Motto: Matematica poate să descopere o anumită ordine chiar şi în haos.
Ch. Stein
La peste două luni de la alegerile parlamentare, partidele politice care au acces în Parlament nu pot conveni asupra creării unei coaliții de guvernare. Spre deosebire de Partidul Democrat, care acceptă să se mențină la pupitru în orice ecuație, socialiștii și blocul electoral ACUM fac declarații contradictorii, care scot în evidență o incapacitate crasă de a face compromisuri dar și reduc șansele lor în eventualele alegeri anticipate. Această incapacitate este amplificată de starea emoțională a electoratului ambelor părți, care, într-o proporție destul de mare, nu agreează o astfel de coalizare.
Drept urmare, suntem martorii unor jocuri politice de culise, care urmăresc interese străine problemelor existente și așteptărilor alegătorului.
Ce ar fi însă dacă dăm într-o parte emoțiile și calculăm o eventuală evoluție a lucrurilor pur rațional, din punctul de vedere al matematicii?
Încă la sfârșitul anilor 50 matematicienii von Neumann si Morgenstern au dezvoltat teoria jocurilor. Un exemplu celebru al teoriei este așa numita dilemă a prizonierului, când doi arestanți, fiind acuzați întru-un furt, riscă să facă ani grei de pușcărie. Având la dispoziție mai multe alternative, inclusiv și cea de a scăpa de gratii, aceștia, procedând irațional, aleg strategia de necooperare și, în rezultat, fac niște ani de pușcărie. Pe parcurs, teoria jocurilor s-a bucurat și de aplicabilitate practică, oferind soluții pentru jocuri strategice în diverse domenii – militar, comercial, ecologic și chiar în politică. În continuare, vom analiza comportamentul actorilor politici din Moldova prin prisma teoriei jocurilor.
Modelarea matematică a unui “joc politic” se face prin definirea a trei elemente principale: Jucători, strategii și câștiguri.
Jucătorii – sunt partidele (blocurile) politice care au ajuns în parlament. In cazul nostru avem 4 jucători politici – PSRM, PDM, ACUM si Alții (include Partidul lui Sor si candidații independenți).
Strategiile – specificarea a ceea ce poate face fiecare jucător în parte (a strategiei sale). Fiecare jucător dispune de un set de strategii sau alternative, dintre care poate alege liber. Pentru simplitate vom defini următoarele Strategii:
Anticipate (AN) – este strategia când toate partidele din parlament nu fac coaliții majoritare, președintele dizolvă Parlamentul și se anunță alegerile anticipate. În mod normal, se presupune că alegerile anticipate se vor desfășura după sistemul mixt.
Coaliția blocului ACUM cu PSRM (AS) – în cadrul acestei strategii, se presupune, că acești doi jucători găsesc un compromis de a guverna împreună, o anumită perioadă, în cadrul unei coaliții tehnice sau, cum se mai spune, situaționale. Următoarele alegeri parlamentare se vor petrece după sistemul majoritar (anterior sau îmbunătățit), considerat mult mai echitabil pentru toți participanții jocului politic.
Coaliția blocului ACUM cu PD (AD) – strategia, mai mult teoretică, în care, PD și ACUM găsesc un compromis de a guverna împreună, spre exemplu, pentru promovarea integrării europene. Următoarele alegeri parlamentare se vor petrece după sistemul mixt existent.
Coaliția PSRM cu PD (SD) – strategia, după părerea noastră, cea mai probabilă, ce presupune o continuitate a guvernării anterioare, în format de coaliție oficială sau neoficială, care va conduce la consolidarea poziției Partidului Democrat, dar și a actualului președinte al țării. Următoarele alegeri parlamentare se vor petrece după sistemul mixt.
Al treilea element al jocului politic este Câștigul sau rezultatul fiecărui jucător obținut în urma adoptării fiecărei strategii în parte. Este evident că fiecare alegere pe care o face, îi aduce fiecărui jucător un anumit beneficiu. Acest beneficiu (rezultat sau câștig) depinde nu doar de alegerea sa, dar și de ce aleg ceilalți jucători (cu alte cuvinte, depinde și de strategiile adoptate de ceilalți jucători).Vom presupune că rezultatul obținut în funcție de strategia aleasă se măsoară în procentul obținut (numărul de mandate în parlament) la viitoarele alegeri parlamentare. Rezultatele pot fi calculate prin diverse metode, de exemplu, prin sondaje. Câștigurile obținute ca rezultat al alegerilor din februarie 2019, dar și de pe urma adoptării fiecărei strategii se prezintă în următoarea tabel.
Tabelul 1. Numărul de mandate în Parlament în funcție de realizarea strategiilor
2019 | AN | AS | AD | SD | |
PSRM | 35 | 32 | 38 | 36 | 30 |
ACUM | 26 | 24 | 34 | 23 | 28 |
PD | 30 | 34 | 22 | 32 | 35 |
Alții | 10 | 11 | 7 | 10 | 8 |
Astfel, potrivit calculelor, PSRM ar putea să piardă câteva locuri în Parlament în cazul alegerilor anticipate sau după o guvernare cu democrații (luând în calcul experiența anterioară a poziției dominante a PD). Totodată, susținerea pachetului anti-oligarhic propus de ACUM sau chiar și aflarea în opoziție față de orice guvernare, ar putea consolida poziția socialiștilor în viitorul parlament.
