Primul faliment al Brexit-ului. Cum a ajuns Thomas Cook la prăbușire

0
1288

Ce a transformat Thomas Cook dintr-un pionier al turismului organizat într-un simbol al falimentului în era Brexit: un model de business antediluvian, management slab, datorii toxice, încălzirea globală şi prăbuşirea lireiDatoria a început să macine afacerile după ce în 2007 Cook a preluat rivalul MyTravel, operaţiune care în cele din urmă i-a provocat pierderi de 1,1 miliarde de lire anul acesta.

Politicienii din guvernul pro-Brexit al Marii Britanii spun că prăbuşirea companiei emblemă pentru industria britanică a turismului Thomas Cook nu are de-a face cu ieşirea ţării din UE, deşi conducerea tur operatorului spune contrariul. Cauzele cel mai des vehiculate sunt managementul prost, deciziile neinspirate, datoriile uriaşe şi un model de business primitiv, care nu a ţinut pasul cu vremurile. Este menţionată, de asemenea, încălzirea climei. Thomas Cook a cerut ajutorul guvernului înainte să moară, dar era deja de un deceniu o com­pa­nie fără speranţă, astfel că Londra n-a mai intervenit. Brexitul, prin efectul de depreciere asupra lirei sterline şi de descurajare a consumului, a accelerat cu siguranţă căderea unei companii ale cărei operaţiuni depind de dolar şi de pofta de viaţă a cetăţenilor, dar nu este cauza principală a morţii companiei.

Astfel, Thomas Cook va ajunge să fie văzută ca falimentul Brexitului mai mult prin prisma impactului decât prin cea a cauzelor exacte, după cum scrie pentru Prospect Magazine Paul Wallace, fost editor specializat pe economie europeană la The Economist. Thomas Cook va fi falimentul Brexitului pentru că a obligat guvernul de la Londra să lanseze cea mai mare operaţiune de repatriere a cetăţenilor pe timp de pace din istorie cu doar câteva săptămâni înainte de data la care Marea Britanie ar trebui să părăsească UE. Adepţii Brexitului fără compromisuri vor compara operaţiunea cu evacuarea de la Dunkirk, un triumf al Marii Britanii. Însă chiar Winston Churchill, pre­mierul din timpul războiului, a explicat Camerei Co­munelor în iunie 1940 că o evacuare nu este o victorie.

Falimentul uneia dintre cele mai cunoscute firme britanice şi salvarea clienţilor săi neajutoraţi din diversele părţi ale lumii pot fi considerate cu greu preludiul gloriei „Marii Britanii globale“ pe care o promit cei care au cerut Brexitul. În schimb, Thomas Cook pare mai degrabă un preambul al ororilor care vor urma după un Brexit dur şi al stresului cu care se vor confrunta companiile britanice vulnerabile şi sectoare economice cum este agricultura. Dacă şi alte companii urmează calea tour operatorului după un Brexit dur, acesta va deveni un simbol al falimentului politic. Thomas Cook nu este o firmă oarecare. Înfiinţată în 1841 de un tâmplar baptist, compania de turism şi-a început activitatea când Marea Britanie se apropia de apogeul puterii. Un deceniu mai târziu, Marea Expoziţie expunea publicului măreţia industrială britanică, iar Cook aranja transportul pentru cei care veneau din zone mai îndepărtate ale ţării pentru a vedea spectacolul de tehnologie. Firma a devenit rapid purtătorul de stindard al dezvoltării turismului şi un simbol al vremurilor moderne. Dar acum, în era digitalizării şi a internetului, cu 500 de birouri de stradă, Thomas Cook a demonstrat o incapacitate uimitoare de a se adapta la schimbările obiceiurilor turiştilor. Ascensiunea liniilor aeriene low-cost şi a platformelor online disruptive ca Airbnb şi Booking.com, care permit turiştilor să-şi caute şi să-şi aleagă cazare pe moment sau cu puţin timp înainte de ajunge la destinaţie sau prezintă oferte prin preţuri comparate, a copleşit modelul „antediluvian“ de business al firmei britanice, după cum explică Reuters. Vara de anul trecut a fost neobişnuit de caniculară şi i-a descurajat pe europenii din ţările nordice de la a călători, privând tour operatorul britanic de o sursă de venit. Apoi, din cauza incertitudinilor Brexitului, o parte din clienţii britanici ai firmei şi-au amânat vacanţele din străinătate. În plus, după cum explică Richard Branson, fondatorul Virgin Group, deprecierea puternică a lirei sterline după referendumul pentru Brexit din 2016 a amplificat durerea companiei puternic îndatorate. „Toate costurile industriei turismului sunt în dolari – spre exemplu, combustibilul şi închirierea aeronavelor. Cu lira mai slabă, explodează costurile pentru orice. Pentru Thomas Cook, acest lucru s-a dovedit fatal“, a spus Branson, care descrie firma ca fiind „un pionier al turismului organizat“. Deprecierea cu 20% a lirei înseamnă, de asemenea, mai puţină putere de cumpărare pentru britanicii care călătoresc în străinătate. În aceste condiţii, cetăţenii Marii Britanii au căutat oferte mai avantajoase, afectând marjele Thomas Cook, care vindea zboruri cu propria companie aeriană, alături de cazare în hoteluri sale, din birouri fizice (peste 500 de nivel mondial).

