Este dificil de enumerat prolemele ce necesită soluționare din partea guvernanților (actuali și viitori). În RM, tot mai mult rămâne „pustiu” spațiul rural. Munca în satele din țară a devenit o resursă deficitară. Unele politici guvernamentale (de exemplu, reducerea structurilor medicale, spitalelor, școlilor, primăriilor, infrastructurii sociale) nu întotdeauna sunt constructive, sunt bazate pe economisirea resurselor financiare, ca acestea mai apoi să fie utilizate irațional.
La baza politicilor socio-economice, în acest caz, necesită a fi pus principiul păstrării resurselor de muncă și în spațiul rural. Pornind de la progresul tehnologilor informaționale, școala poate fi menținută, chiar dacă numărul de elevi este foarte redus. În asemenea cazuri (și nu numai) este necesar un singur intermediar între calculator și elev. Acest intermediar necesită a fi pregătit după programele universităților pedagogice, modificate, adaptate la instruirea elevilor în condițiile automatizării, instruirii la distanță.
Nu este o problemă ca calculatorul să „susțină” cursurie respective, să „organizeze” studierea de către elevi a programelor respective, să estimeze zilnic succesele, insuccesele elevilor în procesele de studiere a materialului etc. Intermediarul – programator, psiholog, pedagog, organizează pentru fiecare elev accesul la lecțiile unui profesor aflat la distanță. Inițierea în cunoștințe a elevilor, prin intermediul calculatorului poate fi popularizată și în condițiile orașului. Clasele cu 30-40 elevi nu pot fi considerate prioritare sistemului de instruire școlară la distanță.
Educația la distanță, poate fi realizată cu succes numai după ce universitățile pedagogice își vor adapta programele de studii la situațiile de funcționare a proceselor de educație prin intermediul și cu ajutorul tehnologiilor informaționale. Educația la distanță presupune un șir de priorități: (1) – pentru fiecare elev, în funcție de capacitățile și interesele acestuia, se creează comfort, acces la orele de studii a profesorului îndragit; (2) – capacităție elevilor de a însuși materialul școlar, prevăzut de programele respective, sunt diferite.
Fiecare elev are propria „viteză” de însușire a materialului respectiv, el își poate aprofunda cunoștințele în funcție de propriile capacități, eforturi, scopuri. (3) – elevii, la fel, se specializează în metodele de folosire eficientă a calculatorului. (4) – elevii au acces la toate programele și la manualul pentru materialul școlar respectiv. (5) – elevii pot participa la cele mai diverse olimpiade locale, regionale, internaționale.
În acest context, inevitabil este și apariția unor probleme, costuri. Modificări considerabile sunt necesare în infrastructura școlilor. Instruirea la distanță a elevilor necesită a fi organizată în baza unui nou concept de pregătire intelectuală a copiilor.
Tradițional, omul, se pregătea pentru viață, dezvoltându-și musculatura fizică, actualmente omul trebuie să-și pregătească „musculatura” intelectuală. Cererea față de munca fizică se va reduce tot mai mult, iar cererea pentru munca intelectuală va crește în timp.
Maximilian Silvestru, doctor habilitat în economie
