Acasă Blog Pagina 29

Exportul de servicii, partea nevăzută a comerțului exterior

0

Dacă în comerțul exterior cu bunuri Republica Moldova înregistrează constant un sold negativ, care an de an sporește, în cazul comerțului cu servicii este vorba despre un excedent, care iarăși de la an la an este tot mai mare.

Potrivit raportului provizoriu al Băncii Naționale a Moldovei referitor la balanța de plăți, în anul 2018, excedentul balanței comerțului cu servicii a constituit 373,3 milioane de dolari, în creștere cu 17,8 la sută față de anul precedent. Și asta pentru că, valoarea serviciilor prestate către nerezidenți a sporit cu 224,1 milioane de dolari, pe când cea a serviciilor primite din exterior a crescut cu doar 167,75 milioane de dolari.

În structura exporturilor de servicii, în anul 2018, ponderi mai mari dețin serviciile de transport – 29,7 la sută sau 435,39 milioane de dolari.

Urmează serviciile de călătorii cu un volum de 377,84 milioane de dolari sau 18,3 la sută, serviciile de prelucrare a materiei prime aflate în proprietatea terților – 246,68 milioane de dolari și serviciile de telecomunicații, de informatică și de informații – 219,29 milioane de dolari.

În total, volumul exporturilor de servicii s-a cifrat anul trecut la 1,44 miliarde de dolari.

Serviciile IT exportate, în creștere spectaculoasă

Una dintre cele mai dinamice creșteri o înregistrează exporturile de servicii IT (Servicii de informatică și informaționale), care au ajuns anul trecut la o valoare de 164 milioane de dolari, cu 40 la sută mai mare față de anul 2017 și de peste două ori mai mare comparativ cu indicatorul din anul 2016.

„Rezultatele se datorează în mare parte politicilor favorabile dezvoltării sectorului (în special promovării Legii Parcurilor IT), dar și investițiilor în capitalul uman, ca răspuns la necesitățile stringente ale companiilor autohtone de a suplini locurile de muncă existente și de a crește substanțial, concurând acerb pe plan regional”, se menționează în raportul recent al Asociației Naționale a Companiilor din Domeniul TIC (ATIC). 

IT Parc cu 400 de rezidenți

De menționat că, după adoptarea legii în cauză, la inițiativa a 15 companii membre ATIC, la începutul anului 2018, a fost deschis Moldova IT Park, care a înregistrat recent cel de-al 400-lea rezident, depășind așteptările inițiale privind veniturile prognozate, numărul total de rezidenți și numărul de angajați. De remarcat că prognozele preliminare la începutul anului 2018 estimau atingerea numărului de 400 de rezidenți abia peste 3-5 ani.

Succesul Moldova IT Parc se datorează inclusiv lansării de acum doi ani a Centrului de Excelență în Domeniul TIC Tekwill, unul dintre cele mai mari huburi IT din Europa de Sud-Est, care contribuie enorm la pregătirea și perfecționarea specialiștilor pentru industria IT. 

„Tekwill reprezintă unul dintre cele mai de succes proiecte în domeniul dezvoltării educației, pentru a livra forța de muncă atât de necesară sectorului, precum și dezvoltarea antreprenoriatului IT din Republica Moldova. Datorită succesului de care se bucură, proiectul reprezintă un exemplu care se planifică a fi extins în afara Tekwill-ului existent”, comunică ATIC.

Lansarea centrului a fost posibilă datorită unei investiții capitale din partea Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională și a Guvernului Suediei, proiectul fiind implementat de ATIC în parteneriat cu Universitatea Tehnică din Moldova. Până în prezent, în acest centru au fost făcute investiții de 7 milioane de dolari.

Există un potențial impunător de creștere

Deși, în prezent, volumul serviciilor IT exportate nu este atât de mare ca în cazul celor de transport sau de călătorii, acestea au o importanță enormă și un potențial de creștere impunător în Republica Moldova. Și asta deoarece oferă multe locuri de muncă bine plătite, investițiile în deschiderea afacerilor IT sunt destul de mici, iar randamentul afacerilor este destul de mare. 

În acest context, Veaceslav Cunev, președinte al Consiliului ATIC și director al companiei Deeplace, crede că Republica Moldova are încă perspective bune în această direcție, inclusiv din punctul de vedere al calității forței de muncă pregătite la Universitatea Tehnică din Moldova (UTM). Totuși, acesta crede că trebuie să se producă o schimbare a mentalității funcționarilor, care să permită implementarea mai multor idei inovative venite din partea comunității TIC și care ar putea contribui la un salt calitativ nou al industriei, dar și a economiei moldovenești în general. 

Printre serviciile care pot fi dezvoltate lejer în Republica Moldova, inclusiv cu orientare spre export, sunt serviciile pentru afaceri, care dețin o pondere de 8,1 la sută în volumul exportului de servicii. Este vorba despre servicii de informare prin așa numitele call-centre-uri, de recrouting sau de consultanță. Adică, afacerile pentru care principala atracție de a începe activitatea în

Republica Moldova o reprezintă capitalul uman înalt calificat. Datorită acestor avantaje, compania de consultanță financiară Cromwell Evan Global Romaânia și-a deschis acum un an oficiu în Chișinău.  

„La baza deciziei de a ne extinde activitatea și în Republica Moldova a stat faptul că țara a înregistrat creștere economică an de an, începând cu anul 2014, iar odată cu semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeana, tot mai mulți investitori străini, clienți ai companiei noastre, și-au manifestat interesul de a-și extinde businessul în Republica Moldova”, ne relatează Oana Motoi, Managing Partner CEG România. 

Cromwell Evan Global, companie independentă ce oferă servicii de consultanță și fiscalitate în afaceri, este asociată cu biroul de avocatură Vernon | David. Astfel, compania oferă servicii integrate de fiscalitate, avocatură și consultanță în business. Aceste servicii sunt prestate în Republica Moldova și în România atât companiilor locale, cât și companiilor din alte țări. 

„Până în prezent, am lucrat cu companii stabilite în Uniunea Europeană, Kazahstan, Ucraina și Statele Unite. Avem foarte multe proiecte pe legislația comunitară în cadrul biroului nostru din România, proiecte în care încercăm să implicăm tot mai mult colegii din Republica Moldova”, menționează Oana Motoi, care are o părere foarte înaltă față de nivelul de calificare a  specialiștilor moldoveni. 

Datorită calității personalului, dar și a perspectivelor deschise în fața Republicii Moldova după semnarea DCFTA și Acordului de Asociere cu UE, managera este optimistă privind viitorul afacerii în Republica Moldova. 

„Împreună cu colegii de la Vernon | David dorim să adresăm în continuare la cele mai înalte standarde de calitate internațională solicitările actualilor și viitorilor noștri clienți, investitori internaționali cu businessuri de talie medie și mare în Republica Moldova. De exemplu, în acest moment, suntem în discuții cu cinci investitori din România și nu numai, care își doresc să intre pe piață”, menționează Oana Motoi. 

Potrivit ei, CEG împreună cu Vernon | David estimează să aibă, în acest an, o cifră de afaceri de până la 700 mii de euro, un sfert din aceasta reprezentând exportul de servicii. Cele două companii au în jur de 20 de angajați, care au în medie salarii de 16 mii de lei moldovenești. 

Un serviciu de perspectivă – turismul dentar

Un alt gen de servicii, care nu se regăsește în statisticile privind exportul de servicii sunt serviciile medicale. Acestea nu se regăsesc în statistica exporturilor, deoarece sunt prestate în Republica Moldova, însă la ele apelează tot mai mulți cetățeni străini. În special, este vorba despre tratamentele stomatologice, care, grație prețurilor scăzute, dar și a personalului calificat, atrag tot mai mulți cetățeni străini, în special din țări UE, precum România, Italia sau Franța. Chiar dacă aceștia sunt nevoiți să achite biletele la avion și cazarea în hotelurile din Chișinău, tratamentul complex al danturii îi costă de trei sau patru ori mai puțin decât în țările de reședință.

Pe de altă parte, potrivit lui Alexandru Smântână, director al clinicii stomatologice Vivodent, o estimare medie arată că un pacient din străinătate aduce venituri cât zece localnici, care au posibilități financiare mult mai limitate. El ne spune cum, implementând standardele europene de calitate, clinica sa a reușit să-și sporească gradul de atractivitate pentru clienții din UE. 

„Clinica s-a aliniat mai multor standartde de calitate europeană și internațională, obținând  și certificatul de management al calității ISO 9001:2015. Drept urmare, pacienții sunt siguri că vor primi servicii de calitate similare, iar în unele cazuri chiar mai bune decât în zona de unde vin”, menționează medicul.
 
În perspectivă, clinica își propune să diversifice geografia pacienților, popularizând la scară largă Republica Moldova ca destinație pentru tratamentul calitativ al dantrurii. „Inițial, unii pacienți nici nu au idee unde se află țara noastră”, relatează Alexandru Smântână.  

Medicul spune că acest gen de afacere are perspecytive mari. „Anual, vorbim de mii de pacienți din străinătate care vin în Republica Moldova pentru a-și repara dantura. Valoarea unui tratament pentru un pacient din străinătate variază, de obicei, de la unu la patru mii de euro. În plus, aceștia se cazează în hoteluri, merg la restaurante”, constată directorul Vivodent.

Accentul pe calitatea și exclusivitatea serviciilor

Totuși, serviciile de acest gen, care sunt solicitate în cea mai mare parte datorită prețurilor mici, nu pot reprezenta un avantaj pe termen lung. Până la urmă, prețurile au tendința să crească și în Republica Moldova, pe măsură ce crește bunăstarea populației și forța de muncă ieftină nu va reprezenta un avantaj competitiv. Drept urmare, avantajul competitiv îl poate oferi mai mult calitatea serviciilor prestate. Din acest punct de vedere, serviciile și produsele IT reprezintă, probabil, una dintre cele mai de perspectivă ramuri ale economiei. Potrivit reprezentanților parcului IT, avantajele oferite de legislația moldovenească în domeniu, dar și nivelul înalt de calificare a specialiștilor, inclusiv datorită centrelor de excelență de genul Tekwill, permite o dezvoltare a ramurii.

În această ordine de idei, viziunea lui Veaceslav Cunev privind viitorul industriei presupune că sectorul TIC „va deveni un facilitator al economiei naționale, iar organizația va contribui activ la procesul de transformare a sectorului TIC din Moldova într-un motor de creștere, axat pe principiile concurenței loiale, transparenței, pieței libere, în conformitate cu reglementările internaționale, prin crearea unui mediu de business, educațional și social mai bun pentru jucătorii TIC din Moldova”.

Ion Chișlea

Articol, publicat pe www.dcfta.md

DCFTA și rolul proprietății intelectuale pe piața europeană (Interviu cu Lilia Bolocan, director general AGEPI)

0

Un element cheie în competiția de pe piețele dezvoltate, implicit pe cea europeană, este proprietatea intelectuală. În cazul exporturilor aceasta se referă în primul rând la mărci,  indicații geografice, brevete etc. Adică, acele elemente ce simbolizează calitatea și unicitatea produsului, care,  în ultimă instanță îl face mai competitiv. Acest domeniu este protejat la nivel internațional de sistemul de proprietate intelectuală. Despre cum acest sistem, încă puțin cunoscut în Republica Moldova, poate contribui la sporirea competitivității mărfurilor moldovenești și cum DCFTA contribuie la proliferarea proprietății intelectuale, ne-a relatat Lilia Bolocan, director general al Agenției pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI).

  • Dnă Lilia Bolocan, deși AGEPI există de mai mult timp, proprietatea intelectuală este încă un domeniu puțin cunoscut pentru publicul larg, inclusiv pentru oamenii de afaceri. S-a schimbat această percepție de la intrarea în vigoare a DCFTA?

Drepturile de proprietate intelectuală sunt reflectate în Acordul de Asociere alături de alte sectoare ce vizează aspectele comerciale ale relației dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi sunt parte a titlului V „Comerţul şi Aspectele legate de Comerţ”, care vizează instituirea Zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător (Acordul ZLSAC sau DCFTA). 

Anume această parte a Acordului de Asociere este aplicată, cu titlu provizoriu, din data de 1 septembrie 2014, imediat după semnarea la data de 27 iunie 2014 a Acordului de Asociere. 

Deși nu avem studii recente privind percepția populației față de Proprietatea Intelectuală (PI), totuși, bazându-ne pe unele cifre ce țin de activitatea în domeniul a AGEPI dar și a altor actori implicați însistemul de protecție și respectare a Drepturilor pentru Proprietatea Intelectuală (DPI), putem conchide că acesta înregistrează un trend pozitiv. Astfel, în ultimii ani a crescut considerabil numărul de persoane care accesează pagina web a AGEPI, solicită consultanță și servicii în domeniul PI. 

Un indicator elocvent este interesul prezentat de către diferite categorii de persoane pentru organizarea unor seminare sau ateliere de lucru tematice axate pe subiecte concrete, ca de exemplu: cum să înregistrezi o marcă, un design industrial,  sau o indicație geografică în RM și în UE. 

A crescut semnificativ interesul pentru asigurarea protecției obiectelor de PI la frontieră dar și interesul consumatorilor față de produsele originale și cu proveniența stabilită. 
Crește numărul școlilor și universităților interesate de organizarea unor lecții în domeniul PI și chiar a unor cursuri introductive în domeniu.

  • Cum a influențat Acordul de Liber Schimb dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova evoluția acestui domeniu în țara noastră?

Republica Moldova s-a angajat să asigure pe teritoriul său nivelul de protecție al proprietății intelectuale similar celui existent în UE începând din 1994, când a fost semnat Acordul de parteneriat cu UE. Pe parcursul a mai multor ani, sistemul de protecție și respectare a drepturilor de proprietate intelectuală a fost supus unor  transformări și modernizări  extinse, care au inclus atât cadrul juridic, cât și cel instituțional și tehnologic de protecție și respectare a drepturilor de proprietate intelectuală. Procesul de armonizare la standardele UE, deși unul dificil și anevoios, a fost unul de succes, ceea ce a permis ca, la momentul inițierii negocierilor asupra Acordului pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), Republica Moldova să se prezinte la masa de negocieri ca un partener egal, discuțiile având la bază principii și standarde acceptate de ambele părți. 

În contextul intensificării procesului de integrare europeană, în perioada 2011 – 2014, eforturile au fost concentrate pe realizarea recomandărilor cheie ale Comisiei Europene pentru inițierea negocierilor asupra DCFTA, negocierea Acordului dintre Republica Moldova și UE cu privire la protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole şi alimentare, efort culminat cu semnarea de către Republica Moldova, la 28 iunie 2014, a Acordului de Asociere care la Titlul V, capitolul 9 (Drepturile de proprietate intelectuală) stipulează angajamentele asumate de către Moldova și UE în materie de proprietate intelectuală. 

Apropierea Republicii Moldova de Organizația Europeană de Brevete (OEB) și semnarea la 16 octombrie 2013 a unui Acord de validare a brevetelor europene  a constituit un pas important pentru integrarea Republicii Moldova în spațiul european de brevete. Astfel, conform acestui acord bilateral, care a intrat în vigoare în 2015, solicitanții își pot valida cererile de brevet european și brevetele acordate de OEB pe teritoriul Republicii Moldova, deși țara noastră nu este stat contractant al Convenției brevetului european.  