Ultimul cui în coşciug l-au bătut alţii. Thomas Cook a anunţat la începutul acestei săptămâni că a fost forţat să intre în lichidare pentru că nu a reuşit să ajungă la un acord cu băncile creditoare şi cu acţionarul majoritar, compania chineză Fosun Tourism din China, în ceea ce priveşte un plan de ajutor de 1,1 miliarde de lire sterline.

De asemenea, Cook a cerut cu o ultimă suflare ajutor şi de la guvern, de 150 de milioane de lire, pe care acesta i l-a refuzat. The Guardian, unul dintre cele mai apreciate ziare britanice, nu învinovăţeşte guvernul pentru că n-a internevit. Compania s-a mai aflat în faţa morţii în 2011, iar de atunci boala a intrat în fază terminală. Acum, plătitorii de taxe vor suporta costurile aducerii acasă a celor 150.000 de britanici lăsaţi prin diverse colţuri ale lumii de falimentul tur-operatorului. Guvernul are experienţă cu astfel de operaţiuni. În 2017 a repatriat 80.000 de cetăţeni după prăbuşirea firmei de transport aerian Monarch. Costurile s-au ridicat la 50 de milioane de lire atunci. Preţul actualelor eforturi de repatriere sunt estimate la 150 de milioane de lire, cam cât bailout-ul respins de premierul Boris Johnson. Preţul politic ar fi fost şi mai mare. Prin refuz,  Johnson descurajează posibilele victime corporate ale unui Brexit dur să vină şi să ceară sprijin. În ultimii cinci ani, datoria companiei a crescut la 1,7 miliarde de lire, iar în aceaşi perioadă 12 directori de top ai Thomas Cook au câştigat circa 20 de milioane de lire.  Un guvern care are multe pe cap nu s-ar lăsa implicat într-o astfel de salvare cu potenţial de scandal exploziv. În total, 600.000 de oameni din diverse alte ţări călătoreau cu serviciile Thomas Cook duminică, iar soarta multora este incertă. Spre exemplu, subsidiara olandeză a anunţat că toate zborurile programate pentru marţi au fost anulate şi clienţii nu pot folosi cazările rezervate.

Datoria a început să macine afacerile după ce în 2007 Cook a preluat rivalul MyTravel, operaţiune care în cele din urmă i-a provocat pierderi de 1,1 miliarde de lire anul acesta.

Proprietarii Thomas Cook, inclusiv Fosun Tourism, vor suferi pierderi totale. Nici creditorii nu vor avea de unde să-şi recupereze o mare parte din bani. Compania deţinea doar 16 din cele 100 de aeronave din flota sa. Printre active figurează şi permisiuni de aterizare, nouă hoteluri mediteraneene şi brandul Thomas Cook, care probabil valorează mai puţin ca înainte de faliment. Cererile de recuperare de creanţe se ridică la 1,5-1,7 miliarde de lire. Activele vor putea acoperi probabil doar un sfert din sumă.