De ce oamenii ar investi în întreprinderi de producere și crearea de locuri de muncă bine plătite, dacă statul oferă facilități fiscale barurilor și restaurantelor? Ne lamentăm că avem o economie accentuată de consum însă suntem nemulțumiți atunci când barurile și restaurantele, care și așa sunt cam multe pe metru pătrat, sunt puse să plătească aceleași taxe ca și celelalte ramuri ale economiei.
Să unem HoReCa la nivel de egalitate cu industria IT? Ar fi de înțeles dacă aceste facilități ar fi parte ale unei strategii de promovare a turismului, spre exemplu. Dezvoltăm atracții turistice, asigurăm infrastructura necesară și, în acest context, oferim și facilități hotelurilor, barurilor și restaurantelor, care să aibă posibilitatea să reducă prețurile și să-și sporească gradul de competitivitate la nivel regional. Altfel, putem să invocăm mult și bine că în România TVA este de 5% iar taxa noastră nu e competitivă. Turiștii nu merg în România pentru că TVA peste Prut este de 5% ci pentru că acolo au ce vedea și există o industrie a turismului bine dezvoltată.
În mod normal, HoReCa trebuie să-și sporească gradul de competitivitate și să-și optimizeze cheltuielile. Cunoașteți multe baruri și restaurante, unde patronul muncește cot la cot cu ceilalți angajați, așa cum se întâmplă în Occident? Este bucătar, spre exemplu, sau barman.
Da, mai înainte de a înăspri politica fiscală, statul trebuie să se asigure că taxele majorate vor fi plătite. Dacă nu ai instrumentele corespunzătoare, un serviciu fiscal eficient, barurile și restaurantele vor trece la activitatea informală iar statul nu va obține nimic, chiar va pierde o parte din veniturile la buget.
Dar dacă se va face totul corect, toate unitățile de alimentare publică vor fi puse în situații egale față de Fisc și pe această piață va funcționa legea concurenței, cei mai buni vor rămâne iar cei ineficienți vor trebui să plece sau să-și schimbe profilul. Drept urmare, capitalul eliberat și investițiile vor putea merge în alte ramuri, pe care statul dorește să le dezvolte, ținând cont de prioritățile de dezvoltare social-economică.
Iar acestea, cel puțin la nivel declarativ, se referă la reorientarea economiei dinspre consum spre sfera producerii, de dorit a mărfurilor cu valoare adăugată înaltă și care, eventual, să fie exportată . Păi iată, anume în sferele de producere trebuie create facilități. Acolo unde ar fi fabricate mărfuri cu valoare adăugată înaltă, suficient de competitive pentru a fi exportate dar și pentru a face față concurenței tot mai strânse de pe piața internă.
Doar un astfel model ar crea condiții pentru o creștere economică sustenabilă, care să asigure salarii mari, care, la rândul lor să-i convingă pe compatrioții noștri să nu mai plece peste hotare sau chiar să se întoarcă acasă.
Acum, inclusiv din cauza modelului economic axat pe consum, moldovenii sunt nevoiți să plece peste hotare, deoarece acasă n-ai să câștigi bani suficienți pentru o viață decentă. Banii trimiși sau aduși acasă de aceștia, ajung într-un final în consum, inclusiv în baruri și restaurante, care sunt taxate privilegiat de stat.
Pe când obiectivul statului ar fi ca măcar o parte din ei să fie investiți în producere. Pentru aceasta, statul trebuie să devină funcțional și prin politici economice și fiscale vizionare să îndrepte fluxurile financiare în direcțiile necesare.
Ion Chișlea