Importante realizări au fost înregistrate și la capitolul consolidarea capacităților instituționale ale subiecților implicați în protecția și respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Și aici asistența UE a fost una consistentă, în special prin implementarea Proiectului Twinning „Suport în implementarea şi realizarea drepturilor de PI în Republica Moldova” și ulterior prin intermediul proiectului UE de asistență tehnică care a fost lansat în noiembrie 2016 si s-a închis la 6 noiembrie curent. Obiectivul principal al proiectului este îmbunătățirea modului de aplicare a cadrului legal și de reglementare în domeniul protecției și asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova și cu suportul acestuia am reușit să implementăm mai mute activități orientate spre consolidarea capacității sectorului public și privat de a beneficia de oportunitățile oferite de acordul de asociere.

  • Care este locul proprietății intelectuale în RM față de țările din UE?

Sistemul de Proprietatea intelectuală din RM este astăzi aliniat la standardele europene și internaționale. Legislația de PI a fost ajustată la acquis-ul comunitar, au fost implementate mecanisme și proceduri de acordare a protecției și asigurare a respectării drepturilor de PI similare celor existente în UE, fapt recunoscut și de partenerii europeni. Astăzi putem afirma că utilizatorii sistemului de PI din RM se pot bucura de aceleași drepturi și obligații în  ceea ce ține de protecția și respectarea DPI. 

Totuși, având în  vedere că  sistemul de PI din RM este relativ tânăr, utilizarea acestuia de către agenții economici din RM este relativ scăzută în comparație cu situația din UE care are o tradiție de peste 100 de ani de implementare a valorilor în domeniul PI.

  • Ce beneficii obține Republica Moldova în planul proprietății intelectuale de pe urma DCFTA?

Printre cele mai importante realizări înregistrate în ultimii ani, trebuie să menționăm, în primul rând, armonizarea  legislației naționale de proprietate intelectuală și  ajustarea acesteia la standardele europene  și internaționale în domeniu. 

Astfel, Republica Moldova a reușit să-și ajusteze cadrul regulator în domeniul PI la legislația internațională și europeană, iar unul dintre cele mai importante avantaje de pe urma acestei armonizări este uniformizarea cadrului regulator din Republica Moldova și UE. 

Astfel, întreprinderile din Republica Moldova, dar și cetățeanul simplu, se pot bucura pe teritoriul țării de aceleași drepturi și se supun acelorași rigori ca și cei din spațiul european, iar valorile europene în materie de proprietate intelectuală au căpătat un suport juridic consistent pentru a fi promovate cu succes în Moldova. 

Deschiderea pieței UE creează oportunități mari pentru agenții economici din Moldova, oferind acces la cea mai mare piață de desfacere cu peste 500 de milioane de consumatori. Pe de altă parte, UE prezintă un potențial economic cu peste 20 de milioane de întreprinderi, iar eliminarea frontierelor pentru circulația bunurilor și serviciilor dintre RM și UE presupune, la rândul său, o concurență acerbă. 

Pentru a face față acestei concurențe și pentru a-și consolida poziția pe piață, întreprinderile din RM trebuie să devină mai competitive și să-și fortifice potențialul tehnologic și inovator. Proprietatea intelectuală poate oferi o valoare adăugată produselor și serviciilor, inclusiv celor destinate exportului, iar uniformitatea reglementărilor în cele două teritorii, facilitează accesul companiilor la sistemul de protecție a PI pe teritoriul UE.  

Un instrument de susținere a exportului produselor din RM pe piața UE este oferit de Acordul dintre UE și RM cu privire la protecția Indicațiilor Geografice (IG) pentru produsele agricole și alimentare din 26 iunie 2012, care de asemenea a devenit parte a Acordului de Asociere. Grație acestui Acord, se asigură, pe principii de reciprocitate, protecţia indicaţiilor geografice ale RM în toate statele UE, fără a repeta procedura destul de complexă şi costisitoare ce ţine de înregistrarea IG pe teritoriul european. Astfel, IG înregistrate conform legislaţiei naţionale, beneficiază de protecție pe întreg teritoriul UE.

  • Dacă ne referim la comerț, cum proprietatea intelectuală poate influența competitivitatea produselor moldovenești?

În condițiile unei economii de piață dezvoltate în care există concurență și un vădit surplus de ofertă, cruciale sunt două abilități ale întreprinderilor:

Capacitatea de a inova, uimind consumatorul permanent prin noi produse, noi metode de comercializare, noi abordări de marketing și capacitatea de a fi deosebit, diferențiind oferta de ofertele similare ale concurenților. 

  • Proprietatea intelectuală constituie acea platformă care asigură, pe de o parte, un monopol relativ care are menirea de a stimula producătorii să inoveze în permanență, iar pe de altă parte, asigură un regim juridic robust care permite să fie protejat consumatorul de eventualele produse contrafăcute/piratate.

În context, deosebit de interesantă se prezintă analiza impactului utilizării semnelor distinctive în comerț. Semnele distinctive sunt oricare semne care deosebesc un produs/serviciu de produse/servicii concurente: denumire, design, simbol, culoare, formă, textură, gust, sunet etc., fiind de fapt acele repere după care consumatorul final alege un produs sau un serviciu. 

Astfel, un studiu realizat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) în anul 2017 denotă că, spre exemplu, în ramuri precum telefonia mobilă, contribuția mărcilor, design-ului și a altor valori nemateriale la prețul final al unui produs, poate ajunge până la 50%.

Revenind la competitivitatea produselor autohtone nu putem nega faptul că acestea deseori sunt umbrite de produsele de import, prezentate sub semne distinctive incitante și în ambalaj atractiv. 

În momentul în care producătorii autohtoni conștientizează acest adevăr, când ei decid să iasă din anonimat și încep să utilizeze mărci, design, indicații geografice, etc., înregistrează creșteri semnificative în vânzări.

  • În ce măsură brandul de țară ar putea fortifica pozițiile produselor moldovenești pe piețele externe?

Strategia promovării brandului de țară este pe larg utilizată și de către țările cu economii în dezvoltare, spre exemplu Costa Rica, Africa de Sud sau India. Doar că aici participarea sectorului privat este practic nulă, rolul principal revenind statului. Acest lucru se întâmplă din cauza dezvoltării slabe a sectorului privat și respectiv a resurselor limitate de care dispune acesta. Totuși, rolul sectorului privat în dezvoltarea brandului țării este crucial deoarece numai în condițiile unui parteneriat public-privat scopul campaniilor de promovare a imaginii țării poate fi atins. Statul poate investi milioane în publicitate și promovare, însă dacă producătorii nu vor întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea calității produselor, întreaga campanie de promovare va eșua. Concomitent, producătorii fără susținerea statului nu vor reuși să creeze o campanie de amploare internațională.

Din practica altor țări știm că promovarea imaginii țării poate fi universală cum ar fi campaniile lansate de Dubai, Georgia, Macedonia, Polonia și Turcia la posturile de televiziune internațională în cadrul cărora au fost subliniate climatul investițional favorabil și specificul național al acestor țări în scopul promovării exporturilor și a atragerii investițiilor străine directe. Ea mai poate fi și ramurală, de exemplu campaniile “Incredibila Indie”, “Malaesia – adevărata Asie” și “Africa de Sud este posibil” sau a logoului Espana însoțit de imaginea soarelui folosite pentru promovarea turismului.

Republica Moldova a elaborat încă în anul 2005 logoul național care constă dintr-un cub pe care sunt plasate frunza de vie de culoare roșie-cafenie, diferite forme intersectate (cerc, triunghi, pătrat) de diferite culori: galben, cafeniu, verde de nuanțe deschis-închis. Cubul este însoțit de sloganul Moldova – Discover Us. În 2014, Agenția Turismului a lansat un brand ce reprezintă pomul vieții însoțit de sloganul “Moldova discover the routes of life”, care este promovat pe larg și are drept scop susținerea turismul. Mai sunt întreprinse și alte acțiuni ramurale. 

De ce subiectul brandingului de țară este atât de important pentru Republica Moldova!? Deoarece este o țară mică, puțin cunoscută pe plan mondial și pentru a ieși din anonimat ar fi necesară o campanie vastă, pe care nu și-o poate asuma un singur producător. Pe de altă parte, promovarea brandului de țară ar putea servi drept „umbrelă” pentru mărcile individuale, designul și indicațiile geografice autohtone care, la rândul lor, ar putea crea bazele necesare fundamentării brandului țării noastre. Din această simbioză ar putea câștiga atât statul cât și producătorii.

  • Ce trebuie şi ce poate să facă un exportator în planul proprietăţii intelectuale pentru a-şi facilita accesul pe piețele UE?

Înainte de a accede pe piețele europene sau oricare alte piețe el trebuie să țină cont de caracterul teritorial al drepturilor de proprietate intelectuală și anume de faptul că în majoritatea cazurilor proprietatea intelectuală este protejată doar în teritoriile unde protecția a fost acordată ( excepție constituie drepturile de autor).

Așadar, înainte de a accede pe piețele europene, agenții economici trebuie să se preocupe de protecția proprietății intelectuale pe teritoriul UE. 

Astfel, dacă agentul economic promovează produsele sale sub un semn distinctiv acesta urmează să-l protejeze și în UE. Există două căi în acest sens.

Prima este calea regională – se depune cerere de înregistrare a unei mărci, a unui design industrial  direct în fața oficiului european de proprietate intelectuală. A doua cale este cea internațională.  Se depune cerere în care se solicită protecție în mai multe teritorii concomitent, utilizând instrumentul internațional potrivit, pus la dispoziție de OMPI.
Important este ca producătorii să asigure protecția proprietății lor intelectuale înainte de a-și lansa afacerea sau de a accede pe o piață sau alta.

  • Vă mulțumim pentru interviu!

Interviu realizat de Ion Chișlea

Articol publicat pe www.dcfta.md

Perspectiva certă a prosperității pentru economia moldovenească

0

La patru ani de la intrarea în vigoare a Acordului de liber schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, în pofida rezultatelor pozitive în domeniul comercial, există încă voci care mai contestă importanța lui pentru Republica Moldova. 

Nimic surprinzător or acordul a fost din start calificat de către o parte a opiniei publice drept unul cu impact pesimist pentru economia moldovenească.  Cum nu s-au adeverit prognozele sumbre ale euroscepticilor moldoveni și de ce este important pentru noi să profităm la maximum de Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, fie în calitatea noastră de oameni de afaceri, fie din perspectiva unui simplu consumator, să vedem pe exemple concrete. 

Statisticile vorbesc de la sine

Pentru a elucida progresul generat de acest acord în plan comercial, este suficient de consultat statisticile ultimilor ani privind evoluția comerțului exterior al Republicii Moldova. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, exporturile moldovenești au ajuns anul trecut la 2,425 miliarde de dolari. 

Doar în anul 2013 Republica Moldova înregistra un export puțin mai mare, cu trei milioane de dolari, însă acest lucru se întâmpla înainte de embargourile Federației Ruse și de criza economică ce a urmat. Restricțiile comerciale impuse de Federația Rusă au condus evident în anii următori la o descreștere economică, influențând negativ și exporturile.

Astfel, urmare a embargoului impus de Federația Rusă în a doua jumătate a lui 2014, în acel an au fost exportate mărfuri moldovenești în valoare de 2,339 miliarde de dolari, în scădere deci cu 86 milioane. În 2015, au scăzut și mai mult, până la 1,96 miliarde, or restricțiile comerciale au funcționat pe întreaga perioadă a anului. Însă, déjà în 2016 s-a produs o redresare a situației, exporturile crescând până la 2,044 miliarde iar anul trecut acestea au ajuns la un pas de a înregistra cea mai mare valoare din istorie. Statisticile iarăși arată clar că  revenirea rapidă se datorează în primul rând Acordului de Liber Schimb, care a transformat Uniunea Europeană de departe în cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova. 

Dacă urmărim structura exporturilor conform țărilor de destinație, constatăm că în 2005 țările Comunității Statelor Independente (CSI) absorbeau jumătate din exporturile moldovenești, pe când cele din UE doar 40 la sută. În 2015 raportul era deja de 61,9% la 25% în favoarea UE pentru ca anul trecut să se ajungă la o proporție de 65,8% din mărfuri , exportate în UE și 19,1 la sută exportate în CSI.

În primele șapte luni ale anului în curs exporturile moldovenești în CSI au coborât până la o pondere de 16% iar cele ajunse în Uniunea Europeană dețineau o pondere de 68,7%.
Cifrele vorbesc de la sine, însă scopul DCFTA n-a fost să deturneze exporturile moldovenești dinspre Rusia spre Uniunea Europeană. 

Diversificarea piețelor, obiectiv strategic pentru Republica Moldova.

Piața UE este enormă, de 500 milioane de consumatori, iar intrarea pe ea asigură o diversificare a structurii exporturilor moldovenești astfel încât să nu depindă de livrările în Federația Rusă, care obișnuia să folosească această dependență drept pârghie de  presiune. Până la urmă Acordul de Liber Schimb  cu Uniunea Europeană oferă aceleași avantaje ca și cel din cadrul CSI din care face parte și Republica Moldova și cel încheiat recent cu Turcia, lichidând barierele tarifare la introducerea mărfurilor în țările partenere.

Încheierea acordurilor de liber schimb cu un număr cât mai mare de țări este în interesul țării noastre, constată și experții de la German Economic Team (GET), care au calificat politica comercială a Republicii Moldova drept una inteligentă. Evident, deschiderea pieței UE în cadrul Acordului este condiționată expres de racordarea calității produselor moldovenești la standardele UE, așa cum legiuitorii europeni vor să se asigure că cei ce vor consuma produse moldovenești sunt protejați prin standarde de calitate și trasabilitate clară a produselor ce ajung pe rafturile magazinelor țărilor membre UE.

Industria automotive, unul din cei mai mari contribuitori la sporirea exporturilor

În general exporturile moldovenești au sporit cu 18 la sută anul trecut iar 70% din această creștere s-a datorat livrărilor în UE. Din perspectivă sectorială, cel mai mare aport la această creștere l-au avut produsele de origine vegetală și cablajele produse în întreprinderile din sectorul automotive, amplasate în zonele economice libere. Împreună, cele două categorii de exporturi au contribuit cu 59% la creșterea totală.

Și dacă livrările produselor vegetale a crescut uniform în toate direcțiile datorită unui an bun agricol și a prețurilor internaționale superioare la materiile prime, atunci produsele industriei automotive sunt exportate aproape în întregime în UE.  Între sporirea comerțului cu Uniunea Europeană și investițiile în industria de cablaje este o legătură directă, de aceea experții GET recomandă continuarea atragerilor de investiții în această ramură, care oferă noi locuri de muncă, remunerate decent, și contribuie considerabil la îmbunătățirea balanței comerciale. 

„Dezvoltarea în sectorul mașinilor a fost o consecință a unei politici de succes a atragerii de investiții străine directe (ISD) în combinație cu o politică comercială inteligentă. În acest context ar avea sens de aprofundat și mai mult relațiile comerciale cu UE prin continuarea implementării acordului de comerț liber cu UE și continuarea unei politici active de atragere a ISD pentru a asigura această dezvoltare pe termen lung”, recomandă experții.

De remarcat, că aproape a treia parte din creșterea exporturilor au asigurat-o serviciile, în special cele de călătorie și transport dar și a informațiilor, acestea fiind ramuri importante cu potențial de creștere, nu prea luate în calcul. Este necesar un cadru fiscal predictibil, investiții în infrastructură și educație. Cu referire la raporturile economice dintre R. Moldova și UE deputatul european Siegfried Mureșan, care urmărește îndeaproape și într-o manieră critică evoluțiile din țara noastră, conchide că sporirea exporturilor spre UE arată unde sunt adevărații prieteni ai Moldovei.

