Printre obiceiurile consumatorilor europeni, pe care încep să le cunoască deja și exportatorii moldoveni, se numără și preferința acestora de a consuma produse inedite, cu un istoric aparte, cu o tradiție și un gust deosebit, dacă este vorba despre produse alimentare și vinuri. Iar pentru a satisface aceste gusturi sofisticate, produsul trebuie să aibă însemnul de Indicație Geografică Protejată (IGP) sau Denumire de Origine Protejată (DOP). Sunt niște instrumente de marketing destul de puternice, mai ales pentru cei ce încearcă să ajungă pentru prima dată cu produsele lor pe piețele europene.
În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate trei regiuni vitivinicole cu Indicație Geografică Protejată (IGP Codru, Valul lui Traian și Ștefan Vodă) pentru vinuri, o regiune cu Denumiri de Origine Protejată (DOP pentru Rachiul de vin învechit Divin), două vinuri cu DOP (Ciumai și Romăneşti) și patru IGP pentru trei produse (Ceaiul de Zăbriceni, Brânză de Popeasca, Dulceață din petale de trandafir de Călărași) și o băutură (Rachiul de caise de Nimoreni).
Industria vinurilor, prima care a luat la înarmare IGP
Sectorul vinicol este cel care a inițiat implementarea sistemului Indicațiilor Geografice Protejate. Potrivit Dianei Rotaru, specialist în cadrul Oficiului Național al Viei și Vinului (ONVV) , în 2015 a fost finalizată constituirea cadrului regulatoriu privind IGP în domeniul vinicol. „În spatele unei IGP totdeauna stă o asociație sau un grup de producători. În unele cazuri excepționale poate fi doar un singur producător, dacă într-o regiune oarecare există doar un singur producător. În prezent, în Moldova există trei asociații de producere a vinurilor și asociația producătorilor de divini și brandy. Aceste asociații au făcut un caiet de sarcini, unde sunt descrise regulile de producere a vinurilor cu IGP, care sunt, de altfel, mai stricte decât regulile generale, pentru ceilalți producători. În asta și constă valoarea produselor cu IGP, care se conformează unor reguli mai stricte de producere, garantăm că respectăm regulile pe care ni le-am impus ca și producători. Nu vine statul să impună aceste reguli, ci producătorul însuși își stabilește unele rigori pentru a putea garanta o calitate înaltă în final”, ne relatează Diana Rotaru.
După ce a fost adoptată partea legislativă și au fost elaborate caietele de sarcini, vinurile se omologhează și se înregistrează. Abia după asta producătorii sunt luați în evidență de Oficiul Viei și Vinului, fiind verificați dacă corespund rigorilor stabilite în caietul de sarcini. Ulterior, se monitorizează calitatea vinului la fiecare etapă de producere, începând cu plantațiile viticole și terminând cu vinul propriu zis și abia atunci producătorul poate să pună pe piață un produs cu IGP.
În prezent, sunt luate în evidență de către ONVV 75 de unități de producere a vinurilor din toate cele patru asociații, dintre care 40 produc produse viti-vinicole nemijlocit, iar 35 produc doar struguri.
Potrivit Dianei Rotaru, IGP este un bun al unui grup de producători dintr-o regiune delimitată. Și așa cum aceasta presupune sau indică la calitățile inedite ale unor grupuri de produse ce aparțin unui areal bine delimitat, toți producătorii acestui produs din zona respectivă pot să beneficieze de IGP respectivă. Dacă, desigur, se conformează rigorilor corespunzătoare.
Care sunt avantajele unui vin cu IGP
Din momentul în care se lansează sistemul de Indicație Geografică Protejată, apar mai multe beneficii. „În primul rând, în ce privește sectorul vitivinicol, clasificarea produselor este armonizată cu cea din UE. Cu alte cuvinte, noi la moment vorbim în aceeași limbă cu UE când ne referim la calitatea unui produs. Dacă mai înainte erau alte tipuri de valorizare a produselor de gen „vin select”, „vin maturat” etc. acum avem clasificările „vin”, „vin de soi”, „vin cu IGP” și „vin cu DOP”, care se află în vârful piramidei.
Și atunci când clasificarea este armonizată cu cea europeană, este mai ușor să promovezi și să comercializezi aceste vinuri pe piața UE, deoarece așa cum în Europa se produc deja de sute de ani produse de origine, consumatorul este familiarizat cu acest sistem și el dacă vede pe etichetă însemnul IGP sau DOP are o încredere mult mai mare în calitatea lui. De regulă, aceste produse se comercializează la un preț mai mare. Ele aduc avantaje atât la nivel de preț, cât și de promovare. Un vin produs într-o zonă clar delimitată nu poate fi imitat nicăieri în altă parte. Și când este în fața unei varietăți imense de produse pe care o întâlnim pe rafturile magazinelor din UE, IGP sporește probabilitatea că vinul tău va fi ales”, afirmă Diana Rotaru.
