Pe Vasile Tofan l-am cunoscut acum aproximativ 15 ani, când ne-am întâlnit la Chișinău la o cafea și mi-a povestit despre activitatea sa de consultanță. La acea vreme lucra la Monitor Group, una dintre cele mai cunoscute companii globale de strategie. Din discuția noastră mi-a rămas în memorie o idee simplă, dar fundamentală: succesul unei reforme nu se măsoară prin intenții sau declarații, ci prin obiective clare, indicatori măsurabili și capacitatea de a transforma strategiile în rezultate concrete.
Această abordare, aplicată atât în sectorul privat, cât și în colaborarea cu guverne din diverse țări, mi se pare astăzi mai actuală ca oricând pentru Republica Moldova. Din acest motiv, cea mai mare așteptare pe care aș avea-o de la un eventual Guvern Tofan nu este lansarea unor noi promisiuni ambițioase, ci introducerea unei culturi a guvernării bazate pe rezultate.
Cetățenii nu au nevoie doar de obiective mari și abstracte. Ei vor să știe ce se va schimba concret în viața lor în următorii trei-patru ani. Vor drumuri mai bune, servicii publice eficiente, spitale și școli moderne, localități curate, mai puțină birocrație și mai multe oportunități economice. Pentru fiecare dintre aceste domenii este nevoie de ținte clare și indicatori care să permită măsurarea progresului.
De aceea, programul de guvernare ar trebui construit în jurul unor obiective simple, cuantificabile și ușor de înțeles pentru toată lumea. Mai puține lozinci și mai multe angajamente concrete. Mai puține promisiuni greu de verificat și mai multe rezultate care pot fi urmărite de fiecare cetățean.
Fără doar și poate, integrarea europeană rămâne obiectivul strategic al Republicii Moldova. Însă majoritatea oamenilor vor judeca succesul acestui proces nu după numărul de capitole de negociere deschise sau închise, ci după îmbunătățirea condițiilor de trai. Un drum reparat, un spital modernizat, o școală reabilitată, un serviciu public digitalizat sau un loc de muncă bine plătit spun adesea mai mult despre eficiența unui guvern decât cele mai elaborate declarații politice.
În fond, cea mai mare provocare a viitorului guvern nu este să formuleze viziuni grandioase, ci să demonstreze că statul poate livra rezultate. Dacă fiecare promisiune va fi însoțită de un plan de acțiuni, termene clare și indicatori publici de performanță, cetățenii vor putea vedea nu doar unde vrem să ajungem, ci și cât de repede și cât de eficient avansăm.
Ce rezultate am vrea să vedem în următorii 3 ani?
Economie
O economie sănătoasă începe cu stabilitate și predictibilitate. Aceasta înseamnă menținerea inflației în intervalul 3–5% anual, stabilitatea leului moldovenesc și reducerea deficitului contului curent cu cel puțin 30%. În paralel, țara trebuie să atragă peste 500 milioane USD anual în investiții străine directe și să direcționeze 50–70% din fondurile de sprijin pentru mediul de afaceri către IMM-uri. Un obiectiv esențial este crearea a peste 100.000 de locuri de muncă în sectoare cu valoare adăugată ridicată și reducerea economiei informale la sub 25% din PIB.
Domeniul social
Creșterea economică trebuie să se reflecte în nivelul de trai. Pensia minimă trebuie să depășească minimul de existență, iar salariul mediu real să crească cu 20–30%, peste ritmul inflației. În același timp, sunt necesare politici de salarizare echitabilă în sectorul public și întreprinderile de stat, reducerea diferențelor dintre mediul urban și cel rural cu cel puțin 20% și diminuarea sărăciei cu minimum 30%.
Sănătate
Oamenii trebuie să simtă că sistemul medical funcționează mai bine. Acest lucru presupune reabilitarea și modernizarea a 35 de spitale raionale și regionale, reducerea cu 30% a timpului de așteptare pentru consultații și investigații și asigurarea accesului la servicii medicale de calitate pentru cel puțin 90% din populație.
