Declarația premierului Vasile Tofan, făcută la Forumul Diasporei 2026, a scos la suprafață o discuție pe care mediul de afaceri din Moldova o evita de ani buni: aproape toată contabilitatea țării rulează pe un software rusesc. Tofan a recunoscut public că sistemul 1C reprezintă un risc de securitate, dar a avertizat că o interzicere bruscă ar provoca „o revoluție” în rândul contabililor. Ce este, de fapt, 1C, de ce a ajuns o problemă de securitate națională și cum ar putea arăta o tranziție reală?
Ce este 1C
1C:Enterprise este o platformă tehnologică unică pentru automatizarea activităților unei organizații (contabilitate, resurse umane, management și contabilitate financiară), dezvoltată de compania rusă „1C”, fondată la Moscova în 1991. Peste această platformă se construiesc configurații specializate, cea mai cunoscută fiind „1C: Contabilitate”, care pot fi adaptate la legislația fiecărei țări unde produsul e comercializat. Pentru Moldova există și „1C: Gestionarea companiei”, o soluție complexă care acoperă contabilitate, analiză, CRM, vânzări, depozit și finanțe, adesea folosită în tandem cu modulul de contabilitate propriu-zis.
Popularitatea sa nu e întâmplătoare. 1C ocupă o poziție de lider pe piața de software de contabilitate din Moldova, datorită fiabilității, funcționalității largi și capacității de adaptare la orice proces de afaceri, iar doar unul dintre distribuitorii locali, Contabilizare, numără peste 1.000 de întreprinderi ca utilizatori ai propriei configurații bazate pe platforma 1C, dezvoltată pe piața moldovenească din 2005. Practic, produsul e folosit de la microîntreprinderi și ONG-uri până la companii mari, iar în lipsa unei alternative larg adoptate, a devenit un standard de facto.
De ce a devenit o problemă de securitate
Vulnerabilitatea centrală nu ține de un bug tehnic anume, ci de dependența structurală față de un furnizor dintr-un stat aflat în război cu un vecin direct al Republicii Moldova. Chiar furnizorii locali de suport tehnic recunosc, în termeni de marketing aparent inofensivi, miza reală a problemei: actualizările legislative pentru 1C sunt realizate în conformitate cu legislația Federației Ruse, iar utilizatorii din Moldova depind de specialiști autorizați care adaptează local aceste actualizări. Cu alte cuvinte, nucleul tehnologic al programului rămâne legat de o infrastructură de dezvoltare rusă, indiferent cât de localizată pare interfața.
Premierul Tofan a confirmat oficial ceea ce experții în securitate cibernetică semnalau informal de mai mulți ani: 1C este un software de contabilitate și gestiune dezvoltat în Federația Rusă, folosit extensiv în Republica Moldova atât de companii private, cât și de instituții publice, iar după invazia Rusiei în Ucraina programul a intrat în vizorul autorităților din mai multe state din regiune, din motive legate de securitatea cibernetică şi națională. Tofan a fost direct: „trebuie să încurajăm tinerii să vină cu soluții alternative mai ieftine care să înlocuiască 1C, pentru că într-adevăr, avem problemă de securitate acolo”, a declarat premierul, răspunzând unei antreprenoare care a numit 1C o barieră pentru companiile ce vor să se conformeze standardelor moderne de securitate.
Riscul se împarte, în esență, în trei paliere:
- Dependența de actualizări și suport tehnic: procese care trec, direct sau indirect, prin infrastructura rusă.
- Expunerea datelor financiare sensibile: date ale companiilor private și ale unor instituții publice expuse într-un ecosistem software controlat dintr-un stat ostil.
- Vulnerabilitatea infrastructurii critice: risc strategic în fața unui eventual instrument de presiune sau sabotaj cibernetic, într-un context în care Moldova este ținta a milioane de evenimente cibernetice anual, iar oficialii moldoveni vorbesc constant despre atacuri cibernetice rusești asupra infrastructurii guvernamentale.
Modelul din care Moldova ar putea învăța: Ucraina
Ucraina a parcurs deja acest drum, cu câțiva ani înainte, și oferă cel mai relevant precedent pentru Chișinău. Restricțiile împotriva 1C au început încă din 2017, dar abia prin Hotărârea Cabinetului de Miniștri nr. 1335 din 22 octombrie 2025 a fost aprobată procedura de formare a unei liste deschise de software interzis, iar pe 9 ianuarie 2026 Serviciul de Stat pentru Comunicații Speciale și Protecția Informației (SSSCIP) a publicat un registru cu 27 de produse software interzise, de la 1C și de la succesorul său ucrainean, BAS. Lista de produse interzise pentru uz oficial include configurații precum „1C: Contabilitate 8 pentru Ucraina” și variante ale platformei „1C: Întreprindere 8″.
