Republica Moldova, având o economie mică și deschisă în tranziție, a fost întotdeauna expusă la numeroase șocuri și volatilități. De cele mai multe ori, acestea au fost induse de expunerea la sectorul agroalimentar și, respectiv, de evenimentele climatice extreme (în primul rând secete), de competitivitatea scăzută și atractivitatea investițională care au condus la un deficit de cont curent ridicat, precum și de instituțiile slabe care au cauzat instabilitate politică, corupție și chiar crize (de exemplu, criza bancară în urma „fraudei de 1 miliard de dolari” din 2014).
Volatilitatea economiei moldovenești a crescut semnificativ din 2020, în primul rând din cauza unei serii de șocuri externe care au agravat vulnerabilitățile interne menționate mai sus. Și anume, pandemia COVID din 2020, care s-a suprapus cu o secetă majoră, a dus la recesiune economică și un deficit bugetar ridicat; criza energetică care a început în toamna anului 2021 a provocat o inflație de 34% în 2022 și o rată a sărăciei în creștere; invazia rusă în Ucraina în 2022 a făcut din Moldova cea mai expusă țară, după Ucraina, din cauza proximității geografice și a dependenței energetice de Rusia, subminând și mai mult dinamica economică, atractivitatea investițională și exporturile.
Raportul analizează modul în care economia moldovenească s-a adaptat la aceste șocuri fără precedent, cât de eficient a răspuns Guvernul și ce schimbări au provocat aceste crize în politica macroeconomică și în sistemele financiare și energetice ale țării. Raportul conține nu numai o analiză descriptivă a evoluțiilor recente, ci oferă și informații analitice asupra principalelor surse de vulnerabilități și formulează recomandări de politică pentru abordarea acestora.
Analiza a fost realizată în baza datelor statistice colectate din sursele deschise ale Biroului Național de Statistică (BNS), Băncii Naționale a Moldovei (BNM), Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional (FMI) și a altor surse fiabile de date și informații menționate în raport. Din lipsă de date statistice fiabile, raportul nu acoperă raioanele de est ale Republicii Moldova (regiunea transnistreană) – teritoriul țării care nu este controlat de autoritățile constituționale.
Evoluțiile politice interne și externe și impactul economic al acestora
De la obținerea independenței, peisajul politic al Moldovei a fost marcat de o luptă între orientările pro-ruse și cele pro-europene, însă vectorul actual al politicii externe indică o direcție clară spre integrarea europeană. În primul deceniu de independență (1991-2000), eforturile politice externe ale Moldovei s-au concentrat pe consolidarea statutului de stat suveran și stabilirea relațiilor diplomatice cu comunitatea internațională, rămânând însă puternic dependentă economic de Rusia. Următorul deceniu (sub conducerea Partidului Comunist (2001- 2009)) a fost marcat de o tentativă de echilibrare între legăturile istorice cu Rusia și aspirațiile proeuropene. La începutul anilor 2000, politica externă a avut o orientare pro-rusă, axată pe întărirea relațiilor cu Rusia și Comunitatea Statelor Independente (CSI), care era atunci principalul partener comercial al Moldovei. Cu toate acestea, începând cu anul 2003, după respingerea inițiativei de federalizare a Moldovei propusă de Federația Rusă, relațiile cu Rusia au devenit mai tensionate, iar țara a început să exploreze relații mai profunde cu Uniunea Europeană (UE). În 2005, cu un consens politic larg, a fost adoptat Planul de Acțiuni UE-Moldova, care stabilea oficial integrarea europeană ca obiectiv strategic național. Însă, această reorientare a atras o reacție dură din partea Rusiei, care a apelat la diverse embargouri și restricții comerciale pentru a destabiliza situația internă. Drept răspuns, în 2008, UE a oferit Moldovei regimul Preferințelor Comerciale Autonome (ATP), pentru a reduce impactul economic al înrăutățirii relațiilor cu Rusia și pentru a sprijini parcursul european al țării.
Schimbările politice din 2009 au adus la guvernare o coaliție pro-europeană, cunoscută sub numele de Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), care a utilizat integrarea europeană ca principala sursă de legitimitate politică. În acest context, în 2010 au început negocierile pentru Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, semnat în 2014, și care include și Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Acest acord a marcat un progres semnificativ în consolidarea relațiilor economice cu UE, stimulând exporturile Moldovei către piața comunitară și atenuând pierderile provocate din reducerea exporturilor pe piața CSI. Totodată, ca rezultat al dialogului bilateral intens cu UE, Republica Moldova a devenit în 2014 prima țară din cadrul Parteneriatului Estic care a obținut regimul liberalizat de vize, Moldova fiind considerată un exemplu de succes. Cu toate acestea, perioada de glorie a fost de scurtă durată, viitorul european al Moldovei fiind subminat de o serie de provocări majore. Printre acestea s-au numărat frauda bancară din 2014, instabilitatea politică, corupția endemică și coalițiile guvernamentale fragile care au deviat de la dezideratul autentic de integrare europeană. Aceste probleme au condus, în perioada 2015-2019, la transformarea Moldovei într-un stat ,,capturat” de influențele oligarhice, erodând progresele anterioare.
Raportul de țară integral poate fi descărcat aici.
Raportul de țară a fost elaborat de către Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” în cadrul proiectului ”Creșterea rezilienței economice a Armeniei, Georgiei și Moldovei”, susținut de către Open Society Foundation – Programul EUROPA ȘI ASIA CENTRALĂ, în colaborare cu Centrul pentru Cercetare Socială și Economică (CASE, Polonia).
Sursa: Expert-Grup