„Republica Moldova a exportat, anul trecut, valoric de peste trei ori mai mult în statele din Uniunea Europeană (UE) decât în cele din Comunitatea Statelor Independente (CSI)…Toate acestea arată, că prosperitatea vine din relația cu Uniunea Europeană. De aceea politicienii de la Chișinău trebuie să depună mai multe eforturi pentru implementarea reformelor agreate în cadrul Acordului de asociere cu UE”, a declarat Mureșan prin intermediul unui comunicat de presă. 

Însă, pentru a continua trendul de creștere, euro-deputatul recomandă Guvernului de la Chișinău să asigure un cadru fiscal stabil și predictibil, să dezvolte infrastructura, mai ales că 85% din totalul exporturilor au fost făcute pe cale rutieră, și să investească în educație, acestea fiind principalele domenii de care depinde dezvoltarea mediului de afaceri și crearea de noi locuri de muncă. ”Numai așa bunăstarea va fi resimțită și în viața de zi cu zi a cetățenilor,” susține Mureșan.

Adaptarea la cerințele pieței – strategia sigură a învingătorilor

Totuși, nu putem afirma, că Acordul de Liber Schimb a dat rezultate imediate pe toate direcțiile. Unele cote de export pe piețele europene încă nu pot fi îndeplinite de către exportatorii moldoveni. Este vorba, în special, de produse horticole. Potrivit directorului Asociației Moldova Fruct, Iurie Fală, fructele și strugurii continuă să fie exportați preponderent în Federația Rusă, care a readmis acum doi ani intrările de produse moldovenești. 

Piața europeană este destul de greu de cucerit din cauza unei concurențe acerbe, dar și neadaptării produselor moldovenești la standardele europene, procesul necesitând mai mult timp și eforturi.  Agricultorii trebuie însă să fie perseverenți, consideră Iurie Fală, care recomandă fermierilor să se orienteze spre cultivarea altor produse horticole, care sunt mai ușor de livrat pe piețelor europene datorită concurenței mai lejere. El spune că agricultorii ar trebui să-și diversifice produsele și să înlocuiască merele, care dețin o pondere covârșitoare în totalul producției horticole, cu cireșe, prune și struguri, care intră mai ușor pe piețele UE. 

Efect secundar, produsele ajung pe tot mai multe piețe terțe

Deși piața europeană devine un bastion greu de cucerit pentru horticultorii  moldoveni, efectele adaptării producerii de fructe și struguri la standardele europene au fost resimțite la momentul intrării pe alte piețe. Și asta deoarece, dacă producția corespunde standardelor europene, cele mai exigente din lume,  ea poate intra fără dificultate pe toate celelalte piețe. 
Spre exemplu, un grup de producători din Costești, Ialoveni a reușit să livreze, în luna ianuarie, 18 tone de struguri pe piața Emiratelor Arabe Unite. Contactele au fost stabilite în cadrul expoziției World of Perishables, Dubai. 

Strugurii au parcurs calea maritimă spre Dubai timp de 25 de zile și au ajuns la destinație în stare perfectă. „Am participat la expoziția din Emiratele Arabe de trei ori. Acolo am reușit să stabilim anumite relații cu potențiali cumpărători și am exportat un container de struguri pentru probă. Strugurii urmează a fi distribuiți în magazine, în piețe. Așteptăm părerea consumatorului de pe această piață. Dacă strugurii vor fi apreciați, la toamnă vom livra cantități mai mari”, a declarat Iurie Bivol, manager al cooperativei FructBioImpex.

De remarcat că producătorii de la Costești sunt orientați spre diversificarea piețelor. În sezonul trecut ei au exportat 400 tone de struguri spre Polonia, cantități mai mici au luat calea Mongoliei și a Iraq-ului. Fermierul spune că pentru a reuși în business, trebuie în permanență să testezi piețe noi, să investești în calitatea și în promovarea produselor. El recunoaște că o nereușită pe piața din Dubai, l-ar putea costa 25 mii de euro însă acest fapt nu ar putea să-l oprească. Deja în anul curent Bivol va testa piața SUA, propunându-și să exporte în Chicago un alt container cu struguri de la Costești. 

”Livada Moldovei” își propune schimbarea situației 

Până la urmă, chiar dacă intrarea mărfurilor moldovenești pe piețele europene durează, a fost demarat un amplu proces de retehnologizare, modernizare și adaptare a întreprinderilor agricole și a celor din industria alimentară la cele mai înalte standarde. Procesul este susținut masiv din fondurile europene și internaționale. 

La moment sunt în derulare 29 de proiecte, ce presupun credite ieftine și finanțări nerambursabile din partea organismelor de finanțare internaționale și a partenerilor occidentali, inclusiv Uniunea Europeană și unele state UE în vederea retehnologizării întreprinderilor moldovenești și sporirii competitivității produselor autohtone. Valoarea  finanțărilor este în total de 86,8 milioane de dolari, 325,3 milioane de euro și 1,5 miliarde de lei moldovenești. 

Unul din cele mai mari proiecte de acest gen este Livada Moldovei, lansat în iulie, 2016 și care prevede credite și leasing preferențiale în valoare de 120 milioane de euro, oferite de Banca Europeană pentru Investiții  (BEI) pentru redresarea sectorul horticol. Beneficiari ai proiectului, care va dura până în 2021 pot fi întreprinderi din sectorul horticol (producători de fructe, nuci, struguri de masă), întreprinderi procesatoare (ambalarea, calibrarea, înghețarea, uscarea și alte tipuri de prelucrare a produselor horticole) precum și întreprinderile pepiniere sau cele conexe sectorului cum ar fi cele ce produc ambalaj, etichete, utilaj, instituțiile de învățământ de profil, laboratoarele de control a calității producției etc.

Beneficiarii pot obține finanțări în valoare de până la cinci milioane de euro pentru procurarea echipamentelor şi utilajelor de producere, inclusiv laboratoarelor, pentru construcția și renovarea halelor de producere, pentru restructurarea și revitalizarea plantațiilor și înființarea unor noi plantații precum și o serie de acțiuni auxiliare ce contribuie la sporirea calității și productivității. 

”Filiera Vinului” demonstrează că se poate

Livada Moldovei este un proiect ambițios, care își propune să repete succesul unui alt program, Filiera Vinului, finanțat și el de BEI și care a contribuit esențial la redresarea sectorului vitivinicol moldovenesc, afectat de embargourile  Federației Ruse impuse vinurilor moldovenești de două ori. Derulat în perioada 2012-2017,  programul de restructurare a Sectorului Vitivinicol (Filiera Vinului), elaborat de guvernul moldovenesc şi aceeași BEI, finanțat de BEI şi co-finanţat de UE, culege deja roadele. 

Prin intermediul Programului, BEI a acordat Republicii Moldova un împrumut în valoare de 75 milioane de euro pe o perioadă de 12 ani cu o dobândă de aproximativ 5%. În rezultat, mulţi vinificatori care luptau pentru supravieţuire au putut să respire mai uşor, având posibilităţi de dezvoltare a sectorului. Restructurarea ramurii vitivinicole, care se datorează, în mare, acestui program, a presupus diversificarea piețelor de desfacere, altfel spus cucerirea de noi piețe, obiectiv realizabil doar prin sporirea calității şi asigurarea autenticităţii producţiei vinicole fabricate.
Pentru a realiza aceste obiective, vinificatorii moldoveni au înfiinţat noi plantaţii de viţă de vie, și-au retehnologizat întreprinderile după cele mai înalte standarde europene, au îmbunătăţit calitatea vinului şi au promovat producţia de vin sub un brand comun de ţară.

Deși a fost un proces laborios, rezultatele au meritat tot efortul, vinificatorii calificând anul trecut drept unul de real succes pentru ramură.  În 2017, sectorul vitivinicol din Moldova a atins cel mai mare volum de producere din ultimii patru ani, respectiv 18 milioane decalitri, iar valoarea exporturilor a ajuns la peste 128 milioane de dolari. Companiile vinicole autohtone și-au îmbunătățit recoltele de struguri și au câștigat teren pe plan extern. Vinul Moldovei este mai apreciat și mai cotat pe piețele externe, iar costul per litru este net mai mare față de indicatorii din 2016 și 2015.

„Vinul Moldovei devine un produs tot mai cunoscut pe piețele internaționale și tot mai solicitat de consumatorii externi. Volumul de exporturi a înregistrat o tendință ascendentă, însă marea performanță este că am reușit să creștem valoarea vinului exportat peste hotarele țării. Costul actual per sticlă este net superior față de indicatorii din 2016, adică mai mare cu 8,2 la sută. Acest fapt înseamnă că piețele externe sunt pregătite să plătească mai mult pentru un produs de calitate înaltă, așa cum este Vinul Moldovei”, a menționat Gheorghe Arpentin, director la acel moment al Oficiului Naţional al Viei şi Vinului.

Statisticile relevă că, anul trecut, vinificatorii moldoveni  au continuat să-și diversifice piețele de desfacere, în favoarea celor din Europa și Asia, care reprezintă acum aproape 60 la sută din volumul exporturilor de vin îmbuteliat.  Aproape jumătate din vinurile îmbuteliate, 46 la sută, au ajuns pe piețele din Uniunea Europeană, peste livrările pe piața CSI, care au deținut o cotă de 32 la sută.

De remarcat, că în 2006 piața CSI și, în special, cea a Federației Ruse, absorbea nu mai puțin de 90 la sută din exporturile de vin moldovenesc, care era livrat în mare parte în vrac și, respectiv, la prețuri destul de mici. Acum, în topul celor mai mari cumpărători de vinuri îmbuteliate din Republica Moldova sunt Polonia (14 la sută din total exporturi), China (12%), România (12%), Federația Rusă (12%), Cehia (11%), Ucraina (7%), Kazahstan (7%), Belarus (5%), Canada (4%) și Slovacia (3%).

Industria vinicolă reprezintă un exemplu elocvent pentru toate companiile moldovenești cum ar putea să devină suficient de competitive pentru a face față concurenței tot mai acerbe de pe piețele internaționale. Anume sporirea competitivității întreprinderilor moldovenești ar fi, pe termen lung cel mai important obiectiv al Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova, obiectiv care este imposibil de realizat pe cont propriu sau împreună cu partenerii din CSI, care înșiși au nevoie de modernizări profunde ale propriilor economii. 

Se poate ca să ne transformăm într-o țară exportatoare de  produse de calitate? Exemplul industriei vinicole spune că da. DCFTA este un declanșator în acest sens, care trasează pentru fermierii moldoveni o perspectivă certă a prosperității, greu de imaginat acum un deceniu. 

Ion Chișlea

Articol, publicat pe www.dcfta.md

Zonele economice libere, un altfel de export al forței de muncă sau pistă de relansare pentru economie? (Interviu cu Marin Ciobanu, administrator al ZEL Bălți)

0

Zonele Economice Libere reprezintă în ultimii ani una din puținele atracții investiționale din țara noastră. Cu toate acestea, există voci care spun că ele nu aduc o plusvaloare însemnată economiei așa cum produsele lor sunt clasificate drept reexporturi iar valoarea adăugată revine companiilor care comandă piesele produse aici. Despre cum influențează companiile rezidente ale ZEL economia moldovenească discutăm cu Marin Ciobanu, administrator al Zonei Economice Libere din Bălți. 

–  Dle Marin Ciobanu, cum a influențat, în opinia dumneavoastră, Acordul de Liber Schimb dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova asupra dinamicii investițiilor străine în Zonele Economice Libere, în special în zona pe care o administrați, ZEL Bălți?

După părerea mea, în anul 2014, după ce a fost semnat Acordul de Asociere,s-a simțit un aflux de investiții în Republica Moldova, deoarece în ultimii trei-patru ani și companiile care au investit anterior în țara noastră și-au extins investițiile, însă au fost făcute și investiții noi. Aici pot aduce drept exemplu compania Draxlmaier, care deși avea două fabrici, a construit-o și pe a treia în Bălți, care anul trecut a fost dată în exploatare. Acum, la începutul lui octombrie (a. 2018) este dată în exploatare cea de-a patra fabrică, în Cahul și dacă vorbim despre numărul de locuri de muncă, practic acesta a crescut de la semnarea Acordului de peste două ori. Dacă până în 2013 compania avea trei mii de angajați în cele două fabrici, acum numai la Bălți Draxlmaier are șase mii de angajați. Și mai nou, acolo urmează a fi create încă 1500 de locuri de muncă. 

Pe de altă parte,avem și companii noi, venite recent în Republica Moldova. De exemplu Sumitomo a dat anul trecut o fabrică în exploatare în Orhei, investiția demarând în 2015. În Căușeni firma Coroplast, investitor german, va crea circa 1000 de locuri de muncă. Șantierul a demarat la începutul anului curent. Este vorba despre o producere foarte înalt tehnologizată, deoarece în cadrul ei majoritatea lucrările sunt robotizate, inclusiv sudura. În ultimii trei-patru ani chiar se simte o abundență de investiții, cel puțin la noi în ZEL Bălți. Dacă ne uităm pe țară în ansamblu, cele mai mari investiții în acest interval de timp au fost făcute la noi în zonă, deoarece 90% din investițiile de tip greenfield, adică de la zero, sunt făcute în subzonele pe care le avem noi.

– Prin ce se explică acest interes sporit pentru investițiile în ZEL-uri anume după 2014? 

Probabil pentru mulți investitori semnarea Acordului de Asociere a R. Moldova cu UE, implicit Acordul de Liber Schimb, a oferit o doză suplimentară de încredere, deoarece imediat  după semnarea acestuia, partea semnatară își asumă o serie de obligațiuni, inclusiv și pe componenta juridică, stat de drept etc, reformarea legislației și adaptarea ei la cele mai avansate norme europene și internaționale, astfel fiind asigurate mai multe mecanisme de protejare a investiției, deoarece investitorii de multe ori se tem să treacă pragul deoarece nu au încredere în justiție, din cauza corupției. 

– Odată cu deschiderea fabricii de la Cahul, ZEL Bălți a ajuns, practic, din nord în cel mai sudic oraș din Republica Moldova. Mai departe practic nu aveți unde să vă extindeți. Se termină forța de muncă disponibilă pentru a lucra în Zonele Economice Libere?

Este, într-adevăr o problemă de sistem. Foarte multă lume pleacă. Acest lucru a fost constatat și de nemții care investesc la Cahul. Ei sunt, practic, gata cu infrastructura necesară, trebuie să pornească procesul de producere însă tot trag cu ochiul la Consulatul României din Cahul și constată că mai multă lume stă la coadă la consulat decât la ei la întreprindere. Angajarea la întreprindere a fost anunțată cu jumătate de an în urmă, este promovată și la radio, și prin panouri stradale. Cu toate acestea lumea nu face rând pentru a se angaja la noile locuri de muncă, deschise de Draxlmayer. Și salariile sunt destul de atractive, mărimea medie în ZEL Bălți este de 11,6 mii de lei.

Sunt companii care achită în medie și salarii de peste o mie de euro. Dacă vorbim despre Fritz Mayer, care intenționează să pornească în acest an construcția fabricii, va oferi salarii medii de  peste o mie de euro.

În subzona de la Strășeni avem o companie, care produce contragreutăți pentru excavatoare, pentru macarale mari. Aceasta angajează sudori cu salarii de peste o mie de euro. Numai așa cred că putem să ținem populația aici în Republica Moldova.

