La baza activităților Guvernului Republicii Moldova, necesită a fi puse interesele populației. Guvernul trebuie să dispună, cu parafă „SECRET COMERCIAL”, prețul de cost al mărfurilor, venitul disponibil în profilul companiilor, a producătorilor autohtoni, în profilul importatorilor, exportatorilor, să cunoască nivelul de exploatare a angajaților. Astfel de cunoștințe sunt necesare și din considerentele de a exclude din circuitul economic monopoliștii, monopsoniștii (în primăvara anului 2019 un kg de ouă era mai ieftin decît un kg de cartofi, importați de către un grup de șmecheri, după o înțelegere de tip cartel).
Înțelegerile de tip cartel în RM au loc și în sistemul de remunerare a muncii angajaților. Creșterea nejustificată a prețurilor necesită a fi prognozată și de către Guvern. Structurile neguvernamentale responsabile de înțelegerile de tip cartel trebuie să dispună de baze de date despre prețul de cost, despre venit, în profilul tuturor agenților economici. Uneori Guvernul justifică creșterea prețurilor, de exemplu la cartofi, prin volumul redus al suprafețelor ocupate de această cultură. În asemenea cazuri, structurile respective trebuie să-și dea demisia. O altă modalitate de creștere artificială a prețurilor este apariția intermediarilor. De exemplu, RM cumpără electricitate sau gaz natural nu de la producător, ci de la intermediar. Și fiindcă, importurile depășesc exporturile de 2-3 ori, populația achită prețuri nejustificat majorate. Deci, la creșterea numărului oamenilor săraci pot contribui: nivelul redus de profesionalism al guvernanților, dorința privaților de a subremunera munca angajaților, apariția unor intermediari în procesele comerciale. De exemplu: din 1 august, consumatorii casnici, care sunt alimentați cu energie electrică de la compania Gas Natural Fenosa, s-ar putea confrunta cu majorarea prețului la energia electrică cu 22% (leul s-a depreciat doar cu 3,5% față de aprilie 2018).
Structurile guvernamentale, în asemenea cazuri (prețul gazului natural, a resurselor energetice) nu-și îndeplinesc funcțiile fie din lipsa profesionalismului, fie din prezența unor interese meschine. Creșterea prețurilor generează creșterea sărăciei, iar aceasta generează emigrarea muncii din RM. Sărăcia polarizează societatea (și electoratul), reduce și mai mult calitatea vieții, contribuie la creșterea emigranților din RM. Deci, problema guvernării este nu numai de a asigura creșterea economică ci și creșterea nivelului de dezvoltare socio-economică a populației, a calității vieții.
Sărăcia contribuie la „greutatea” unui leu. Un leu în buzunarul unui individ cu salariul lunar de 80 000 lei are o”greutate” și cu totul o altă „greutate” o are leul pentru individul cu salariul de numai 2000 lei. Altfel spus, elasticitatea leului pentru diferiți salariați este diferită. În acest context, în viziunea noastră, indexația salariilor, burselor, pensiilor și a altor indemnizații sociale, trebuie să fie diferențiată. De exemplu: sursa financiară respectivă se fracționează: (1) – pînă la 15 000 lei, (2) – suplimentul de peste 15 000 lei. Indexarea se face pentru toți, de exemplu, cu 7%, iar suplimentele mai mari de 15 000 lei se indexează doar cu 1%.
Exemplu: Un individ are salariul de 3000 lei, altul de 23 000 lei. După indexare, primul individ va avea salariul 3000* 1,07= 3210 lei, iar al doilea individ 15 000*1,07 +(23 000-15 000)*1,01=16 050 +8080= 24130 lei. Deci, salariul individului al doilea a fost indexat cu numai 4,9%. O astfel de indexare, într-o oarecare măsură, poate contribui la depolarizarea populației după disponibilul de finanțe.
Maximilian Silvestru, doctor habilitat în economie
