După ce mai multe partide de pe segmentul proeuropean și-au anunțat candidații pentru alegerile prezidențiale, pe rețelele sociale s-au declanșat bătălii acerbe între susținătorii fiecărui candidat. Din păcate, în societatea noastră, discuțiile se duc nu pentru identificarea unui profil al viitorului președinte din punct de vedere al calităților morale, etice sau profesioniste, dar mai mult pe subiecte, mai specifice moldovenilor cum ar fi: candidat unic sau partinic, bărbat sau femeie, familist sau singuratic, unionist sau statalist. Modul în care decurge această luptă, dea dreptul fratricidă, reliefează caracterul bolnăvicios al democrației din Republica Moldova. În cele ce va urma vom o analiză tot pe aceste aspecte pe placul electoratului moldovean.
Candidat unic sau partinic?
Ideea susținerii unui candidat unic a apărut de fiecare dată când am mers la alegerile prezidențiale, dar a fost realizată cu succes doar în 1991 când s-a ales doar dintr-un singur candidat. La celelalte alegeri, în 1996 și 2016, partidele de dreapta au avut grijă să furnizeze mai mulți candidați, doar pentru a-și verifica raitingul sau ambițiile liderului de partid. În 1996, pe segmentul de dreapta, voturile date pentru candidații de alternativă erau suficienți pentru câștigarea alegerilor a candidatului cu cele mai mari șanse din primul tur – Mircea Snegur. Ca rezultat a câștigat oponentul de centru-stânga. Nici în 2016 dreapta nu a reușit la timp să se mobilizeze – susținerea unui candidat comun s-a anunțat cu mare întârziere, iar potențialii „parteneri” au manifestat indiferență sau chiar au sprijinit masiv candidatul de stânga. Astfel Dodon s-a făcut președinte.
Bărbat sau femeie?
Discuția acestui aspect arată ce nivel de dezvoltare a societății avem și cât de nepregătiți suntem să împărtășim valorile europene. Pe de altă parte, nu înțeleg care sunt argumentele celor ce afirmă că moldovenii nu sunt pregătiți să voteze o femeie președinte. Conform ultimului barometru de gen într-o femeie primar au încredere peste 77%, iar în bărbați doar 28% din respondenți. De activitatea femeilor sunt mulțumiți 83% din cei intervievați, pe când pentru bărbați acest indicator este cu mult mai mic – 36%. O concluzie interesantă a dat un studiu global recent care constată că țările conduse de femei au gestionat mai bine criza noului coronavirus decât omologii lor bărbați.
Familist sau singuratic?
Încă o speculație ce apare, de regulă doar în alegeri, este legată de familia candidatului. Dacă facem o retrospectivă a foștilor președinți, putem concluziona că familia a fost un impediment serios pentru gestionarea afacerilor de stat. Astfel, primul președinte și-a promovat în funcții de stat fiica și ginerele, cel din urmă chiar a demisionat din cauza unui scandal de corupție. Feciorii celui de-al doilea președinte au fost, de asemenea, implicați în acte de corupție, atât în RM cât și peste hotare și până în prezent au probleme cu justiția. Feciorul următorului președinte a făcut afaceri mari în perioada de guvernare comunistă cu beneficii suficiente pentru asigurarea existenței sale și încă la câteva generații a familiei. Chiar și președintele Timofti, mai puțin activ, a fost nevoit să se jeluiască ambasadorilor pe presiunile politicului asupra familiei sale. Însă cel mai vizibil în acest sens a fost Dodon care doar într-un singur mandat a reușit să bage în afaceri cu statul toată familia – soția și fratele, nașul și finul, prietenii și pământenii.
Unionist sau statalist
Până acum nu am avut un candidat unionist, dacă nu luăm în calcul caricatura oferită de partidul liberal la alegerile precedente. Deși ponderea unioniștilor este în continuă creștere, în special după eșecurile guvernelor zise proeuropene, partidele unioniste nu se pot înțelege asupra unui candidat comun capabil nu numai să se înfrunte la egal cu oponenții stataliști, dar sa-i ducă măcar în parlament. Aici mai putem adăuga și faptul că, spre deosebire de calea proeuropeană, proiectul unionist încă nu este susținut suficient din punct de vedere ideologic, informațional și material.
Astfel putem concluziona că alegerile prezidențiale ar trebui tratate cu maximă seriozitate și interes, atât de politicieni, cât și de alegători.
Mihai Roșcovan