Dar, există și un fenomen invers. Într-o discuție cu rectorul și prorectorul universității din Galați aceștia spuneau că dacă se deschide așa întreprinderi, ele au cel puțin 200 de locuri de muncă bine plătite, în contabilitate, IT etc. și, așa cum subzona Cahul se află la patru kilometri de frontieră, ei nu exclud ca din partea română să existe multe persoane interesate să lucreze pe aceste posturi.

În întreprinderi mari putem avea forță de muncă foarte calificată, deoarece oricum Universitatea din Galați este mult mai dotată, mult mai avansată, au 14 facultăți și mult mai multe specialități. Am avut încă la începutul anului o discuție cu rectorul și prorectorul Universității Dunărea de Jos din Galați, care are o extensiune la Universitatea Bogdan Petriceicu Hașdeu din Cahul, să sincronizăm, într-un fel, cererea forței de muncă din partea întreprinderilor ce vor fi deschise în Cahul cu oferta de specialiști calificați ai acestor universități. 

Spre exemplu, Draxlmayer a luat decizia de a investi la Cahul, inclusiv datorită faptului că aici există universitatea Bogdan Petriceicu Hașdeu.  Conducerea celor două universități, din Cahul și Galați s-au arătat foarte deschiși pentru o colaborare. Mai mult ca atât, în Cahul s-a deschis acum o specialitate nouă, inginerie și management în transport, care a fost deschisă și în Bălți. Cu toate că Universitatea din Bălți are un profil mai degrabă umanitar, specialitatea de ingineri este foarte solicitată deoarece toți studenții au burse de la companiile din ZEL Bălți, unii din ei lucrează și pe parcursul procesului de învățământ, la momentul pregătirii tezelor de licență sau master, ei primesc posibilitatea să contribuie prin lucrările lor la optimizarea procesului tehnologic de la întreprindere. Este, deci, o aplicare în practică a cunoștințelor obținute la întreprinderile aflate chiar alături, în orașul de reședință a universității. Din câte cunosc, toți absolvenții acestor facultăți sunt angajați, și cu salarii foarte bune. 

– Dacă vorbim despre valoarea adăugată pe care aceste companii, rezidente ale ZEL-urilor o aduc economiei moldovenești, trebuie să recunoaștem că aceasta nu e atât de mare. Cel mai mare câștig al țării rezidente îl reprezintă locurile de muncă noi deschise și salariile angajaților, pe când valoarea adăugată se duce la companiile mamă. Cum poate fi exploatată această intrare a companiilor rezidente cu experiența și tehnologiile lor pe piața moldovenească astfel încât să aducă mai multă valoare adăugată economiei naționale?

În primul rând n-aș fi categoric de acord cu afirmația că la noi rămân numai salariile angajaților. Haideți să facem un exercițiu de logică. Ne bucurăm foarte mult când împrumutăm 50 sau 100 de milioane de euro. Am analizat, spre exemplu, câți bani rămân în țară de pe urma Draxlmayer. Această companie varsă la moment în economia țării circa 1,4 miliarde de lei sau peste 70 milioane de euro prin intermediul salariilor, a contribuțiilor de diferit gen, a livrărilor de la companiile autohtone. Acești bani nu dispar, ei intră în circuitul economic, fie prin consum, fie prin alte canale. Astfel, este stimulat businessul mic și mijlociu, crește puterea de cumpărare a regiunii, se dezvoltă alte întreprinderi.

Pe de altă parte, dacă vorbim de valoarea adăugată, trebuie să ne gândim că avem nevoie și de piață atunci când producem. Companiile respective au piața asigurată din start. Mai mult, noi acum vrem să conectăm companiile autohtone la companiile mari din industria automotive.

Am făcut o analiză și am constatat că aceste companii importă din străinătate diferite componente în valoare de circa 500 de milioane de euro. Acum noi vrem să facem ca o parte din aceste componente să fie livrate de către furnizori autohtoni. Vrem să mergem pe aceeași cale, pe care au mers polonezii sau cehii. Chiar recent am avut o discuție cu partea care va finanța niște experți cehi, care ne vor ajuta să organizăm un program prin care vom încerca să conectăm companiile autohtone la corporațiile mari. În acest sens am creat niște baze de date, am selectat din 30 de mii de SRL-uri,250 de companii după coduri tarifare, care au capacitate industrială și pot să-și diversifice și să-și majoreze capacitatea de producție. Vom organiza un eveniment mare, unde i-am invitat și pe cei de la Volxwagen, și pe cei de la BMW, în total șapte corporații mari care trebuie să ne spună ce trebuie să aibă agenții economici din Moldova pentru ca să poată livra. Chiar dacă aici există Draxlmayer, aceasta nu poate să procure de pe loc un produs, care nu este certificat de producătorul final. Compania care livrează componente pentru industria automotive trebuie să dețină toate certificatele cerute de compania pentru care sunt produse cablurile. Și doar atunci ea este acceptată în acest lanț valoric mare. Noi ne-am gândit, astfel, să creăm un eveniment la care să invităm companiile mari producătoare de automobile. Am invitat șefi de achiziții de la Draxlmayer, de la Sumitomo, de la Coroplast pentru ca să ne vorbească la rândul lor despre cerințele lor. Apoi, împreună cu UNIDO (Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială), am identificat un fond care ne va pune la dispoziție 1,8 milioane de euro pentru consultanță. Totodată, am urmărit și practicile altor țări în acest proces de conectare. Pentru fiecare companie, pe care ei au vrut s-o conecteze la industria automotive, au apelat la consultanță locală și internațională, câte doi experți la o companie. Aceștia au făcut expertiza exhaustivă a companiilor pentru ca acestea în final să primească, dacă sunt apte de a intra în joc, toate certificatele necesare. 

Dacă vom reuși în urma acestui eveniment să conectăm la industria automotive 20- 25 de companii, vom pune bazele unei industrii noi. Dacă poți să livrezi pentru Draxlmayer o componentă, ești deja autorizat internațional, ai primit aprobare de la BMW și ai toate certificatele.

Creezi industrii noi, livrezi la companiile internaționale de pe loc și, în afară de asta, nu-ți încurcă nimeni să exporți și în afara țării. Noi suntem oricum mai competitivi, deoarece piesele respective vin din Austria, din Germania, unde se produc. La noi, forța de muncă este mai ieftină, viteza de reacție este alta, logistica este mai ieftină, dispare necesitatea de transport internațional. Mai departe, de aici, din Moldova, livrezi mai ușor în România decât să aduci din Europa Occidentală. Important e ca programul să înceapă iar cu timpul vor veni și rezultatele. În Cehia programul de integrare a companiilor locale în lanțul de producere a industriei automotive a durat șase ani.  

–  Este un fel de proces de aprofundare a industriei automotive

Da, într-adevăr, pentru companiile mari se cam termină bazinul de forță de muncă, am ajuns la nivelul de saturație  și companiile mari nu merg să se calce pe picioare una pe alta. Ele sunt atente pentru ca în doi-trei ani să nu aibă costuri de muncă ca în România. Este totuși important să avem măcar câteva companii mari, care să dicteze trendul pe piața muncii. Dacă în Cahul vin trei-patru companii de talia Fritz Mayer, care oferă salarii de o mie de euro, creăm acolo un pol de creștere similar cu cel de la Bălți și, deja cei din jur sunt nevoiți să mărească și ei salariile, altfel nu vor mai găsi angajați. Iar dacă reușim să atragem în această industrie și unele companii autohtone, și acestea vor fi nevoite să dea salarii pe măsură, va crește gradul de industrializare.

– Dacă vorbim despre companiile germane, venite în Republica Moldova, este vorba și despre o productivitate a muncii net superioară și o cultură mai înaltă a raporturilor de muncă 

Într-adevăr, nemții investesc în condițiile de muncă dar și cer un randament înalt al angajaților. Într-un metru pătrat de suprafață în fabricile Draxlmayer s-au investit peste 800 de euro.  Sunt, probabil, cele mai bune condiții de muncă din sector. În plus, companiile achită transportul, masa, au adaosuri la salariu exact conform codului muncii. Lucrezi în schimbul doi, ai adaos de 50%, în schimbul trei – de 100%. Este strict ca la carte deoarece companiile mari nu lucrează cu șmecherii. 

– O altă problemă pentru Republica Moldova o reprezintă lipsa de forță de muncă înalt calificată. Cum soluționează problema rezidenții ZEL-urilor?

Anume datorită acestor companii, mari rezidenți ai Zonelor Economice Libere, temele privind forța calificată de muncă a redevenit actuală deoarece toate întreprinderile astea mari au încheiate parteneriate cu școli profesionale. Am vorbit despre Draxlmayer că a deschis o facultate de inginerie în transport la Universitatea din Bălți. Tot Draxlmayer a inițiat la Universitatea Tehnică un proces de cercetare și dezvoltare, studenții fiind antrenați într-un proces de modelare a prototipurilor interioarelor de mașini. Întreprinderile automotive sunt implicate în acest proces de instruire cap coadă, și la școlile de meserii, și la colegii, și la universități. La Strășeni a fost deschis un colegiu, care cu siguranță va fi unul de succes deoarece se merge pe învățământul dual, care este nu doar la nivel declarativ, pe foaie. Elevii într-adevăr învață trei luni, apoi alte trei luni se află nemijlocit în producție unde au salarii de cinci mii de lei. Abia au fost înmatriculați și deja sunt familiarizați cu procesul de producere. Companiile își asumă toate costurile de aproape două mii de euro per student. Ele achită la colegiu 600 de euro per student, achită salariul minim unui student de cel puțin 2600 de lei. Și ce-l mai important este că toți acești elevi, care fac studii la acest colegiu, vor fi angajați, deoarece pentru fiecare elev, companiile au cheltuieli pe parcursul a doi ani de patru-cinci mii de euro. 

  • Vă mulțumim pentru interviu.

Interviu realizat de Ion Chișlea

Articol, publicat pe www.dcfta.md

Beneficiile Găgăuziei de pe urma DCFTA. (Interviu cu Vadim Ceban, vice-Guvernatorul autonomiei)

0

Semnarea Acordului de Liber Schimb dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova a fost la timpul său întâmpinat destul de rece de populația Găgăuziei (Gagauz-Yeri), care pledează în cea mai mare parte pe menținerea relațiilor strânse preponderent cu spațiul estic. Cu toate acestea, Acordul, odată intrat în vigoare, a început să schimbe realitatea inclusiv în regiune. Despre aceste schimbări, atât de ordin economic cât și în mentalitatea oamenilor, ne-a relatat vice-guvernatorul Găgăuziei, Vadim Ceban.

  • Dle Vadim Ceban, iată că avem deja patru ani de când Acordul de Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană a intrat în vigoare. Acordul a fost inițial întâmpinat destul de rece în regiunea pe care o conduceți. Cum a influențat el economia regiunii în acest răstimp?

În primul rând, noi considerăm că Acordul de Liber schimb este unul binevenit pentru economia țării. A existat o problemă de informare și înțelegere la început, însă pe parcurs, după ce oamenii de afaceri din regiune au aflat mai multe, după un an-doi de la intrarea în vigoare a acordului, în 2016 și 2017, ritmurile de export în Uniunea Europeană au început să crească. După părerea mea, 2018 este la fel în ceea ce privește exporturile în UE.

Dacă în perioadele precedente, anterioare semnării acestui acord, aveam o structură a exportului potrivit căreia doar 20-25% din exporturi erau orientate spre Uniunea Europeană, acum ne apropiem de 50%.

Creșterea se datorează în special faptului că foarte multe produse sunt exportate în România.  Nu este o prea mare diferență între structura care este la nivel național și cea din regiunea Găgăuză. Însă la noi aceasta este mai echilibrată.  Avem o proporție de circa 40-30-20. Patruzeci la sută revin Uniunii Europene, treizeci la sută Rusiei și douăzeci – Turciei, așa cum avem cu Turcia niște relații mai speciale – pe această piață exportăm textile,ulei de floarea soarelui și animale vii, în special.

La rândul său, în Uniunea Europeană se exportă cereale, au început să se exporte masiv vinuri, produsele agroalimentare. Bunăoară, în Ceadîr-Lunga avem o companie care prelucrează producția agricolă, produce și exportă snack-uri, semințe de floarea soarelui, arahide. De asemenea, în UE se mai exportă ulei de floarea soarelui, textile plus articole din metal. Este un lucru foarte benefic faptul că am intrat în Pan Euro Med (Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraniene), care prevede cumularea originii. Și asta pentru că s-au simplificat la maximum procedurile de export pentru companiile din diferite țări, care conlucrează în producerea și livrarea unor componente pe piețe terțe. Avem în Ciadîr-Lunga o altă companie, care prelucrează aluminiu. Ei importau din Turcia aluminiu pentru prelucrare activă și producerea unor componente, care urmau a fi livrate în Germania. Produsul era, însă, până la aderarea Republicii Moldova la Pan Euro Med, exportat în Turcia și de acolo, livrat destinatarului final în Germania. Statutul de membru al Pan Euro Med, și anume această prevedere a cumulării originii,  ne permite să exportăm direct către clientul final, în Germania.  Se reduc costurile de logistică și, în plus, pe produs scrie Made in Moldova. Este vorba deja de exporturi și nu de reexporturi cum era mai înainte.

  • Care este potențialul de export al regiunii?

Dacă vorbim despre perspectivele care există, avem un potențial foarte mare de export al produselor de origine animalieră, în special de ouă, lapte și carne. Însă țara încă nu este pregătită tehnic pentru a asigura infrastructura care să certifice calitatea necesară pentru exportul acestor produse. La acest capitol, pot să vă ofer și un exemplu elocvent. Avem o fermă de cai în Ciadîr-Lunga care crește cai de rasă și există o cerere mare de această rasă în România, cumpărătorii sunt gata să dea până la trei mii de euro pe un cal, însă din cauza că țara nu este pregătită tehnic pentru exporturile respective, a produselor de origine animalieră și a animalelor vii, nu pot face acest lucru. Anual, antreprenorul din Ceadîr-Lunga ar putea exporta peste Prut cel puțin 100 de cai și obține venituri de câteva sute de mii de euro.

  • Este o problemă, pe care autoritățile centrale promit să o soluționeze în câțiva ani și, deja în 2021 exporturile de produse animaliere și de animale vii să fie posibile. Însă, dacă vorbim despre produsele agroalimentare de origine vegetală, care sunt deja acceptate pe piața europeană, producătorii moldoveni întâmpină greutăți în comercializarea lor pe piața europeană din cauza competitivității reduse a produselor moldovenești. Care este situația la acest capitol în regiunea Găgăuză?

În acest sens problema noastră, în Găgăuzia, ține mai mult de promovarea Acordului de Liber Schimb și a oportunităților de export pe piețele europene. În prezent persistă încă tendința de a vinde preponderent produsele agroalimentare în țările CSI, în Federația Rusă, Belarus și Ucraina. Piețele Uniunii Europene încă nu sunt prea cunoscute. Și asta în condițiile în care unele produse ar putea fi competitive pe piețele europene. Avem cerere din România pentru livrarea unor soiuri de fructe, însă fermierii noștri nu sunt pregătiți pentru a exporta în această direcție din cauza problemelor de marketing și a logisticii. Există exporturi în România, Polonia, Țările Baltice însă nu este vorba despre volume destul de mari.