Potrivit ei, „un vin cu IGP nu e doar un vin dintr-o regiune, el aduce cu sine o istorie, o autenticitate, un renume, o tradiție, o cultură. Plus la asta există și factorii de mediu diferiți pentru fiecare regiune și toți acești factori îi face pe cumpărători să aleagă”.
În plus, vinurile cu IGP sau DOP sunt foarte conectate cu turismul, unii consumatori inițiați preferă să meargă în locurile unde se produce un vin de calitate, iar acest fapt dezvoltă și turismul în acele locuri. Turismul mai vrea să cunoască pe lângă vin și gastronomia locală, să participe în activități din această zonă, la producere, la recoltarea strugurilor.
Pe piața UE vinurile cu IGP sau DOP în mod automat sunt comercializate la un preț mai înalt. Poți să ai un vin foarte calitativ, însă dacă acesta nu are pe etichetă însemnul IGP, atunci prețul este mai mic.
Și aceste exigențe ale consumatorilor, potrivit specialistei ONVV, se răspândesc și în afara Uniunii Europene. Potrivit Dianei Rotaru, și în Asia, și în Rusia, tot mai multe companii importatoare de vinuri moldovenești solicită ca acestea să fie de categoria IGP.
Potențial mare de consolidare pe piața europeană
Bineînțeles, nu este ușor pentru vinurile moldovenești să concureze cu cele franceze, italiene sau spaniole, însă prețuitorii de vinuri deseori preferă să experimenteze. Ei cunosc deja vinurile dedicate pe piețele lor și ar vrea să afle și ce reprezintă un vin moldovenesc, de exemplu. Este important ca acesta să aibă pe etichetă însemnul IGP, pentru a spori încrederea consumatorului că merită a fi probat. După asta el chiar poate intra în preferințele consumatorului respectiv. Vinurile moldovenești au calități deosebite și acest lucru este confirmat de mulțimea de distincții pe care le obțin în concursurile internaționale. Important este ca despre calitatea lor să afle și consumatorii, iar IGP este un element-cheie pentru ca alegerea acestora să se oprească asupra unui vin.
„Dacă mai înainte, consumatorul se orienta spre vinurile din lumea nouă: Chile, Argentina, Noua Zeelandă, acum o atenție tot mai mare este acordată vinurilor din estul Europei. Suntem pe un trend bun și avem mari șanse să ne promovăm ca o țară producătoare de vinuri de calitate, iar prin implementarea IGP noi arătăm că putem face vinuri de aceeași calitate cu producătorii europeni cunoscuți”, povestește Diana Rotaru.
Potrivit ei, în prezent, circa zece la sută din vinurile moldovenești sunt produse sub însemnul IGP, în cea mai mare parte ele fiind destinate exportului. Și această pondere urmează doar să crească în funcție de conștientizare de către producători a avantajelor competitive pe care le comportă această particularitate.
Unicitatea vinurilor este determinată nemijlocit de așa numitul terroir, un termen francez care definește impactul climei, solului, pantei, soiul strugurilor și omul adică a tuturor factorilor ce determină gustul unui vin.
În luna mai din 2019, pentru a familiariza consumatorul cu cele mai bune produse ale sale, regiunea cu IGP „Stefan Vodă”, amplasată în sud-estul Republicii Moldova, și-a prezentat în premieră spre degustare vinurile care poartă amprenta terroir-ului veritabil al zonei delimitate.
„Vinurile produse în regiunea IGP „Ștefan-Vodă” sunt vinuri deosebite, deoarece au o încărcătură istorică unică. Regiunea are tradiții vitivinicole vechi și s-a evidențiat mereu printr-un nivel înalt de dezvoltare a viticulturii și vinificației. Aici se implementau și chiar se elaborau noi metode de obținere a vinurilor de calitate, cum ar fi: utilizarea drojdiilor, prelucrarea separată a strugurilor de pe diferite pante pentru a produce vinuri separate, efectuarea cercetărilor pentru a stabili care soiuri și pe care expoziții, dar și în ce condiții dau rezultate mai bune. Această regiune ne-a dus faima în lume cu vinurile de cupaj produse aici, obținând și premii la concursuri internaționale încă în secolul XIX”, spune Leonora Obada, specialist IGP din cadrul Oficiului Național al Viei și Vinului.
Cum se înregistrează o IGP
Deși industria vinicolă este cea mai avansată în aplicarea Indicațiilor Geografice Protejate, există IGP-uri și în alte domenii. Potrivit lui Simion Levițchi, șef al Direcției mărci și design industrial din cadrul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, pentru a fi înregistrată o IGP, solicitantul trebuie să demonstreze legătura cu locul și care sunt acele caracteristici mai deosebite pentru acest produs. „În principiu, denumirile de origine și indicațiile geografice apar în baza unui produs existent deja, care s-a afirmat pe piață, nu poate fi protejat un produs ipotetic”, menționează Levițchi.
