După declarația privind intenția noului guvern de a iniția o reformă administrativ-teritorială începând cu anul 2027, pe rețelele de socializare au apărut numeroase opinii – atât favorabile, cât și sceptice – cu privire la oportunitatea acestei reforme. Dintre acestea se remarcă un articol publicat pe pagina de Facebook a lui Viorel Furdui, intitulat: „Năluca administrativ-teritorială: o nouă greblă politică sau buturuga ce poate răsturna carul integrării europene!”
Deși funcția sa de director executiv al CALM – o instituție asociativă a administrațiilor publice locale, respectată atât de autoritățile naționale, cât și de partenerii de dezvoltare – îl obligă să adopte o poziție constructivă, mai ales pe subiecte complexe și sensibile pentru populație, acesta, în stilul său cunoscut – agresiv și negativist – a publicat o postare de peste zece pagini, în care a enumerat „argumente”, calificând această intenție drept „nălucă” și „o reformă grăbită, concepută pe ascuns și ruptă de realități, construită pe mituri, falsuri și manipulări”, afirmând totodată că aceasta „riscă să discrediteze o reformă veritabilă, să destabilizeze societatea și să deturneze parcursul european al Moldovei”.
Acest articol urmărește să aducă la cunoștința publicului larg cronologia reformei APL, succesele și insuccesele înregistrate până acum, starea actuală a lucrurilor și gradul de pregătire pentru demararea reformei.
Scurt Istoric
De-a lungul ultimelor dou decenii, în Republica Moldova au fost realizate numeroase cercetări și studii pentru analiza situației și reformarea administrației publice locale. Infograficul prezentat ilustrează cronologia principalelor evenimente începând cu desprinderea de la sistemul sovietic.
O privire generală asupra evoluției APL arată că procesul de reformă se desfășoară de peste 30 de ani. În această perioadă au fost elaborate suficiente studii și politici pentru implementarea reformei. Mai mult, atât în anii 1998–1999, cât și în 2010–2012, s–a reușit obținerea unui consens politic și implicarea societății civile în susținerea reformei. Cu toate acestea, lipsa voinței politice din partea guvernelor proeuropene și atitudinea distructivă a opoziției au condus la tergiversarea implementării reformei și la menținerea unei situații precare în administrația publică locală.
Falsuri și realitatea
Autorul „nălucii” pare să evite cifrele, analiza comparativă și bunele practici internaționale, în special acelea care indică necesitatea reformei, susținând categoric că acestea sunt falsuri și argumente rupte de realitate. Totuși, dacă analizăm atent cele 9 „falsuri” menționate, constatăm că doar pentru unul – cel referitor la necesitatea modificării Constituției pentru lichidarea raioanelor – sunt prezentate argumente pertinente. În rest, pentru combaterea „falsurilor”, autorul recurge la neadevăruri și interpretări subiective ale realității.
De exemplu,autorul afirmă că este un fals periculos ideea că reforma este cerută de Uniunea Europeană. Nici eu nu am auzit despre o asemenea cerință explicită din partea UE. Însă, în ultimul Raport pentru Moldova 2025 al Comisiei Europene se menționează clar: „… Moldova ar trebui, în particular: … să îmbunătățească capacitatea APL prin mecanisme de consolidare, în special prin amalgamare voluntară…” (pag. 4).
Un alt fals promovat este că fragmentarea teritorială nu reprezintă o problemă pentru Republica Moldova, invocând faptul că în UE există țări (Franța, Cehia, Ungaria etc.) cu multe primării mici. Aici se omite un aspect esențial: aceste țări au un sistem de descentralizare asimetric, diferit de sistemul simetric convenit cu CALM încă din 2011. Trecerea la un sistem asimetric nu este o soluție bună, deoarece implică costuri mai mari – fapt demonstrat chiar de experiența acestor state.
De asemenea, se ignoră realitatea că majoritatea primăriilor nu au capacitate administrativă și financiară. Ministerul Finanțelor calculează anual capacitatea financiară a APL, adică în ce măsură veniturile proprii acoperă cheltuielile administrative ale primăriei. Faptul că peste 90% din APL nu-și pot acoperi costurile de administrare este pus pe seama „unui sistem actual de finanțare total depășit”.
Dor de plai natal
Autorul „nălucii” speculează că, chipurile, adepții reformei teritoriale nu țin cont de „dimensiuni definitorii și fundamentale ale unei colectivități locale”, cum ar fi istoria, identitatea națională, tradiția etc. Nu știu cum stă treaba cu domnul consilier din Strășeni, care își ia cu regularitate indemnizația pentru fiecare ședință a consiliului local, dar eu personal am sprijinit mereu localitatea natală în păstrarea tradițiilor și dezvoltarea comunității.
Astfel la Telenești, Asociația Băștinașilor, creată în 2016, a implementat zeci de proiecte, cu o valoare totală de peste 20 milioane de lei, care au vizat:edificarea unui complex sportiv multifuncțional, amenajarea curților locative și a parcurilor, salubrizarea localității și îmbunătățirea securității comunitare. Aceste exemple demonstrează că există și alte forme de organizare asociativă pentru sprijinirea inițiativelor locale, dincolo de structurile administrative tradiționale.