  • La nivel național, producătorii de mere au dificultăți de export pe piața comunitară, în primul rând din cauza lipsei unei infrastructuri post-recoltare solide dar și a prețului de livrare necompetitiv pe piața europeană

La noi situația este puțin diferită deoarece agricultorii noștri produc, în special, fructe sâmburoase – prune, caise, piersici, struguri de masă. Avem un potențial mare de producere a acestor fructe și ne gândim cum să ajutăm producătorii noștri să pătrundă masiv cu aceste fructe pe piața românească, care este mai convenabilă în primul rând datorită așezării proxime. Plus la aceasta, avem deficiențe ca și în restul țării la capitolul infrastructură post-recoltare. Avem deja câteva uzine de talie medie, uscătorii de fructe, în ultimii doi ani au fost construite trei astfel de întreprinderi în regiune, care sunt dotate cu tehnologii moderne și sunt gata să exporte. Desigur, randamentul exportului de fructe procesate este mult mai mare decât în cazul fructelor proaspete.

  • În această privință sunteți într-o situație mai bună decât, să zicem nordul republicii, care este specializat în producția de mere iar fermierilor de acolo le este foarte dificil să-și vândă producția pe piețele europene, unde există o competiție acerbă. Asociația Moldova Fruct chiar recomandă horticultorilor să se respecializeze în producția sâmburoaselor, care ar putea intra mai lejer pe piața  europeană. 

La noi  există o problemă de mentalitate. Agricultorii noștri insistă să exporte în special pe piața rusă, iar dependența de o singură piață nu e deloc benefică. Mai ales că, în Federația Rusă se investește masiv în plantațiile proprii de fructe. În Krasnodar,  în Daghestan, în Caucazul de nord în general sunt deja recoltate cantități foarte mari de fructe. În lunile august și septembrie exporturile noastre pe piețele rusești au fost, practic, inexistente deoarece nu era un preț avantajos. La moment, începem să exportăm la prețul de 4-5 lei pentru un kilogram de prune. În august, prețul acestora de livrare pe piața rusească era de doar doi lei. Însă, dacă am fi avut infrastructura și logistica corespunzătoare, frigidere, case de ambalare etc., atunci situația ar fi fost alta. Oamenii trebuie instruiți pentru ca să înțeleagă businessul. Nu este suficient să plantezi prune și persici și să stai în așteptarea că cineva își va deschide larg piața pentru tine. Nu se va întâmpla nimic bun până nu te vei adapta cerințelor timpului. 

Pe de altă parte, piața românească ar fi mult mai interesantă deoarece se află la 40 de kilometri de la noi și dacă intrăm acolo în rețelele de retail, putem să realizăm toată producția de prune, spre exemplu.

  • O altă parte a Acordului de Liber Schimb UE – MD, de pe urma căreia am putea beneficia, ține de investițiile europene, care aduc noi locuri de muncă, noi tehnologii și o nouă cultură a muncii. Cum stați la acest capitol?

Da, prin Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană noi încercăm să și reindustrializăm țara, prin investițiile atrase din țările occidentale cu o industrie dezvoltată. În zona de liber schimb Vulcănești avem, de asemenea, investiții importante, inclusiv companii, care au venit cu o cultură înaltă a muncii. Este vorba, spre exemplu, despre compania Fugikura, avem o fabrică deja construită unde muncesc o mie și o sută de oameni iar în noiembrie-decembrie va fi deschisă o nouă uzină, unde vor munci 1300-1400 de oameni. Deci, în total este vorba despre 2500 de angajați. Este un sector nou, pe care nu l-am explorat mai înainte, însă am reușit să creăm condițiile necesare pentru atragerea investiției respective. Compania a fost foarte mulțumită de posibilitatea de a veni la noi și, respectiv, a început deja să se extindă. Consider că în viitor trebuie să ne orientăm în special în investiții bazate pe cunoaștere, bazare pe inginerie, pe forța de muncă mult mai calificată, însă pentru asta trebuie să pregătim această forță de muncă. Este o provocare enormă. Chiar astăzi (27 septembrie 2018) semnăm un acord cu 44 de studenți ai Universității Tehnice, care își fac studiile în domeniile prioritare precum IT, microelectronică, mecatronică, inginerie mecanică, care sunt profesii de viitor. Noi acordăm acestor studenți granturi pentru studii cu obligațiunea acestora de a se întoarce în regiune pentru a lucra la fabrici de genul Fugikura. E complicat să reindustrializăm țara, însă cred că noi avem tineri foarte talentați, care trebuie doar îndreptați și susținuți pentru ca să rămână în țară.

  • Reindustrializarea este legată de un nou concept pentru sistemul nostru de instruire, învățământul dual.

Da, este un element foarte important. În Ceadîr-Lunga avem un colegiu unde este implementat deja acest tip de învățământ și peste 100 de elevi de acolo sunt încadrați deja în învățământul dual. Ei sunt încadrați la o întreprindere în asamblarea de tractoare, iar alții urmează să fie încadrați la Fugikura. Elevii sunt specializați în producția metalică, în mecanică, lăcătușărie.  În special este vorba despre industria grea, prelucrarea metalelor, industria lemnului (avem fabrici de mobilă cu potențial de export). Sunt multe lucruri de făcut și acestea sunt posibile inclusiv grație Acordului de Liber Schimb.

  • Ce potențial de dezvoltare a economiei regiunii se deschide prin aplicarea prevederilor Acordului de Liber Schimb?

Posibilitățile de dezvoltare sunt foarte mari. Nouă ne rămâne doar să-i susținem pe agenții economici, inclusiv pe investitori, pentru ca să se dezvolte și să poată exporta cât mai lejer. 
Am exemplul companiei TransTest  din Ceadîr Lunga, despre care vorbeam la începutul interviului, întreprindere specializată în producerea snack-urilor. Am analizat evoluția ei și, dacă la începutul anului 2017 aceasta exporta un volum de 20 de tone în România, acum  exportă peste 200 de toneEste vorba de o creștere de zece ori a volumului fizic. Ei au intrat mai demult în rețelele de dimensiuni medii, însă acum intenționează să intre în rețelele mari de genul Carrefour, Kaufland, METRO, Lidl, Bila etc. Este o întreprindere de procesare autohtonă, care prelucrează producția agricolă și o vinde cu un randament foarte ridicat, în unele cazuri, de până la 100%. Dar au o problemă: când s-a semnat Acordul de Liber Schimb cu Turcia, nu a fost introdus printre produsele supuse acordului arahidele. Acestea, însă sunt printre principalele produse ale fabricii din Ceadîr Lunga, materia primă fiind importată din Turcia și ei sunt nevoiți să achite taxe vamale pentru importul lor. Acum lucrăm împreună cu cei de la Ministerul Economiei pentru a înlătura această lacună, care creează dificultăți companiei menționate.

  • Pentru facilitarea adaptării producătorilor autohtoni la condițiile DCFTA, în R. Moldova sunt implementate o serie de proiecte orientate spre sporirea competitivității inclusiv. Se știe despre ele în regiunea dvs.?

În 2016 am lansat în Găgăuzia și raionul Taraclia programul SARD în valoare de 6,5 milioane de euro. În 2017 am lansat un program de cinci milioane euro pentru Găgăuzia, un program de suport numit SLPA (proiectul UE pentru susținere a autorităților din Găgăuzia), în 2018 am lansat încă un proiect de 0,5 milioane de euro. Este vorba despre crearea unui Centru Regional de Suport pentru Business, care ajută start-up-urile. Proiectul SARD reprezintă un suport pentru dezvoltarea sectorului rural, inclusiv pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii de la sate, inclusiv pentru sporirea competitivității lor și intrării pe piață. Suportul inițial vine sub formă de utilaj, de consultanță, traning-uri etc. Grație lui foarte multe companii mici au intrat pe piață. SLPA reprezintă o serie de granturi în valoare de 10-25 de mii de euro oferite pentru aceleași obiective ca și în cazul SARD. De asemenea, proiectul, fiind orientat spre companiile noi, acoperă toate cheltuielile ce țin de contabilitate, raportare etc. este vorbe de un fel de perioadă de pre incubare a noilor afaceri. Antreprenorul vine cu ideea afacerii, noi îi oferim granturi pentru contabilitate și el se ocupă doar de afacere. Este o încurajare de a deschide noi afaceri. În general, spiritul antreprenorial în regiune este destul de mare. Văd mulți tineri care deschid afaceri. Noi doar trebuie să le acordăm sprijin, este important, însă ca acestea să fie durabile. Plus la aceasta noi acordăm granturi din bugetul autonomiei de până la 200 mii de lei pentru dezvoltarea afacerii, anul acesta am oferit peste 20 de astfel de granturi. De asemenea, oferim 20 mii de lei pentru crearea unui nou loc de muncă deschis în industria prelucrătoare. Condiția este ca producția să se vândă pe loc și cu un randament mai mare. Încercăm să stimulăm astfel afacerile orientate spre obținerea unei valori adăugate mai înalte.

  • În ce patru ani de la intrarea în vigoare a DCFTA s-a schimbat cumva atitudinea populației față de acord?

S-a schimbat. Acesta este deja apreciat pozitiv. Consider că, deși factorul geopolitic influențează încă într-o măsură destul de mare viziunile populației din regiune, Acordul de Liber Schimb este apreciat. Preponderent în rândul populației predomină opinia că Republica Moldova trebuie să aibă posibilități de a face comerț fără bariere atât în Est cât și în Vest. Nu trebuie să ne agățăm de niște idei învechite și să ratăm niște oportunități unice, care s-au deschis în fața noastră după intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb.

Vă mulțumesc pentru interviu.

Interviu realizat de Ion Chișlea

Articol publicat pe www.dcfta.md

Calea micilor producători pe piețele europene

0

Pentru ca un număr cât mai mare de fermieri moldoveni să poată beneficia de prevederile Acordului de Liber Schimb, aceștia trebuie să se asocieze în cooperative pentru a-și vinde mai ușor și mai avantajos marfa. Grupurile de producători create acum câțiva ani culeg deja roadele cooperării iar potențialul acestui proces este imens. Exemplul fermierilor români, care trec la un grad superior de asociere, este relevant în acest sens.

Una din principalele constrângeri ale agricultorilor moldoveni în raport cu prevederile Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană îl reprezintă dimensiunile reduse ale afacerilor agricole.

Proprietari mulți și afaceri mici 

Această stare de fapt rezultă în mod firesc din numărul mare al populației împroprietărite cu terenuri agricole, circa 300 mii de proprietari, și suprafețele limitate ale terenurilor. 
Astfel, se face că unii moldoveni, la împroprietărire, au obținut terenuri de circa jumătate de hectar. O bună parte din aceste parcele, ale persoanelor în vârstă spre exemplu, au fost luate în arendă de  alți fermieri cu spirit de inițiativă și, astfel, au apărut afacerile agricole. Unele din ele au în gestiune mii de hectare de pământ însă, în cea mai mare parte, gospodăriile agricole prelucrează terenuri cuprinse între câteva sute și câteva zeci de hectare. Și dacă gospodăriile mari își pot permite, grație veniturilor mai mari, să angajeze personal calificat: agronomi, veterinari, ingineri, manageri marketing, care contribuie la dezvoltarea afacerilor, inclusiv prin găsirea de noi piețe și conformarea producției proprii la cerințele acestora, micii producători nu pot să-și permită acest lux. Drept urmare, fermierii sunt nevoiți să-și vândă recoltele intermediarilor, care obțin cea mai mare parte a valorii adăugate, agricultorii propriu ziși rămânând doar cu mijloace necesare pentru a rămâne pe linia de plutire și a putea continua afacerea și în anul viitor. Dar și mai grav e când, din cauza unei conjuncturi nefavorabile, fermierii  nici nu pot să-și vândă recolta. 

Sporirea competitivității, singura soluție de supraviețuire a ramurii pomicole

Astfel s-a întâmplat în acest an în ramura pomicolă. Producătorii de mere, în mare parte mici fermieri, cu livezi de câteva zeci de hectare, din cauza conjuncturii nefavorabile pe piețele externe, în special pe piața rusească, nu pot să-și realizeze marfa. Potrivit lui Valentin Chilat  Cornaci, pomicultor din Ocnița, care deține o livadă intensivă de 10 hectare de meri, este foarte dificil în acest an să vândă marfa. Și asta, deoarece la nivel mondial este înregistrată o recoltă record de mere. În plus, pe piața rusească, tradițională pentru merele moldovenești, a apărut producție pomicolă proprie după ce, în anul 2015 Rusia a inițiat un program național de asigurare a pieței interne rusești cu produse alimentare proprii. De asemenea, într-o măsură tot mai mare, rețelele de retail din Federația Rusă, aprobă standarde de calitate similare cu  cele din Uniunea Europeană. Drept urmare, chiar dacă exporți pe piața rusească, până nu demult mai puțin pretențioasă în ce privește exteriorul mărfii, trebuie să-i asiguri totuși un aspect, care să-i asigure vânzarea. Acest lucru devine posibil doar dacă exportatorul are infrastructura post-recoltare, adică linii de sortare și de ambalare. La fel, dacă vrei să vinzi mai avantajos, este important să ai propriile camere frigorifice, astfel încât să poți vinde recolta în luna februarie, la un preț mult mai avantajos decât în momentul recoltării, în septembrie sau octombrie.  Toate aceste obiective necesită însă investiții consistente, pe care micii producători pur și simplu nu și le pot permite. 

Astfel, producătorii de mere din Republica Moldova au ajuns într-o situație extrem de dificilă. Singura soluție pentru a supraviețui în aceste condiții deloc simple  pentru pomicultorii, dar și pentru alți fermieri, care nu pot să-și vândă produsele de sine stătător, este asocierea în grupuri de producători.

S-au unit pentru a putea vinde mai avantajo

Inclusiv pentru a facilita procesul de creare a grupurilor de producători, în anul 2013, cu suportul financiar al Băncii Mondiale, a Guvernului Suediei și al Fondul Global de Mediu, în parteneriat cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Ministerul Mediului a fost lansat Proiectul „Agricultura competitivă în Moldova” (MACP), una din direcțiile de activitate ale căruia este  stimularea asocierii agricultorilor în grupuri. 

Unul din grupurile de producători, create în cadrul proiectului este cooperativa Smartfruct din satul Grimăncăuți, raionul Briceni, care întrunește cinci fermieri ce dețin plantații de meri cu o suprafață de peste 93 de hectare. Potrivit lui Andrei Caduc, administratorul cooperativei, fiecare membru al cooperativei se confrunta anterior cu probleme legate de păstrarea și comercializarea produselor, dificultăți de ordin logistic și în cadrul negocierilor privind comercializarea.  

Anual producem circa 2200 tone de mere, pe care le realizam fie pe piața internă, fie intermediarilor, care le vindeau ulterior la un preț mult mai avantajos în exterior. Noi, însă, nu aveam posibilitatea să ieșim pe piețele externe”, relatează Andrei Caduc. 

După crearea cooperativei, grupul a primit un grant de 350 mii de dolari. Grație acestui grant și a creditului contractat, Smartfruct a construit un depozit frigorific cu o capacitate de 1,4 mii de tone. 

La depozit lucrează 12 persoane iar linia de sortare și ambalare dar și cea de producere a ambalajelor din carton oferă alte 40 de locuri de muncă.

După crearea depozitului cooperativa poate livra mere proaspete pe tot parcursul anului iar acest avantaj îi oferă posibilitatea să încheie contracte cu rețelele de retail. 

Deja avem o solicitare de livrare de la Metro Romania, însă deocamdată doar ne pregătim pentru acest contract, deoarece încă nu am încheiat procesul de certificare Global Gap, obligatoriu pentru vânzare în rețelele europene”, relatează Caduc. 