Ideea este că și în Republica Moldova, ca și în alte zone, există produse tradiționale cunoscute de consumatori, iar înregistrarea lor în calitatea de IGP se face după ce se întrunesc toate criteriile prevăzute în legislația privind protecția indicațiilor geografice. Caracteristicile produsului sunt legate nemijlocit de zonă. Poate fi vorba despre factorul uman, despre factori naturali, care îi determină calitățile sau de materia primă care poate fi produsă doar în acea zonă.
Specialistul AGEPI spune că, în cadrul unui proiect finanțat de Uniunea Europeană, s-au identificat noi produse, care ar putea beneficia de protecția indicațiilor geografice. Însă pentru asta trebuie să existe mai mulți factori: existența unui produs și a grupului de producători care îl produce, dorința acelor producători de a-l proteja prin IGP. Producătorul poate și să nu cunoască beneficiile aduse de IGP. Însă, dacă le conștientizează și își dorește să-l înregistreze, se inițiază procedurile legale: se întocmește caietul de sarcini, care se prezintă la ministerul de resort.
De regulă, este vorba despre produse alimentare și băuturi, dar ar putea exista și produse nealimentare. După aprobarea produsului se prezintă cererea de înregistrare la AGEPI, iar după finalizarea procedurilor și înregistrarea acestor obiecte de proprietate intelectuală, ele obțin protecția în Republica Moldova. Ulterior, în baza Acordului de Asociere, AGEPI prezintă aceste obiecte protejate de IGP și DOP Comunității Europene, care le include în lista acceptată în comunitate.
Există potențial pentru noi produse
În prezent, la AGEPI sunt depuse cinci cereri de înregistrare a unor noi IGP și DOP, aflate la diferite etape de examinare. „AGEPI popularizează, în cadrul mai multor seminare desfășurate, avantajele acestui instrument, deoarece este un instrument de marketing, un obiect de proprietate intelectuală care contribuie la promovarea mai bună a produsului. În Uniunea Europeană, având de ales între două produse similare, consumatorul având deja experiență în acest sens, cu o foarte mare probabilitate îl va alege pe cel cu IGP”, spune Levițchi.
Potrivit lui, există potențial pentru a fi înregistrate cu IGP în cazul mai multor produse moldovenești. Este vorba despre mierea de albine, nuci, mere, prune, atât în stare proaspătă, cât și procesate. Aceste produse ar putea fi scoase în evidență datorită unui gust deosebit, care se datorează unor condiții climaterice prielnice, a unui sol unic, dar și al unor procesări care fac diferența unui gust deosebit.
Potrivit specialistului AGEPI, există și un produs nealimentar care întrunește toate condițiile pentru a fi înregistrat cu IGP. Este vorba despre piatra Cosăuți. Însă, deocamdată nu există intenția producătorilor de a-i obține protecția prin IGP.
Avem cel puțin încă 67 potențiale produse, care pot fi luate sub protecția IGP
În anul 2018, cu suportul Uniunii Europene a fost elaborat un studiu în cadrul Proiectului privind identificarea produselor, băuturilor, bucatelor și obiectelor de meșteșugărit pasibile înregistrării în calitate de Indicații Geografice, Denumiri de Origine și Specialități Tradiționale Garantate în Republica Moldova.
Potrivit studiului, după 12 caracteristici și 10 sub-caracteristici, inclusiv denumirea, entitatea economică producătoare, adresa și datele de contact, date privind zona de localizare și de producție, calitatea produsului percepută de consumator în ceea ce privește gustul, aroma, textura, aspectul, metoda de fabricare și percepția legăturilor dintre factorii geografici (solul, caracteristicile climatice), istoricul, tradiția producerii, calitățile și fotografia produsului, experții proiectului au identificat 67 de produse, băuturi, bucate, obiecte de meșteșugărit și de artizanat.
Chiar dacă este un novice în acest domeniu, rezultatele Republicii Moldova sunt destul de bune la capitolul IGP.
În prezent, în cele 27 de țări ale UE există 1402 produse originale cu IG (inclusiv: IGP – 626, DOP – 720 și STG – 56).
Cele mai multe produse se atestă în Italia – 324 produse, urmează Franța cu 267 produse și Spania cu 223 produse. Celelalte 24 de state membre ale UE dețin între șase (Letonia) și 108 (Grecia) produse.
România are înregistrate șapte produse cu indicații geografice, dintre care: șase cu IGP (Cașcaval de Săveni, Novac afumat din Țara Bârsei, Scrumbie de Dunăre afumată, Magiun de Prune de Topoloveni, Cârnați de Pleșcoi, Salam de Sibiu) și un produs cu DOP (Telemea de Ibănești).
Ion Chișlea
Articol publicat pe www.dcfta.md