De la criza gazelor rusești la barilul de foc din Orientul Mijlociu, drumul securității energetice a Chișinăului pare să fie un „perpetuum mobile” de crize. Astăzi, tunurile din Strâmtoarea Ormuz răsună până la pompele de la Botanica și în facturile de la Energocom.
De ce ne afectează un război la 3.000 de kilometri?
Deși Republica Moldova nu importă direct volume masive de hidrocarburi din regiunea Golfului, suntem prizonierii unei piețe globalizate. Strâmtoarea Ormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial și 22% din gazele naturale lichefiate (GNL), este astăzi „strânsoarea” care sufocă predictibilitatea prețurilor.
Impactul asupra pieței energetice locale se manifestă pe trei paliere critice:
Explozia prețurilor la pompă
Petrolul Brent a sărit deja pragul de 90 USD/baril, reflectându-se instantaneu în afișajele stațiilor PECO. Pentru o economie agrară care se pregătește de campania de primăvară, motorina scumpă este sinonimă cu inflația alimentară.
Gazele naturale și „Efectul TTF”
Chiar dacă avem stocuri, prețul de achiziție pe hub-urile europene a crescut cu peste 40% în prima săptămână de conflict. Moldova cumpără acum de pe o piață europeană panicată, unde GNL-ul american sau qatarez, care ar fi trebuit să compenseze lipsa gazului rusesc, este redirecționat sau scumpit prohibitiv.
Energia electrică
Cu un preț al gazului în creștere, curentul produs la termocentrale devine mai scump. Presiunea pe bugetul de stat pentru compensații riscă să devină nesustenabilă.
De la retorică, spre măsuri concrete
Instituirea stării de alertă în sectorul energetic pentru 60 de zile (începând cu 4 martie 2026) este un semnal corect, dar insuficient dacă nu este urmat de o „economie de război” energetic. Guvernul Munteanu trebuie să acționeze pe câteva axe prioritare:
Securizarea stocurilor de siguranță
Terminalul de la Giurgiulești trebuie să devină o fortăreață logistică. Este vitală prioritizarea aprovizionării interne și, eventual, restricționarea temporară a reexporturilor dacă rezervele scad sub pragul critic de 30 de zile.
Diversificarea rutelor de „ultim moment”
Integrarea mai strânsă cu piața românească și utilizarea coridorului vertical de gaze trebuie accelerate. Nu mai este timp pentru licitații birocratice prelungite; avem nevoie de contracte de tip forward pentru a plafona volatilitatea.
Protecția consumatorului vulnerabil
Fondul de Reducere a Vulnerabilității Energetice trebuie recalibrat. Dacă în 2022 am supraviețuit șocului rusesc, în 2026 trebuie să gestionăm „șocul global”. Autoritățile trebuie să identifice rapid resurse financiare pentru a preveni colapsul puterii de cumpărare.
Eficiența energetică – singura soluție pe termen lung
Programul „Casa Verde” și investițiile în regenerabile nu mai sunt teme de PR ecologist, ci de siguranță națională. Fiecare kilowatt produs de un panou fotovoltaic în Moldova este un cent mai puțin trimis în zonele de conflict.
Nu există „insule” de liniște
Războiul din Golf ne reamintește brutal că independența politică fără suveranitate energetică este o iluzie. Republica Moldova a demonstrat o reziliență remarcabilă în ultimii ani, reușind să se decupleze de șantajul estic. Însă acum testul este diferit: trebuie să învățăm să navigăm în apele tulburi ale piețelor libere, dar volatile.
Autoritățile nu pot opri rachetele din Orient, dar pot și trebuie să construiască un scut economic acasă. Starea de alertă trebuie să fie despre acțiune, nu despre așteptare.