Asocierea permite extinderea afacerii la un nivel superior 

Cu un an în urmă, și cinci fermieri din satul Cunicea, raionul Floreşti, au creat cooperativa SANT&K şi au construit împreună un frigider pentru păstrarea fructelor. Toți membrii și-au început activitatea în domeniul horticultorii acum 20 de ani, când au cumpărat o livadă de mere rămasă după destrămarea URSS şi au încercat să o exploateze. După zece ani însă, din cauza randamentului redus, au decis să planteze o livadă nouă şi au împărţit-o în sectoare pentru fiecare gospodărie.

Pomii bătrâni nu dau recolte înalte şi de calitate. Mai ales că erau necesare şi soiuri noi, competitive pe piaţă. Am plantat soiuri timpurii şi tardive pentru a avea un sortiment mai mare. Experienţă şi cunoștințe aveam, astfel am solicitat credite bancare pentru a realiza ideea”, a explicat Tatiana Serejnicova, directorul cooperativei.

După ce pomii au intrat pe rod, a trebuit să fie identificate soluții pentru păstrarea şi realizarea merelor.

Am înţeles că e mai greu să vinzi produsul, decât să-l creşti și atunci ne-am gândit la metodele de păstrare a merelor, deoarece să recoltezi şi să realizezi rapid două mii de tone de mere este practic imposibil. Iar preţurile merelor în perioada de iarnă şi primăvară sunt mult mai înalte, astfel frigiderul a devenit o necesitate”, a adăugat producătoarea.

Drept urmare, horticultorii au decis să construiască propriul frigider, iar crearea cooperativei le-a oferit noi posibilități. Astăzi, grupul SANT&K deţine o suprafaţă de 100 de hectare de livadă.

Pentru a construi frigiderul, producătorii au cumpărat un teren de 0,5 de hectare şi au încheiat un contract de colaborare cu una dintre companiile care se ocupă cu instalarea frigiderelor. Bugetul proiectul a fost de 22 de milioane de lei, dintre care circa cinci milioane au fost oferite sub formă de grant, restul banilor sunt ai membrilor, au fost accesate şi credite bancare.

Frigiderul are capacitatea totală de 2,2 mii de tone şi o cameră de pre-răcire de 20 de tone, care răcește fructele în timp de câteva ore. Acum fermierii pot păstra mult timp producția şi o pot realiza cu un preţ mai mare, iar primăvara aceștia beneficiază de unele avantaje în cazul exportului.

Cu funcționează cooperarea? Dacă un membru al cooperativei are 15 tone de mere de un anumit soi și are o comandă de un lot cel puţin 20 de tone, acesta apelează la ceilalţi membri pentru cantitatea necesară. Totodată, prețurile de achiziție sunt mai bune atunci când sunt cantități mai mari. Potrivit directoarei, anul trecut o fabrică de conserve a procurat mere cu 50 de bani mai scump decât de la întreprinzătorii individuali, datorită volumului mare.

În anul curent, din cauza grindinei membrii grupului au pierdut o bună parte din recoltă și, pentru ca frigiderul să nu stea, oferă spațiul în chirie altor producători, specializați în producerea căpşunelor.

În continuare, Grupul de Producători din Cunicea îşi propune să planteze o livadă intensivă de meri, care va oferi recolte de 2-3 ori mai înalte. Din start aceasta va fi dotată cu o plasă de protecție contra grindinei.  Fructele din noua livadă urmează a fi exportate pe piaţa UE, în primul rând al României.

Practici de preluat la vecini. Asocierea în România, la un nivel calitativ nou: agricultorii se unesc pentru a procesa împreună marfa și pentru a-și loba interesele 

În România procesul de creare a grupurilor de producători a demarat mult mai devreme, încă până la aderarea țării la Uniunea Europeană. Acum, însăși grupurile încearcă să se asocieze între ele pentru a-și vinde mai avantajos produsele. 

În primăvara acestui an, circa 400 de producători agricoli, trei cooperative şi o asociaţie şi-au unit forţele sub Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie Integrată (UNCAPI), o organizaţie lansată cu scopul de a ajuta cooperativele şi producătorii agricoli să ajungă mai uşor cu produsele lor pe rafturile supermarketurilor, dar şi să treacă de la producţie la procesare.

Împreună, membrii Uniunii nou create  au afaceri cumulate de circa 40 milioane de euro. 
Cooperativele membre UNCAPI vor pune la dispoziţia fermierilor fabrici de procesare, abatorizare, depozite de colectare a legumelor şi fructelor, fabrici de conservare, şi îi vor ajuta pe producători să ajungă mai uşor cu produsele lor în supermarketuri.

Lipsa unităţilor de procesare în România a creat de-a lungul timpului mari probleme, în sensul în care agricultorii aruncau producţiile pe câmp pentru că li se strica marfa. Tocmai acesta este şi scopul nostru, să sprijinim fermierii şi să integrăm tot acest lanţ alimentar pentru a folosi producțiile și diminua pierderile. Cu ajutorul unei unităţi de procesare, legumele româneşti pot fi transformate în conserve, iar fermierul îşi vinde astfel toată marfa” a spus Ştefan Nicolae, secretar general UNCAPI.

Unul dintre principalele obiective ale UNCAPI este eliminarea intermediarilor din comerţul cu produse agroalimentare. În acest sens, UNCAPI vrea să  atragă fonduri europene pentru a dezvolta afacerile româneşti şi să organizeze cursuri de formare profesională pentru a atrage investiţii în vederea capitalizării cooperativelor.

Intermediarii cresc preţul alimentelor pentru că ei profită de lipsa de organizare a producătorilor agricoli din România, de lipsa de logistică şi de investiţii ale acestora. Aşa se explică, de pildă, de ce un crescător de vaci vinde litrul de lapte cu 2 lei (8,4 MDL) la poarta fermei, iar în magazin litrul de lapte ajunge să coste 5 lei (2,1 MDL). Noi ne dorim să scurtăm acest lanţ agroalimentar, să diminuăm costurile până la raft şi astfel să promovăm produse româneşti de calitate, la preţuri corecte”, a spus secretarul general UNCAPI.

UNCAPI şi-a propus să înfiinţeze filiale teritoriale în toate judeţele din România şi să fie o prezenţă activă în toate structurile de dialog social la nivelul prefecturilor, Ministerului Agriculturii, Guvernului şi Parlamentului.

Ion Chișlea

Articol publicat pe www.dcfta.md

Mierea moldovenească pe piața europeană, între oportunități și provocări

0

Deși mierea moldovenească este exportată de mai mult timp pe piețele europene, potențialul sectorului este încă foarte puțin exploatat în acest sens. Sporirea competitivității și promovarea unui brand național de miere sunt principalele obiective ale apicultorilor moldoveni, care s-o transforme într-o ramură cu adevărat performantă a economiei, cu o valoare adăugată înaltă.

Mierea de albine, este unul din cele câteva produse alimentare moldovenești de origine animalieră care poate fi exportat fără restricții pe piața Uniunii Europene.

Piața UE, cel mai mare consumator mondial de miere

Anual, pe piața comunitară se resimte un deficit cronic al acestui produs. Și asta, deși Uniunea Europeană este al doilea cel mai mare producător mondial de miere după China. În fiecare an, aproximativ 600.000 de apicultori din țările UE produc  circa 250 mii de tone de miere.

Cu toate acestea, producția nu acoperă cererea, fiind  importate anual aproximativ 200 mii de tone. Apicultorii moldoveni au înțeles destul de repede că pe piața europeană este destul de mult loc și pentru mierea lor și, chiar înainte de intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova și  Uniunea Europeană, exportatorii s-au orientat spre această piață.

Apicultura a devenit afacere profitabilă 

În anul 2015, aproape toată mierea exportată din Republica Moldova a ajuns în UE, principalele destinații fiind Italia, Germania și Franța, dar și piețe mai mici dar totuși considerabile precum România, Polonia, Slovacia și Danemarca.

Anul 2015 a fost unul reușit din toate punctele de vedere atât pentru apicultorii moldoveni, cât și pentru exportatori. În urma unei recolte slabe la nivel mondial, prețuirile de import ale mierii pe piața europeană au fost destul de înalte și drept urmare, și prețurile de achiziție de la apicultori au fost destul de ridicate. 

În consecință, exporturile de miere au crescut considerabil. Un kilogram de miere polifloră, achiziționat în acel an de la apicultori, ajungea și la 1,6 euro sau 33 de lei moldovenești, iar mierea de salcâm, putea fi cumpărată și cu 3,5-4 euro, adică 70-80 de lei. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Dacă în 2006 volumul total de miere moldovenească exportată a fost de 245 tone, în 2015 s-a ajuns la 3160 tone, 98% din exporturile acestui produs ajungând pe piața comunitară.

Fermierii moldoveni au înțeles că apicultura devine o ocupație destul de avantajoasă și, dacă până atunci, era mai mult una complementară și orientată spre consumul propriu al gospodăriilor, a început să fie privită ca o afacere profitabilă. 

Procesul a fost susținut și de către autorități, care au început să stimuleze deschiderea afacerilor apicole, subvenționând jumătate din costurile de lansare a unei afaceri apicole.  Pentru Republica Moldova, unde suprafețele agricole, ce revin proprietarilor sunt destul de mici, singura soluție de a asigura venituri cât de cât consistente acestora, este specializarea în producerea mărfurilor cu valoare adăugată înaltă. Iar apicultura este o astfel de ramură, care nu necesită suprafețe mari pentru a fi practicată.

În fața competiției strânse

Însă, deși procesul de creare și consolidare a afacerilor apicole a început, conjunctura favorabilă a anului 2015 nu s-a mai repetat.  În anul următor, recolta de miere la nivel mondial a crescut, iar prețurile pe piețele europene au scăzut. Respectiv, și prețurile de achiziție de la apicultori au fost mai mici iar entuziasmul s-a redus. În plus, în urma aplicării Acordului de Liber Schimb dintre Ucraina și Uniunea Europeană, mierea ucraineană ieftină a intrat pe piața comunitară, reducând și mai mult prețurile și așa mici.  

Se întâmpla ca mierea ucraineană să fie vândută procesatorilor europeni la prețul la care exportatorii moldoveni o colectau de la apicultori.  Tendința a continuat și în anii următori și, din această cauză, competiția pe piața europeană a devenit și mai strânsă. 

Potrivit lui Ion Maxim, președintele Asociației Naționale a Apicultorilor din Republica Moldova (ANARM), în acest an, din cei 22 de exportatori autorizați de miere de albine, doar patru au contracte de livrare pe termen lung în țările UE. Apicultorii mai așteaptă prețurile mari din anii precedenți iar exportatorii nu pot să-și permită să procure mierea la astfel de prețuri. Spre exemplu, potrivit președintelui ANARM, în Ucraina mierea poate fi colectată de la apicultor și la prețul de un dolar, ajungând să fie vândută procesatorilor ucraineni cu 1,4 dolari pentru un kilogram. ”Totuși, exportatorii moldoveni cumpără la moment mierea polifloră de la apicultori cu 28-30 de lei iar cea de salcâm – cu 55-68 de lei”, spune Ion Maxim.

Colacul de salvare, subvenționarea directă

Și, cu toate că exporturile se mențin la același nivel, anul trecut fiind exportate circa 3,5 mii tone de miere, competiția tot mai strânsă pune în fața apicultorilor, a exportatorilor, dar și a autorităților, necesitatea găsirii unor soluții neordinare pentru a face față competiției tot mai strânse de pe piața UE. 

Iar cel mai la îndemână instrument pentru  sporirea competitivității este subvenționarea. Astfel, în septembrie 2018, Guvernul a aprobat modificarea regulamentului de subvenționare a agricultorilor, la solicitarea Agenției pentru Intervenții și Plăți în Agricultură (AIPA) astfel încât apicultorii să primească pentru fiecare stup din prisacă subvenții în valoare de 300 de lei. Este un adaos consistent pentru apicultori, care  obțin dintr-un stup, în medie câte 16-18 kilograme de miere. Astfel, la fiecare kilogram recoltat, aceștia pot primi de la stat sub formă de subvenții aproape un euro.

Pentru a primi subvenția, apicultorii trebuie însă să-și înregistreze legal afacerea apicolă. De remarcat că la moment majoritatea prisăcarilor moldoveni produc mierea în stupinele din gospodăriile lor, acestea nefiind înregistrate sub formă de afaceri. Soluția ar fi benefică pe termen scurt, ca să reziste pentru moment competiției de pe piața europeană pentru ca, pe termen lung apicultorii să poată să-și transforme stupinele în afaceri profitabile.

Programul, care își propune să ridice ramura la un nivel calitativ nou

Pe termen mediu, autoritățile au elaborat Programului Național de Dezvoltare a Apiculturii în Republica Moldova pentru anii 2018-2025, care ia în calcul toate deficiențele ramurii și își propune să le soluționeze în perspectivă medie. Programul constată că, deși calitatea mierii locale este înaltă (raportul de glucoză/fructoză), prețul ei nu este competitiv în comparație cu principalii concurenți. 

Și asta, deoarece productivitatea este foarte redusă. Potențialul rasei de albine, prezentă în Republica Moldova, permite obținerea unei recolte de 30-50 de kilograme de miere la un stup. Acum productivitatea este de doar 16-18 kilograme.

Programul încurajează crearea grupurilor de producători, care să poată exporta împreună mierea dar și să aplice cele mai performante tehnologii în procesul de exploatare a stupinelor.  Aici însă trebuie să existe suficientă coordonare și corectitudine între apicultori, membrii grupurilor, care să se conformeze cerințelor de exploatare a prisăcilor, astfel încât să nu fie admisă miere necalitativă. Una din cele mai mari metehne a mierii moldovenești este prezența în compoziția ei a unor reziduuri de preparate care fac imposibilă exportarea acesteia pe piețele europene.

Este vorba despre antibiotice, care se iau din preparatele cu care sunt tratate albinele. Acum, la nivel european există altfel de preparate, inofensive pentru calitatea mierii și producătorii moldoveni ar trebui să le aplice și ei pentru a nu avea probleme în ce privește calitatea. 

Un alt punct slab, constatat de Program, este că, în cea mai mare parte, mierea moldovenească este miere polifloră, colectată de albine de pe câmpurile de floarea soarelui și rapiță. Această miere este cea mai ieftină și cu cea mai mică valoare adăugată. Drept urmare, autoritățile preconizează să sporească baza meliferă pentru mierea cu valoare adăugată înaltă prin sădirea plantelor corespunzătoare.

Cerere sporită de miere premium și bio

Traian Dobre, apicultor cu o experiență de peste patruzeci de ani și proprietarul unei din cele mai mari afaceri apicole din România, oferă câteva recomandări de bază, pentru ca mierea producătorilor din Republica Moldova să fie solicitată pe piața europeană. 

Astfel, în ceea ce privește cele trei categorii de miere: convenționale, Bio și premium, el menționează că în UE, și nu numai, prezintă interes tot mai mare mierea de salcâm și tei, și din ce în ce mai puțin – cea de rapiță și floarea soarelui, mai ales că aceste culturi, exploatate la scară largă, sunt intens tratate cu fel de fel insecticide, pesticide, fungicide, etc.

Potrivit lui, exista o cerere foarte mică pentru mierea polifloră, în special cea recoltată de albini de pe floarea soarelui. Cauza este că această miere se importă masiv din mai multe țări europene și non europene. Mari cantități de miere de floarea soarelui se produc în Ungaria. De asemenea ea se importă masiv din China, India, Indonezia, Argentina, Brazilia, Mexic, Chile etc..