Măsurile s-au extins ulterior și către sectorul privat, deși cu prudență. La începutul lui 2026, utilizarea 1C/BAS a fost interzisă în organele guvernamentale și în obiectivele de infrastructură critică, iar un proiect de lege prevede decomisionarea completă a software-ului interzis până la 1 ianuarie 2030, un termen de patru ani, gândit tocmai pentru a evita șocul unei tranziții forțate. Pentru companiile private, presiunea vine mai degrabă din piață decât din sancțiuni directe. Participanții la licitațiile publice trebuie să confirme că nu folosesc software aflat pe lista de sancțiuni, iar prezența BAS în sistemele unei companii duce la descalificare automată din procedurile de achiziții publice („Prozorro”). Există deja un efect de „partener toxic”: contabili și directori financiari calificați devin tot mai reticenți să lucreze pentru companii care ignoră legislația de sancțiuni, de teama impactului asupra reputației lor profesionale.
Statul ucrainean a înțeles că interdicția, fără sprijin, nu funcționează, și a alocat resurse pentru tranziție: un program de vouchere, finanțat de guvernele Germaniei și Norvegiei și de Uniunea Europeană prin inițiativa EU4Business, oferă întreprinderilor sprijin financiar pentru înlocuirea software-ului 1C/BAS, condiționat de urmarea unui curs de instruire despre selectarea și implementarea sistemelor ERP.
Ce alternative există
Piața oferă deja opțiuni credibile, la niveluri de preț și complexitate diferite. La capitolul „enterprise”, SAP Business One este considerat, într-o analiză comparativă a sistemelor ERP din Ucraina, singura soluție care întrunește simultan cerințele de securitate, localizare, flexibilitate, stabilitate și suport din partea furnizorului. Dar vine cu un cost de implementare mult mai ridicat decât 1C. Pentru companii mici și mijlocii, soluții cloud precum Dilovod, MASTER sau Odoo apar frecvent recomandate ca alternative mai accesibile, alături de sisteme locale, dezvoltate special pentru piața ucraineană, adaptate la legislația fiscală și la sistemul de case de marcat online (PRRO).
Pentru Moldova, un scenariu realist ar combina mai multe direcții:
Cât ar costa tranziția
Diferența de cost e, probabil, cel mai mare obstacol politic. O licență locală de tip 1C, cu configurație moldovenească inclusă, costă în prezent de la circa 3.500 de lei pentru configurație, până la aproximativ 7.800 de lei pentru configurație plus platformă – o sumă modestă, accesibilă chiar și pentru microîntreprinderi. Alternativele occidentale de tip ERP „enterprise” (SAP Business One, Microsoft Dynamics) operează, de regulă, cu licențe lunare per utilizator și costuri de implementare care se pot ridica la zeci de mii de euro pentru o companie de dimensiune medie – motivul principal pentru care Tofan a insistat că o interzicere bruscă „ar costa foarte mult”.
Costul real al tranziției nu e doar licența, ci un pachet mai larg:
- Licențierea noului software: de la abonamente lunare modeste (soluții cloud pentru firme mici) până la contracte enterprise cu costuri inițiale substanțiale.
- Migrarea datelor: transferul istoricului contabil din bazele 1C existente, un proces care, în cazul companiilor cu ani de evidențe, poate fi la fel de costisitor ca implementarea propriu-zisă.
- Instruirea personalului: Tofan a punctat exact acest aspect că „nu avem, din păcate, specialiști în implementarea acestor programe”, ceea ce înseamnă cursuri, timp de adaptare și, temporar, pierderi de productivitate.
- Servicii de consultanță și implementare locală: un ecosistem de integratori specializați în ERP occidental, mult mai restrâns în Moldova decât cel dezvoltat în jurul 1C de-a lungul a peste două decenii.
- Perioada de rulare paralelă: orice migrare serioasă presupune o perioadă în care vechiul și noul sistem funcționează simultan, pentru a evita pierderea datelor sau întreruperea raportării către Serviciul Fiscal de Stat.
Experiența ucraineană sugerează un cost total suportabil doar dacă e eșalonat pe ani și susținut de fonduri externe, exact modelul de vouchere finanțate de parteneri occidentali, pe care Ucraina l-a implementat deja și pe care Moldova, ca țară candidată la UE, ar putea să-l repete cu sprijinul acelorași parteneri (UE, Germania, alte state donatoare).
Evident,1C nu e doar un program, ci infrastructura contabilă a unei economii întregi, construită timp de decenii. Modelul ucrainean arată însă că tranziția e posibilă, dar are nevoie de trei ingrediente pe care Republica Moldova nu le are încă pe deplin: un calendar legal clar (precum termenul-limită 2030 stabilit la Kiev), finanțare externă dedicată migrării, și o piață locală de alternative (fie importate, fie dezvoltate autohton) suficient de matură încât să nu lase contabilii și companiile fără soluții funcționale în ziua în care interdicția devine obligatorie.