Pe de altă parte, PD își va consolida pozițiile în toate strategiile, cu excepția strategiei AS (ACUM+PSRM), care vor conduce atât la scoaterea instituțiilor statului din captivitate, cât și la revenirea la sistemul majoritar de alegeri parlamentare.
La rândul său, ACUM ar putea crește în alegeri numai dacă își realizează obiectivele anunțate, legate de pachetul de deoligarhizare și restabilirea relațiilor bune cu UE. Implementarea altor strategii vor diminua (sau vor conserva) poziția blocului în parlament, făcând loc altor proiecte politice.
Care sunt strategiile optime pentru jucătorii principali? În primul rând este ușor de observat că, atât în prezent cât și după alegerile următoare (anticipate sau ordinare), pentru a forma o majoritate în parlament este suficientă o combinare dintre orice doi jucători (cu excepția jucătorului Alții). Mai mult , PSRM și PD – partide apropiate doctrinar, ar putea forma chiar și o majoritate constituțională.
Dat fiind faptul că toți actorii principali din acest joc politic nu au încredere unul în altul, avem situația clasică a dilemei prizonierului cu trei jucători. Mai mult, cum vom vedea în continuare, dacă oricare doi jucători vor acționa rațional și egoist, alegând strategiile sigure, atunci cel mai mare câștig va reveni celui de-al treilea jucător, indiferent ce strategie va aplica acesta.
Din tabelul 1 se mai observă că ACUM și PSRM obțin câștiguri maxime doar în starea AS (ACUM+PSRM), care nu depinde de strategiile lui PD și orice deviere a jucătorului ACUM sau PSRM de la starea AS ar diminua poziția ambelor partide. Prin urmare, putem constata că AS reprezintă o situație de echilibru pentru ACUM și PSRM.
Așa cum PSRM și ACUM au declarat că nu vor face alianță cu PD în nici un caz, vom analiza alegerea strategiilor optime pentru acești doi jucători prezentând câștigurile lor într-o formă specială din tabelul 2.
Tabelul 2. Câștigurile PSRM și ACUM în funcție de strategii
În acest tabel, pe diagonală sunt prezentate câștigurile PSRM și ACUM în cazurile când ambii jucători își aleg concomitent aceiași strategie – alegeri anticipate (pătratul roșu) sau coaliția PSRM-ACUM (pătratul verde).Dat fiind faptul că jocul se desfășoară în condiții de risc, este firesc de analizat și câștigul garantat al partidelor în cazul aplicării strategiilor menționate. În cazul când jucătorii își aleg strategii diferite, am presupus că se aplică principiul câștigului minim (garantat) de la realizarea celorlalte strategii, cu excepția strategiei alese.
Dacă actorii politici, aplică o logică de a necoopera, fiecare alege strategia care aduce câștigul maxim. Socialiștii judecă astfel – dacă ACUM alege strategia anticipatelor, atunci ei aleg aceiași strategie AN, care le asigură maximum 32 de mandate la următoarele alegeri. La rândul său pentru ACUM, strategia anticipatelor este la fel cea mai convenabilă, dacă nu se dorește o alianță cu socialiștii.
Astfel, pentru ambii jucători, strategia anticipatelor asigură un câștig garanta sau, cum se numește în matematică echilibru (pătratul marcat cu roșu). Interesant este, că dacă PSRM și ACUM vor promova strategia anticipatelor, PD va obține în viitorul parlament un câștig mai mare – 34 de mandate (zicala populară – unde doi se bat, al treilea câștigă).
Totodată, cum am menționat mai sus, în cazul colaborării (alegerii strategiei AS) se obține rezultatul maxim posibil pentru ambele părți.
Altfel spus, strategia de colaborare AS, matematic vorbind, e optimă atât pentru PSRM cât și pentru ACUM. Drept urmare a aplicării acestei strategii de colaborare și a realizării unor schimbări reale, inclusiv revenirea la sistemul electoral proporțional sau chiar îmbunătățirea lui, în cazul următoarelor alegeri, fie ele anticipate sau ordinare, atât socialiștii cât și ACUM vor avea rezultate maxim posibile, pe când rezultatul democraților va fi minimizat. În concluzie, putem menționa ca și în cazul dilemei prizonierului,în jocurile politice există tendința naturală a oamenilor de a nu avea încredere unul în celălalt, tendință amplificată de situațiile limită în care ajung la un moment dat de a aplica strategia care ar asigura câștigul garantat, pare a fi cea mai corectă. O astfel de abordare este însă în contradicție totală cu rațiunea care spune că singura tactică avantajoasă poate fi doar cea bazată pe încrederea reciprocă.