Drept urmare, apicultorul recomandă orientarea spre obținerea produselor premium, tot mai solicitate în ultimul timp. ”Produsele premium fac parte din categoria Bio, dar sunt executate conform unor norme aparte care le conferă posibilitatea obținerii unor prețuri net superioare față de produsele Bio”, explică Traian Dobre.

El menționează că, va fi o cerere importantă la produsele de calitate bio de miere de prun, de cais, de salcie, de sulfină, lavandă, zmeură, mărăcine, albăstrele. 

De asemenea, este solicitată mierea polifloră de fâneață, și cea de mană, care, potrivit lui Ion Maxim, a fost multă în acest an și în Republica Moldova. ”Se caută de asemeni mierea în faguri, în special de salcâm, propolis curat ecologic și lăptișor de matcă”, constată Traian Dobre.

Primul grup de apicultori moldoveni s-a unit pentru a produce miere Bio

Cererea de miere ecologică pe piața europeană este constant sporită și acest fapt a mobilizat un grup de apicultori moldoveni să-și reorienteze producerea înspre mierea bio. Nicanor Negru, directorul companiei Regina Naturii din Costești, raionul Ialoveni a reușit să convingă un grup de  apicultori să se unească pentru a trece împreună la producerea de miere ecologică. 

Acum suntem în proces de conversie la producția bio, care va dura un an. Ulterior va trebui să asigurăm ca mierea culeasă de albinele noastre, să se întâmple în zone ferite de stropiri cu preparate de uz fitosanitar și tratament chimic al plantelor”, ne relatează apicultorul.

De fapt, stimularea constituirii grupurilor de producători în vederea extragerii, procesării și comercializării mierii prin asigurarea cu echipament modern de capacitate corespunzătoare pentru extragerea, procesarea mierii și produselor apicole, este una din prioritățile Programului de dezvoltare a ramurii.

Promovarea și brandingul sunt esențiale pentru succes

Totuși, deocamdată, atât apicultorii moldoveni cât și ramurile conexe, nu pot intra cu produsele proprii în rețelele de magazine, la moment toată  mierea moldovenească fiind exportată angro. Procesatorii europeni o cumpără de la exportatorii moldoveni, o procesează, o îmbuteliază și o vând la prețuri mult mai mari cu amănuntul. Astfel, cea mai mare parte a profitului rămâne anume la procesatori. 

Pentru producătorii moldoveni este însă, destul de dificil să intre cu brandurile proprii pe rafturile magazinelor europene. Și asta, din cauza că acest proces necesită o promovare puternică, pentru ca mierea moldovenească să devină cunoscută de către consumatorul european, datorită calităților ei.  

De aceea, primul punct din Programul de dezvoltare a apiculturii  moldovenești se referă la elaborarea unui brand unic de țară pentru promovarea produselor apicole naționale. 

Promovarea și brandingul sunt esențiale pentru succes, pentru a te impune în piața. Produsele apicole sunt un potențial real al economiei Republicii Moldova. Brandul, promovarea și comunicarea identității atât la nivel național cât și la nivel internațional este foarte important pentru dezvoltarea durabilă a sectorului. Produsele apicole moldovenești sunt cunoscute pentru calitatea înaltă, dar puțin promovate”, se menționează în proiectul care în următorii șapte ani își propune să transforme sectorul apicol moldovenesc în unul performant și cu valoare adăugată și mai înaltă.

Ion Chișlea

Articol publicat pe www.dcfta.md

Polonia și România, ancorele strategice ale SUA din estul Europei

0

În mai puțin de doi ani, Rusia va finaliza conducta de gaze Nord Stream II, un proiect de 10 miliarde de dolari în nordul Germaniei, care amenință să submineze NATO și să creeze discordie între aliații europeni ai Americii înainte de începerea livrării de gaz.

Pentru SUA, imperativul este clar: să facă față strategiei energetice de tip ”împarte și cucerește” a Rusiei sau să se confrunte cu o abandonare a politicii de extindere a NATO în Europa de Est sau chiar cu dezintegrarea Alianței.

Această inițiativă va necesita eforturi consecvente și angajament față de statele din Europa de Est, incluzând promovarea investițiilor în sectorul energetic, a transferurilor tehnologice, a angajamentului colectiv în domeniul securității cibernetice și a unei mai mari interacțiuni guvernamentale. Nu va fi nici ieftin, nici ușor.

Privind Europa de Est dintr-o largă perspectivă de securitate, aici există două națiuni ca ancore strategice naturale – Polonia și România. Nici o țară din regiune nu are întinderea geografică, populația, locația strategică și infrastructura necesară sprijinirii NATO în eventualitatea unei crize ca cele două țări, de aici referința la ele ca “ancore”. Ambele au o prezență strategică pe mări; Polonia, în nord, pe Marea Baltică, în sud, România pe Marea Neagră. Ambele sunt membre NATO și găzduiesc forțe americane pe teritoriile lor, în special situri de apărare antirachetă.

În plus, Polonia și România sunt printre puținii membri ai NATO care îndeplinesc angajamentul de a aloca 2% din produsul lor intern brut pentru apărare, așa cum s-a stipulat la Summit-ul din Țara Galilor, din 2014.

Polonia este sub o presiune din ce în ce mai mare în perspectiva construirii Nord Stream II. Gazoductul va completa conducta existentă, Nord Stream, care trece sub Marea Baltică, și va furniza direct gaz rusesc în Germania. Nord Stream II va ocoli Polonia, Statele Baltice și Ucraina, refuzându-le acestora furnizarea accesibilă de gaze și taxele de tranzit, lăsându-le la mila Moscovei. Varșovia se preocupă de activitatea aeriană și navală a Rusiei în Baltica, fără a mai menționa enclava rusească Kaliningrad, amplasată între Polonia și Lituania și care găzduiește un formidabil arsenal de arme și trupe, inclusiv arme nucleare tactice.

la rândul său, România se află într-o regiune dificilă. Anexarea Crimeei de către Rusia plasează forțele Kremlinului aproape de coastele României, iar incursiunea armată în Donbasul ucrainean, precum și confruntarea navală dintre Moscova și Kiev pe Marea Azov, sunt evenimente provocatoare pentru București. România a fost în alertă în ultimii 25 de ani cu un conflict înghețat (Transnistria) în Republica Moldova iar odată cu evenimentele actuale din Crimeea, Bucureștiul se confruntă cu un alt impas etnic inspirat de Kremlin la frontiera sa. În sfârșit, există și propunerea pentru gazoductul Turk Stream, omologul Nord Stream de la Marea Neagră, prin care gazul rusesc ocolește Ucraina prin sud, și care ar putea submina Coridorul Sudic de gaze, susținut de SUA.

Întrucât energia accesibilă și la prețuri rezonabile este una dintre condițiile fundamentele ale viabilității unui stat și ale bunăstării sociale, energia – în acest caz gazul natural – pare a fi din nou folosită de Kremlin ca instrument geopolitic. Susținătorii grupului Nord Stream II afirmă că este vorba de o pură afacere, deși acest lucru e departe de adevăr; Nord Stream II întruchipează încercarea Moscovei de a submina statele est-europene și de a se întări în fața puterilor occidentale europene, multe dintre ele fiind, și ele, dependente de gazul rusesc. Iar Nord Stream II va crea o dependență și mai mare de gazul rusesc, ceea ce va slăbi politica declarată a Uniunii Europene de creștere a diversității surselor.

Există eforturi legale și diplomatice pentru a opri Nord Stream II, în special din partea statelor estice ale Uniunii Europene, dar și din partea Statelor Unite; de exemplu, criticile apăsate ale președintelui Trump în ceea ce privește construcția conductei, rostite la summitul NATO de la Bruxelles din 2018, precum și HR 1035 document bipartizan (și fără caracter obligatoriu) recent adoptat, care vine în opoziție față de Nord Stream II. Aceste eforturi pot veni prea târziu și pot fi prea puțin. Germania susține proiectul, provocând îngrijorări din partea est-europenilor că o Uniune Europeană dominată de Berlin nu va dori confruntări cu Rusia și că nu ar fi capabilă să le protejeze interesele. Între timp, construcția Nord Stream II continuă neabătută, determinând Varșovia și Bucureștiul să încurajeze SUA să-și îndeplinească rolul de garant regional de securitate.

SUA. și-au demonstrat sprijinul pentru țările din estul Europei, în special în ceea ce privește mediul vulnerabil de securitate energetică. În plus, acest sprijin a fost consecvent în ambele administrații republicane și democratice de la Washington. Cu toate acestea, la nivelul de acum, sprijinul acordat de SUA, adăugat la cel de la Bruxelles, au stabilizat doar în mică măsură regiunea, mai ales că aventurismul rus continuă în ceea ce consideră că este vecinătatea sa. Această instabilitate ar putea submina progresul ultimilor 25 de ani, cu posibilitatea unei divizări a Europei, posibilitate care a otrăvit relațiile de continentului și a încetinit creșterea economică pentru aproape o jumătate de secol. Ce poate face SUA?

Cel puțin poate pleda pentru o diversificare mai mare a surselor de energie non-rusești, inclusiv gazele naturale, precum și produsele brute și rafinate. Atât Polonia, cât și România au rezerve considerabile de șist, ceea ce ar însemna promovarea unei producții interne crescute, precum și înfrângerea proiectelor Nord Stream II și Turk Stream. Aceste eforturi ar trebui să includă, de asemenea, interconexiuni dual direcționate și o infrastructură de conducte de petrol și gaze nord-sud, din care să se tragă gaze non-rusești.

Statele Unite ar trebui, de asemenea, să sprijine modernizarea infrastructurii energetice, pentru a include o capacitate sporită de stocare, modernizarea rețelei și apărarea cibernetică. Într-adevăr, vulnerabilitățile cibernetice privind infrastructura energetică a Europei de Est sunt semnificative. Există prea multe exemple de atacuri atribuite Rusiei asupra rețelelor regionale, ca să poată fi ignorate. Printre vectorii de atac critici încorporați în infrastructura energetică locală se numără sistemele de control care gestionează și monitorizează rețelele electrice din regiune, precum și rețeaua de combustibili, stocare și distribuție a gazelor naturale.

O securitate cibernetică viabilă necesită o apărare integrată, robustă articulată la nivel profund de tehnicieni experimentați. Deși există, cu siguranță specialiști în cyber-security români și polonezi, aceștia nu pot înfrunta furtuna de unii singuri. Este nevoie de un sprijin sporit din partea SUA în nexurile cibernetice ale energie prin intermediul unor exerciții comune, schimburi de studenți, schimb de bune practici și alte eforturi de cooperare.

O componentă cheie a acestui angajament din partea SUA este susținerea securității energetice, care va împiedica dominația energetică rusească, va crea o concurență sporită și va promova stabilitatea economică și politică globală. O Polonie și o Românie cu o bună siguranță energetică vor contribui la stabilizarea Europei de Est și la susținerea vecinilor mai mici și mai vulnerabili. În sfârșit, aceste țări sunt cu siguranță pro-americane. Într-o regiune critică, și merită sprijin continuu și, de fapt, sporit. Dacă Washingtonul este singurul prieten de încredere pentru aceste țări, Statele Unite le datorează acestor aliați loiali sprijinul.

Arnold C. Dupuy

Arnold C. Dupuy, a studiat la National Defense University, Virginia Polytechnic și la George Mason University, unde predă în prezent Relații Internaționale. Formarea sa include Institutul pentru Studii de Securitate Națională, Universitatea Bundeswher; a fost Senior Analist, specialist în securitate energetică, protecția infrastructurii critice și operațiuni expediționare. Are douăzeci de ani de experiență militară (statut activ și în rezervă), are experiență în procedurile de personal la nivel tactic. A participat la Operațiunea Noble Eagle și Operațiunea Enduring Freedom. A studiat la National Defense University, Virginia Polytechnic și la George Mason University, unde predă în prezent Relații Internaționale. Formarea sa include Institutul pentru Studii de Securitate Națională, Universitatea Bundeswher; a fost Senior Analist, specialist în securitate energetică, protecția infrastructurii critice și operațiuni expediționare. Are douăzeci de ani de experiență militară (statut activ și în rezervă), are experiență în procedurile de personal la nivel tactic. A participat la Operațiunea Noble Eagle și Operațiunea Enduring Freedom. Arnold C. Dupuy este coordonatorul american al inițiativei de creare a Black Sea Area Studies Center la Universitatea din București.

R. Moldova, locație IT în plină expansiune

0

Liderul mondial de market intelligence International Data Corporation (IDC) declară Moldova o locație de IT în plină expansiune și atractivă pentru piața internațională.

 În cadrul Agenției pentru Investiții din 23 aprilie IDC a lansat studiul cu titlul „Jucătorii IT din Republica Moldova – pregătiți pentru prezența la nivel mondial”, elaborat cu sprijinul financiar al Proiectului de Competitivitate finanțat de USAID, Guvernului Suediei și UK aid.

IDC (International Data Corporation) a publicat în martie 2019 „Moldova IT Market 2019 – 2024”, continuând seria rapoartelor despre piața IT din Republica Moldova apărute în 2011 și 2015. Acest document prezintă situația actuală a pieței din Republica Moldova și oportunitățile de extindere în această țară pentru companii ce folosesc sau deservesc piața de tehnologie globală.

Lucrarea este destinată investitorilor, companiilor deja prezente pe piața Moldovei, dar și celor care doresc activeze în cadrul unui ecosistem IT inovator. Acest raport evidențiază beneficiile sectorului IT din Moldova mai mult decât atât descrie întreg ecosistemul pentru această industrie, precum instituțiile care formează specialiști IT, asociațiile din domeniu și organizațiile care susțin și promovează companiile din domeniul IT.

Aceste eforturi au capacitatea de a transforma Moldova într-un hub global pentru anumite tehnologii, deoarece moldovenii sunt obișnuiți să colaboreze cu întreprinderi din toate colțurile lumii.

„Sectorul IT este unul strategic pentru țara noastră, iar industria IT din Republica Moldova este foarte competitivă și generează o valoare adăugată mare. În 2018 piața serviciilor IT a ajuns la 154,4 milioane de dolari și urmează o creștere estimată de 262,26 milioane USD până în 2024”, a menționat  ministrul Economiei și Infrastructurii, Chiril Gaburici, la evenimentul de prezentare a studiului „Jucătorii IT din Republica Moldova – pregătiți pentru prezența la nivel mondial”.

 Conform analizei IDC, piața de servicii IT din Republica Moldova este estimată să atingă anul acesta o valoare totală de 154.5 milioane de dolari, cu 78.3% exporturi de servicii IT. Rata anuală compusă de creștere (CAGR) a serviciilor IT este prognozată la 7.86% pentru intervalul 2019 – 2024, subliniind potențialul de dezvoltare semnificativ pe care îl are Republica Moldova. Această direcție pozitivă vine pe fondul decelerării creșterii unor segmente de piață (consultanță IT, servicii de mentenanță) ca urmare a maturizării acestora, fiind compensate de climatul organizațional potrivit dezvoltării de produse noi și de facilitățile economice recent implementate ce au în vedere sprijinirea acestui sector strategic pentru Republica Moldova.

