Există un anumit tip de cifră care nu iartă niciun discurs electoral: 40% rată de ocupare, cea mai joasă din Europa. Restul indicatorilor publicați recent de Expert-Grup într-un infografic dedicat priorităților economice pentru viitorul Guvern nu sunt cu nimic mai blânde. Creșterea medie anuală s-a înjumătățit în ultimul deceniu față de precedentul (2,2% față de 4,6%), rata sărăciei absolute a urcat la 33,6% în 2024, iar la fiecare euro de bunuri exportate revin trei euro importate. Concluzia centrului analitic independent este lipsită de ambiguitate: modelul de creștere bazat pe forța de muncă ieftină și-a atins limita, iar anul trecut, cu un avans de doar 2,4% al PIB, nu a făcut decât să confirme stagnarea, nu s-o compenseze.
Infograficul, publicat sub semnătura Expert-Grup, sintetizează concluziile a șase publicații și instrumente de monitorizare recente ale think-tank-ului, de la analiza consolidării fiscale până la evaluarea intermediară a strategiei privind proprietatea de stat. Din ele rezultă o agendă în șapte puncte pentru viitorul Guvern, unite de un fir comun: trecerea de la o economie care concurează prin costuri la una care concurează prin valoare adăugată.
Nu cheltuielile, ci veniturile
Primul și, probabil, cel mai incomod diagnostic vizează finanțele publice. Deficitul bugetar de 4–5% din PIB este dublu față de nivelul considerat sustenabil, dar cauza nu stă în cheltuieli. Moldova cheltuie, ca pondere din PIB, mai puțin decât aproape toți vecinii regionali, de la Ungaria la Lituania. Problema e la colectare: cota efectivă de TVA e de circa 11,5%, aproape jumătate din cota standard de 20%, iar peste 30 de miliarde de lei rămân anual în afara bugetului din cauza scutirilor și cotelor reduse. La această factură se adaugă un cost ascuns. Statul se împrumută intern la dobânzi de 9–10%, concurând băncile cu sectorul privat pentru aceleași resurse și scumpind creditul pentru firme. Unificarea cotelor de TVA, reducerea decalajului de colectare (estimat de FMI la 25–30% din potențial) și o guvernanță mai bună a companiilor de stat ar putea aduce, potrivit calculelor Expert-Grup, 2–4 puncte procentuale din PIB în plus la buget în 4–5 ani, fără nicio majorare de cotă.
Investiții, capital și o piață de capital care nu există
Al doilea și al treilea capitol se leagă direct de primul. Investițiile publice au stagnat la doar 3,3% din PIB în 2020–2024, sub media regională, iar un decalaj de sub un punct procentual, menținut cincisprezece ani, ar putea explica un PIB potențial cu 4–7% mai mic decât în scenariul convergenței regionale. Paradoxul e cu atât mai frapant cu cât sistemul bancar moldovenesc e printre cele mai lichide din regiune, dar acele lichidități finanțează deficitul bugetar, nu investițiile companiilor. Iar aici intervine o cifră aproape simbolică: zero. Zero fonduri de investiții active astăzi în Moldova, față de 463 în Polonia sau 246 în România. Fără investitori instituționali, spun autorii, economiile bancare nu se transformă niciodată în capital de risc pentru firmele cu potențial de creștere. Operaționalizarea Fondului de Fonduri din cadrul FACEM și direcționarea unei părți din resursele Planului de creștere al UE prin administratori privați de fonduri sunt prezentate ca pași cu potențial de a debloca acest impas.
Primării fără bani, comerț dezechilibrat, o forță de muncă subplătită
Descentralizarea fiscală rămâne un punct orb: taxele locale acoperă doar 23% din bugetele primăriilor, iar peste o treime dintre acestea sunt sub pragul de 1.000 de locuitori considerat minim pentru funcționalitate. Concluzia e ceva mai nuanțată decât dezbaterea publică din jurul comasării: performanța locală depinde mai mult de factorii fiscali decât de mărimea propriu-zisă a unității administrative.
Pe partea de comerț exterior, autorii amintesc un episod recent ca avertisment -licențierea, între timp abandonată, a importurilor de cereale și oleaginoase a înjumătățit exporturile de ulei de floarea-soarelui și a deteriorat balanța comercială cu 168 de milioane de dolari doar în 2024. Iar la capitolul capital uman, cifrele sunt la fel de dure: salariul minim reprezintă doar 36% din salariul mediu, sub reperul de 50% recomandat de directiva europeană privind salariile minime adecvate, în timp ce 61% din populația aptă de muncă are un nivel educațional scăzut.
Statul ca acționar leneș
Ultima prioritate privește proprietatea publică, care a crescut ca pondere în economie, de la 9,3% din PIB în 2019 la 15,4% în 2024, fără ca performanța companiilor de stat să urmeze același curs: contribuția lor la valoarea adăugată rămâne de doar 2,5–3% din PIB, iar în 2024 aproape jumătate dintre ele au raportat pierderi. Din cele 69 de acțiuni prevăzute de strategia de administrare a proprietății de stat 2023–2030, doar 13 fuseseră finalizate integral până la sfârșitul anului trecut, iar nicio privatizare nu s-a încheiat în tot acest interval.
Condiția care le leagă pe toate
Dincolo de cele șapte direcții, Expert-Grup insistă asupra unei singure condiții transversale, fără de care restul agendei rămâne literă moartă: depolitizarea mecanismelor prin care statul alocă bani în economie (AIPA, ODA, ONDRL, Fondul Rutier) și trecerea de la criterii de conformitate birocratică la criterii de impact real.
Orizontul propus e anul 2030: deficit bugetar redus la 2–3% din PIB, venituri publice suplimentare de 2–4 puncte procentuale colectate fără majorări de taxe, credit mai accesibil pentru firme pe măsură ce statul concurează mai puțin pentru lichiditățile băncilor, și o convergență mai rapidă cu Uniunea Europeană, cu PIB-ul per capita apropiindu-se de jumătate din media regională. Sunt ținte prudente, nu promisiuni electorale, ceea ce, într-un an în care Moldova se pregătește să discearnă între discursuri de campanie și programe de guvernare, ar putea fi tocmai calitatea de care e nevoie.
Sursă: infografic Expert-Grup, „Priorități economice pentru viitorul Guvern”, bazat pe cinci publicații și instrumente de monitorizare ale centrului analitic independent (2024–2026).