prin urmare, creează pericole pentru sănătatea cetăţenilor Rusiei”.

        Eu închei aici. Vreau să spun, cum zice Florin Piersic, numai două vorbe şi pe urmă continuaţi voi. Acesta este motivul principal de neînregistrare a „Sputnik” – ului, lipsa de date fundamentale  şi nu prezenţa „protectorilor de peste ocean”.

        Aş avea mai multe PS – uri. Cu Brazilia şi „Sputnik” – ul, cu Slovacia, cu Argentina, cu patajarea datelor, cu cu producerea vaccinului etc., dar cam întinzând-o, le lăsăm pentru altă dată.

Ion Decuseară