„Pe măsură ce piața IT din Republica Moldova devine din ce în ce mai stabilă, se decantează caracteristicile competitive ale acesteia în raport cu cele din regiune sau chiar la nivel internațional. Experiența de lucru în culturi de pe toate continentele, preocuparea pentru calitatea serviciilor și accentul pus pe mediul de lucru al angajatului fac parte din avantajele strategice de care pot beneficia companiile ce aleg să înceapă sau să extindă colaborarea lor în Republica Moldova” declară Răzvan Savu, Senior Research Analyst, IDC România.

“USAID a fost primul donator care a recunoscut potențialul industriei IT din Moldova și am început să oferim asistență sectorului în 2005. De atunci, exporturile de IT ale Moldovei au crescut de 40 de ori, ajungând la 164 milioane USD în 2018. Creșterea recentă a industriei este, de asemenea, substanțială, iar exporturile în 2018 reprezintă o creștere de 40% față de 2017. Suntem mândri că am colaborat cu International Data Corporation pentru a realiza studiul lansat astăzi. IDC este primul furnizor mondial de servicii de informații și consultanță în domeniul pieței. Cu peste 1.100 de analiști în întreaga lume, IDC oferă expertiză globală, regională și locală în domeniul tehnologiei, oportunităților și tendințelor din industrie în peste 110 țări”, a declarat Daniel Thomson, Șeful Departamentului Creștere Economică USAID Moldova.

 Companiile IT din Republica Moldova contribuie la elaborarea unei game largi de produse pentru piața internă, americană sau vest-europeană, cum ar fi fintech, automobile și telecomunicații, angajarea unei platforme tehnologice – big data, norul și Internetul lucrurilor (IoT). Înțelegând acest potențial, Guvernul se concentrează pe accelerarea creșterii industriei, prin adaptarea legislației fiscale sub forma Parcului virtual IT și simplificarea procesului de obținere a vizelor pentru străinii care vin în Moldova să lucreze în domeniul TIC.

„În continuarea susținerii eforturilor de poziționare și promovare a Moldovai drept destinație de IT în plină expansiune, va fi lansată o campanie de promovare intensivă pe piața internațională, inclusiv distribuirea Raportului IDC către cei mai importanți 100 de jucători din industria IT din România”, a declarant Thomas Alveteg, Prim Secretarul Ambasadei Suediei la Chișinău. Studiul a fost elaborat pentru beneficiul Guvernului Republicii Moldova, cu suportul Proiectului de Competitivitate din Moldova, finanțat de USAID, Guvernul Suediei și UK aid și face parte din angajamentul de susținere a sectorului IT din Republica Moldova.

În cadrul conferinței de presă, IDC a prezentat informații despre contextul pieței de IT din Republica Moldova, previziuni cantitative pentru perioada 2019 – 2024 precum și o serie de constatări cu privire la activitățile companiilor de IT din țară, grupate în categoriile Cultură de muncă, Tipuri de proiecte, Competențe și Mediu de afaceri, concluzionate într-o analiză de tip SWOT.

Cererea în creștere constantă de alimente ecologice la nivel mondial, o șansă de dezvoltare pentru fermierii moldoveni

0


Dacă produsele agroalimentare convenționale moldovenești trebuie să înfrunte o competiție acerbă pe piețele externe, cele produse în regim BIO pot intra lejer, grație cererii crescânde și a ofertei insuficiente, înregistrate în ultimul deceniu pe această nișă.

Dimensiunile mici ale afacerilor agricole moldovenești reprezintă unul din cele mai mari handicapuri când este vorba despre competitivitatea acerbă de pe piețele externe ale produselor agroalimentare. Însă există câteva nișe, unde situația nu este atât de dramatică, oferta nu acoperă cererea în creștere și fermierii moldoveni, printr-un efort bine direcționat, pot să-și asigure o piață de desfacere constantă.

Este vorba, printre altele, de agricultura BIO, o ramură a agriculturii care deja de 20 de ani nu face față cererii în creștere în lumea occidentală.

O piață de 33 de miliarde și care continuă să crească

Industria internațională de alimente ecologice – atât în Europa cât și în întreaga lume este în creștere constantă. Veniturile globale ale acestei piețe erau în 2018 de circa 95 miliarde de euro.

Piața este în creștere dinamică în multe țări europene: Germania a depășit 10 miliarde de euro, piața franceză s-a dublat în ultimii cinci ani, iar în Danemarca alimentele ecologice dețin o cotă de 13,3% din piața produselor alimentare.

Creșterea pieței este una viguroasă dacă ținem cont de faptul că, potrivit unui raport al Parlamentului European, în anul 2017 piața europeană a produselor BIO valora peste 30 miliarde de euro.

Pe de altă parte, agricultura statelor UE, este departe de a acoperi această cerere și nu există un trend pronunțat privind trecerea producătorilor agricoli, care și așa au piețele de desfacere asigurate, la schimbarea modului de producere.

Această stare a lucrurilor îi favorizează pe fermierii din țările terțe, inclusiv Republica Moldova, pentru care nu reprezintă o problemă prea mare să-și convertească terenurile agricole la producerea în regim BIO.

Aproape 4% din terenuri cultivate în regim BIO

Din cauza deficitului de produse ecologice pe piețele europene, Comisia Europeană permite importul acestora și din țările unde încă nu este bine pus la punct un sistem de certificare a alimentelor ecologice și trasabilitatea acestora. Este suficient ca organismele de certificare, recunoscute în UE să poată activa în țările de origine a alimentelor.

Potrivit Marcelei Stahi, șefa direcției agricultură ecologică din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și a Mediului, în anul 2018 în țara noastră existau 12 organisme de certificare internaționale și două – naționale. Iar din cei 136 de fermieri, care produc în regim organic, 89 erau certificați de organismele internaționale.

”Este o soluție salvatoare, care permite fermierilor moldoveni să-și exporte producția BIO în Uniunea Europeană chiar dacă sistemul național de certificare încă nu face față exigențelor UE”, ne relatează Marcela Stahi.

De către organismele internaționale sunt certificate pentru producerea BIO 73,4 mii de hectare de terenuri agricole iar de către organismele naționale – 2261 hectare. În total este vorba despre 75,7 mii hectare de terenuri cultivate în regim organic ceea ce reprezintă 3,9% din suprafețele agricole.

Ce produse ecologice exportă fermierii moldoveni

Potrivit datelor oficiale, în anul 2018 au fost exportate peste 52,1 mii tone de produse moldovenești BIO. 

Din punct de vederea cantitativ, cel  mai exportat produs agricol ecologic moldovenesc este porumbul. Anul trecut au fost livrate în afara țării peste 32 mii de tone de porumb. Grâul a fost exportat în cantitate de 2233 tone iar soia –  de 1098 tone.

Nucile sunt și ele în topul exporturilor de produse BIO, anul trecut fiind exportate 5275 tone de nuci în coajă și 1577 tone de miez de nucă.

De asemenea, unul din cele mai exportate produse BIO este materialul săditor de lavandă. Anul trecut au fost exportați nu mai puțin de 350 mii de puieți ai acestei plante.

În 2018 au mai fost exportate 4048 tone de semințe de dovleac și 4400 tone de semințe de floarea soarelui ecologice.

Afacere ecologică de 10 milioane de euro

Unul din liderii exportului de produse ecologice moldovenești este compania moldo-olandeză Prograin Organic, care doar anul trecut a exportat circa 20 mii de tone de cereale BIO de producție moldovenească, cifra de afaceri a companiei în 2018 fiind de 10 milioane de dolari.

Potrivit lui Spartac Chilat, directorul companiei, la moment Prograin Organic exportă produse BIO în Olanda, Franța, Germania, Austria și Bulgaria.   Compania a fost fondată în 2014 existând la acel moment atât interesul părții olandeze față de potențialul ecologic al agriculturii moldovenești cât și interesul antreprenorilor moldoveni de a atrage investitori din UE, care să asigure și piața de desfacere pentru produsele BIO moldovenești. Compania a început să colaboreze cu fermierii moldoveni, călăuzindu-i în procesul de trecere la agricultura organică. În prezent, Prograin Organic are încheiate parteneriate cu 50 de fermieri, producători în special ai culturilor de câmp.

Cum se face agricultura organică

Potrivit legislației moldovenești, care după semnarea Acordului de Asociere cu UE a fost racordată la cea europeană, normele producției ecologice nu admit utilizarea de fertilizatori chimici ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor, substanțe folosite în alimentația animalelor, produse pentru curățarea și dezinfectarea adăposturilor pentru animale și de alte produse contraindicate în agricultura eco. Agricultorii vor folosi semințe sau răsad obținut tot prin metode de producție ecologică.

În cazul în care într-o gospodărie agricolă nu toate terenurile sunt folosite pentru producere  ecologică, agricultorul va separa parcelele, produsele, inclusiv animalele care consumă hrană eco de cele care se alimentează din surse neecologice. Potrivit legii, agricultorul trebuie să țină un registru pentru a evidenția această separare clară între tot ce este și ce nu este ecologic în gospodăria sa.

Menţinerea şi ameliorarea stării florei şi faunei solului şi a fertilităţii sale naturale, prevenirea și combaterea tasării sau eroziunii solului și hrănirea plantelor doar prin ecosistemul solului și nu folosind alte metode reprezintă alte reguli pe care agricultorul ecologic trebuie să le respecte. Acesta mai trebuie să stimuleze sistemul imunitar al animalelor pe care le crește și să le îngrijească în funcțiile de necesitățile fiecărei rase.

Potrivit Marcelei Stahi, perioada de conversie a terenurilor la agricultura ecologică este de doi ani pentru culturile anuale și de 3 ani pentru cele multianuale. Altfel spus, terenurile unde urmează să se cultive în regim BIO trebuie să se ”odihnească” timp de 2-3 ani pentru ca recoltele de pe ele să fie considerate organice.

Statul oferă subvenții pentru perioada de conversie

Nu e un lucru atât de ușor pentru fermierii moldoveni, care, în marea lor parte nu-și permit să facă astfel de pauze. Aici în ajutor vine Ministerul Agriculturii, care prin Agenția de Intervenții și Plăți în Agricultură oferă subvenții pentru aceste perioade. Pentru un hectar de vii, livezi sau de legume, în primul an se oferă 1500 de lei, în anul doi – 2000 lei și în anul trei – 2500 lei. Pentru culturile de câmp subvențiile sunt de 800 de lei la hectar în anul unu și de 1000 de lei în anul doi. În cazul cultivării de plante medicinale eco, subvențiile sunt de 1300 de lei în primul an și de 1600 în cel de-al doilea.

 Pe lângă regulile stricte privind cultivarea în regim BIO, potrivit lui Spartac Chilat, trebuie respectate și regulile de recoltare, de depozitare și de transportare a produselor ecologice. Astfel, depozitele pot fi tratate doar prin metoda de fumigare cu CO2 iar mijloacele de transport trebuie și ele adaptate.

”Pentru moment în cazul transportului auto se face o derogare de la reguli și se utilizează transportul convențional, nu înainte de a fi pregătit corespunzător. Însă, pentru a corespunde întocmai normelor de livrare în regim BIO, sunt necesare și containere speciale, și terminale speciale”, ne relatează managerul, care a menționat că în luna iulie 2018, compania a dat în exploatare un terminal pe teritoriul portului Giurgiulești, care corespunde tuturor normelor de stocare și transportare a produselor BIO.

”În iunie 2015, a  fost dat în exploatare Terminalul Cerealier din orașul Florești, cu o capacitate de depozitare de circa 2700 m2, iar în 2018 Terminalul Cerealier din Zona Economică Liberă a Portului Internațional Giurgiulești, cu o capacitate de depozitare de 3250 m2, fiind al doilea după mărime din țară. Linia modernă de sortare, calibrare și ambalare a produselor agroalimentare destinate consumului uman, precum și instalațiile de depozitare și prelucrare sunt în conformitate cu standardele internaționale în domeniu”, a menționat managerul.

Cum se exploatează corect solul în regim BIO

Astfel, Prograin Organic are toată infrastructura necesară exportului în regim BIO și urmează să extindă și parteneriatele cu fermierii pentru ca în toamnă, suprafețele cultivate în regim organic să ajungă la 20 mii de hectare de la 12 mii în prezent.

Compania intenționează să se ocupe și de agricultură nemijlocit pentru a demonstra la modul practic cum trebuie corect de exploatat terenurile agricole în regim BIO.

”Din păcate, fermierii noștri nu țin cont, în procesul de producere, de păstrarea calității solului, nu asigură asolamentul și perioadele  necesare pentru restabilirea fertilității. Noi ne propunem să practicăm agricultura ecologică conform tuturor rigorilor pentru ca modelul nostru să fie preluat și de ceilalți fermieri”, menționează Spartac Chilat.

În prezent produsele BIO, deși într-un proces de ieftinire constantă în ultimii 20 de ani, sunt încă mai scumpe decât cele convenționale. Potrivit lui Nicolae Cojocaru, fermier și entuziast ecologist, valoarea adăugată a produselor BIO pe piața europeană este cu 40% mai mare decât în cazul produselor convenționale. Acesta este încă un stimulent pentru fermieri.

Uleiuri presate la rece din semințe ecologice

Nicolae Cojocaru este și director comercial al  companiei Arhigeea, specializată în producerea uleiurilor presate la rece. Acum aceasta produce 12 uleiuri, cele mai populare fiind uleiurile din semințe de in, dovleac, armurariu, nuci, cânepă, muștar sau susan.

Compania Arhigeea a fost fondat doar în 2017 și anul trecut a început vânzările de uleiuri. Acum se pregătește să producă și în regim organic, procesul fiind puțin mai dificil deoarece încă nu este acreditat în R. Moldova vreun organism de acreditare a produselor BIO procesate. Însă, potrivit lui Cojocaru, cei 15 fermieri cu care compania are acorduri de livrare a materiei prime sunt deja pregătiți să cultive în regim BIO, o parte din terenuri fiind convertite deja.

Nicolae Cojocaru este optimist în ce privește viitorul agriculturii organice în Republica Moldova. Împreună  cu alți adepți ai produselor organice, el a contribuit la lansarea pieței de produse BIO Eco Local, care se organizează în fiecare sâmbătă la Chișinău. Deși este un pas mic, acesta este foarte important pentru a testa cererea și a vedea potențialul pieței.

Viitorul sună bine

”Până acum nici nu știam ce cerere există pe piața internă, o piață specializată este însă de natură să testeze cererea și oferta, să se formeze prețurile. Este deja un început și sunt sigur că printre conaționalii noștri există suficienți susținători ai alimentației sănătoase”, menționează managerul.

El consideră că și statul ar putea contribui la promovarea agriculturii ecologice, oferindu-le facilități în cadrul achizițiilor publice producătorilor de produse organice.

”În Franța și Italia autoritățile au contribuit enorm la popularizarea produselor organice, atribuindu-le acestora o cotă de 5% din volumul total de produse alimentare achiziționate de stat. Acest lucru ar putea fi repetat și la noi, consolidând agriculturii ecologice moldovenești”, subliniază el.

Potrivit lui Cojocaru, agricultura BIO și alimentația ecologică  va crește enorm în următorii ani pe măsura sporirii culturii alimentare a populației. De aceea, trecerea fermierilor moldoveni la agricultura în regim BIO pentru a ocupa în perspectivă o cotă din piața de profil a UE trebuie susținută și încurajată.

Și Spartac Chilat consideră că fermierii moldoveni au toate șansele să se poziționeze bine pe piața europeană a produselor BIO. Mai ales că  punctele slabe ale agriculturii autohtone, parcelarea excesivă și productivitatea scăzută și deci costurile necompetitive în cazul agriculturii convenționale nu se răsfrâng și asupra agriculturii ecologice.  

Ion Chișlea