Oamenii nu sunt cifre, iar satele nu sunt sume
Acest slogan a fost lansat acum 10 ani de Emil Drăghici (matematician dupa formare si din 2004 – Președinte Asociației Comunelor din România) în cadrul conferinței internaționale de la Chișinău „Descentralizarea – calea spre modernizare a Republicii Moldova”. Din păcate, de atunci, Republica Moldova nu a avansat semnificativ în procesul de descentralizare și modernizare. În schimb, conducerea CALM continuă să repete aceste fraze, în ton cu curentul suveranist, în toate discursurile sale.
Dacă analizăm situația din România, observăm că și țara-mamă are nevoie de o reformă administrativ-teritorială profundă. România este una dintre puținele țări din UE care, după Revoluție, din motive populiste și de subordonare politică, și-a mărit numărul de primării. Această fragmentare generează costuri administrative excesive, pe care bugetul nu le poate susține. În consecință, Guvernul României este nevoit, în perioade de criză economică (2008, 2024–2025), să recurgă la măsuri drastice de reducere a cheltuielilor (în 2008 – reducere cu 25%, iar acum în 2025 – cu 10%).
Și în România se discută mai multe scenarii de reformă administrativ-teritorială, inclusiv trecerea la o structură de guvernanță regională. Autorul „nălucii” califică aceste abordări drept „matematice”, bazate pe economii bugetare și „rupte de realitate”,
Interesul poarta fesul
CALM, organizația care reprezintă autoritățile publice locale în relațiile cu Guvernul, a devenit cel mai înverșunat adversar al reformei administrativ-teritoriale. Creată în 2010 ca structură de referință pentru dialogul cu Guvernul și beneficiară a unei asistențe externe considerabile, CALM s-a transformat treptat într-o organizație cu rol sindicalist, având ca misiune principală criticarea oricărei inițiative guvernamentale privind reformarea administrației locale.
De la fondare, CALM este condusă de aceleași persoane, ceea ce ridică semne de întrebare privind caracterul democratic al organizației. Dacă această situație persistă încă un deceniu, longevitatea conducerii va depăși chiar și recorduri politice notabile.
De ce opoziția față de reformă? CALM este constituită prin decizia consiliilor locale, iar în prezent are peste 700 de APL considerate membri. Totuși, o parte semnificativă nu achită cotizațiile. În cazul realizării unei reforme, numărul APL s-ar reduce considerabil, iar pentru aderarea la CALM ar fi necesare decizii noi. Astfel, „business-ul familial” ar fi pus în pericol, explicând rezistența față de schimbare..
Unde suntem si ce trebuie de facut
În prezent, sistemul administrației publice locale din Republica Moldova se confruntă cu probleme majore care afectează eficiența și calitatea serviciilor oferite cetățenilor. Fragmentarea excesivă este una dintre cele mai mari provocări: peste jumătate dintre autoritățile publice locale au mai puțin de 1.500 de locuitori, iar 90% dintre unitățile administrativ-teritoriale nu depășesc 5.000 de locuitori. Această situație generează costuri administrative ridicate, în timp ce capacitatea administrativă rămâne limitată.
Capacitatea fiscală este, de asemenea, scăzută. Veniturile proprii ale primăriilor nu acoperă cheltuielile administrative, ceea ce reduce drastic posibilitatea de investiții și de furnizare a serviciilor publice. În plus, accesul populației la servicii esențiale, precum apă potabilă, canalizare sau gestionarea deșeurilor, este insuficient. Resursele umane sunt extrem de limitate: 9 din 10 primării au cel mult trei angajați pe poziții de execuție, ceea ce face imposibilă asigurarea unor servicii locale de calitate.
În ultimul deceniu au fost elaborate numeroase studii și strategii pentru reorganizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, care pot fi grupate în două abordări: reforma prin amalgamare normativă și descentralizare simetrică, respectiv reforma prin municipalizare și descentralizare asimetrică. Studiul realizat în cadrul proiectului GIZ propune trei scenarii de reorganizare a APL de nivelul I, bazate pe un model matematic de amalgamare, care ar conduce la 93, 150 sau 250 de primării. Există și propuneri mai radicale, inspirate din modelul țărilor baltice, care au transformat raioanele în municipalități.
CALM promovează o abordare diferită, bazată pe descentralizare asimetrică, propunând lichidarea raioanelor, transferul competențelor către centrele raionale și amalgamarea voluntară a primăriilor.
Fiecare strategie are avantaje și dezavantaje, însă este clar că reforma administrativ-teritorială nu poate fi redusă la o simplă problemă matematică. Ea trebuie să facă parte dintr-un proces complex de modernizare a administrației publice, care să vizeze nu doar structura teritorială, ci și calitatea serviciilor, eficiența instituțiilor și relația cu cetățeanul.
Experiența internațională arată că factorii determinanți ai oricărei reforme sunt existența unor condiții obligatorii: o viziune clară și sistemică, legitimitatea democratică și acordul cetățenilor, precum și voința politică și alegerea momentului potrivit pentru demararea reformei. Cred că acum este momentul ca noul Guvern să demonstreze voință politică pentru continuarea reformei administrației publice, în conformitate cu Strategia aprobată în 2023. Mai mult, o reformă de asemenea anvergură are nevoie de instituționalizare și responsabilizare politică. Totodată, este esențial ca această discuție să fie adusă în spațiul public cu responsabilitate, competență și deschidere către consultare reală.
Mihai Roșcovan,
Doctor în economie