Educație, cercetare și inovare
Viitorul țării depinde de calitatea educației și de capacitatea de a valorifica cunoașterea. În următorii ani ar trebui modernizate și digitalizate 35 de școli-model, astfel încât minimum 80% dintre elevi să atingă competențele de bază la matematică, științe și citire. Totodată, este necesară creșterea cu 50% a numărului de elevi și studenți din programe tehnice și profesionale și o conectare reală a universităților și cercetării la cerințele economiei prin dublarea parteneriatelor cu mediul de afaceri și lansarea a cel puțin 100 de start-up-uri inovatoare.
Agricultură și industrie prelucrătoare
Republica Moldova nu poate prospera exportând doar materie primă. Este nevoie de dublarea investițiilor în irigare, procesare și depozitare, astfel încât minimum 200.000 de hectare să beneficieze de infrastructură modernă. Exporturile de produse procesate ar trebui să crească cu 50%, iar sectorul agroalimentar să creeze peste 30.000 de locuri de muncă noi.
Infrastructură și transport
O economie competitivă are nevoie de infrastructură modernă. Reforma CFM și electrificarea tronsonului Chișinău–Ungheni trebuie să devină priorități. În următorii trei ani ar trebui reabilitați 1.500 km de drumuri, realizată conexiunea rapidă a Chișinăului la Autostrada Moldovei, operaționalizate aeroporturile regionale de la Mărculești și Cahul și construite trei poduri strategice – două peste Prut și unul peste Nistru. În paralel, transportul trebuie orientat spre tehnologii mai puțin poluante printr-un program național „Rabla Moldova”.
Mediu
Protecția mediului trebuie să devină un obiectiv de dezvoltare. Punerea în funcțiune a celor șase sisteme regionale de management al deșeurilor și a peste 30 de stații de transfer ar trebui să asigure servicii moderne pentru 90% din populație și colectarea separată a cel puțin jumătate din deșeurile municipale. În plus, împădurirea a 50.000 ha de terenuri degradate și plantarea a 5 milioane de arbori ar contribui la refacerea patrimoniului natural al țării. Totodată, emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui reduse cu minimum 20%, iar energia regenerabilă să ajungă la 40% din consumul de energie electrică.
Administrație publică și guvernare
Nicio reformă nu va avea succes fără un stat eficient. Digitalizarea a 90% din serviciile publice și reducerea la jumătate a timpului necesar pentru obținerea documentelor și autorizațiilor ar reprezenta un pas major înainte. Toate ministerele și agențiile ar trebui evaluate pe baza unor indicatori publici de performanță. În același timp, reforma administrației publice locale ar trebui să conducă la maximum 100 de primării și la reorganizarea în trei judete-regiuni de dezvoltare, capabile să ofere servicii publice mai bune la costuri mai mici.
Concluzie
În esență, așteptările de la un Guvern Tofan nu sunt legate de promisiuni spectaculoase, ci de capacitatea de a produce rezultate concrete și măsurabile. Cetățenii nu vor judeca succesul guvernării după numărul de strategii aprobate sau discursuri rostite, ci după schimbările pe care le vor simți în viața lor de zi cu zi.
Dacă peste trei-patru ani Republica Moldova va avea o economie mai competitivă, salarii mai mari, spitale și școli modernizate, infrastructură mai bună, servicii publice eficiente și o integrare europeană care produce beneficii vizibile pentru cetățeni, atunci se va putea spune că guvernarea și-a atins scopul. În definitiv, adevărata măsură a succesului nu este ceea ce promite un guvern, ci ceea ce reușește să livreze. Trecerea de la politica bazată pe promisiuni la guvernarea bazată pe rezultate ar putea fi cea mai importantă moștenire a unui Guvern Tofan.
Mihai Roscovan