Jocul de-a geopolitica și viitorul primar al Chișinăului

De săptămâna viitoare se vor lansa alegerile locale generale. Importanța acestor alegeri este deosebită din mai multe puncte de vedere. Dincolo de formarea noii garnituri a puterii locale, aceste alegeri vor testa în ce măsură cetățenii susțin actuala guvernare. Tradițional, se așteaptă lupte strânse în toate orașele – centre de reședință a raioanelor. Însă, cele mai mari bătălii electorale se vor da la Chișinău și Bălți.

Dacă analizăm rezultatele alegerilor în Chișinău din 1990 încoace, putem constata că preferințele cetățenilor au fost întotdeauna împărțite în două tabere geopolitice – pro-europeană și pro-asiatică. Astfel, la primele alegeri libere pentru Consiliul Municipal Chișinău din 1990, din cei 183  de consilieri aleși, 92 erau frontiști si 91  interfrontiști. În 1999, din totalul de 35 consilieri, 17 erau comuniști si 18 necomuniști. În 2003, comuniștii dispuneau chiar de o majoritate fragilă (26 din 51), pe care au pierdut-o în 2007, având  cu câțiva consilieri mai puțin decât așa-zișii pro-europeni. Și la ultimele alegeri, din 2015, factorul geopolitic a fost pronunțat, partida pro-rusă fiind reprezentată de 25 consilieri. În baza acestor statistici putem presupune cu mare probabilitate că raportul dintre cele două grupări geopolitice va fi foarte strâns și după alegerile din 20 octombrie.

Cum a fost  guvernată capitala în condițiile când consiliul municipal, practic, nu a avut o  majoritate decisivă?

Primul primar general, regretatul Nicolae Costin, a dat dovadă de multă abilitate pentru a găsi compromisul fără de care nu puteau fi realizate schimbările necesare în capitală. Fără experiență administrativă, fără asistență tehnică externă, la începutul anilor 90 el a generat schimbări pozitive evidente în capitală. Și nu este vorba doar despre excluderea din locurile de prim plan din urbe a simbolurilor comuniste sau despre revenirea la denumirile naționale a peste 700 de străzi și edificii publice.

După 2-3 ani de activitate, în capitală s-au pus în aplicare mai multe mecanisme a relațiilor de piață din managementul urban, legate de gestionarea fondului funciar, patrimoniului municipal, reglementarea plasării reclamei exterioare, protecția socială etc. Toate aceste reglementări au fost votate de un consiliu cu peste 190 de aleși locali!

Numirea neconstituțională a lui Serafim Urechean a dat peste cap majoritatea începuturilor bune din capitală. Activând cinci ani fără consiliu ales, readucând metodele dictatoriale comuniste de guvernare, Urechean a acționat după principiul – “niciun metru pătrat nu se înstrăinează fără mine”. Deși și-a stabilit o regulă populistă – în fiecare an să taie panglica la cel puțin un obiectiv de infrastructură socială – reparația străzilor, extinderea liniilor de troleibuze etc. – costurile acestor realizări prezentate cu mare fast erau enorme pe când calitatea lucrărilor era destul de proastă. Un singur exemplu o să dau – intersecția străzilor Ismail și Calea Basarabiei. Conform planului urbanistic și bugetului aprobat, această intersecție trebuia să fie construită prin străzi suspendate în patru niveluri. Însă, pe parcurs, s-a ajuns la soluția tehnică tradițională – un nod de intersecții a cinci străzi într-un singur nivel. În schimb bugetul cheltuit a fost cel pentru proiectul cu patru nivele.

Treptat, orașul nostru “cu albe flori de piatră” se transformă, sub aspect arhitectonic și al calității serviciilor publice, într-o aglomerație urbană gri de tip asiatic. Tranziția la relațiile de piață a rezultat cu crearea a zeci de piețe comerciale, sute de stații de alimentare cu petrol, intrarea pe piață a mii de microbuze pentru transportul de călători. Totodată, întreprinderile municipale de transport public, prestare a serviciilor comunale, reparație și construcție de drumuri au falimentat. Licitațiile de terenuri și alte bunuri municipale au fost sistate și înlocuite cu tranzacții și înstrăinări ilicite în detrimentul interesului public. De menționat că. deși consiliul municipal nu a avut o componență confortabilă pentru luarea deciziilor,  totuși, în acea perioadă au fost aprobate mai multe documente importante pentru modernizarea urbei – Strategia de dezvoltare a transportului, Strategia de dezvoltare a locuințelor și chiar Planul Urbanistic General 2025.

Odată cu venirea la primărie a lui Dorin Chirtoacă și a echipei liberale, dezastrul urbanistic de distrugere a capitalei a continuat. Logica edilului tânăr și fără experiență corela cu  nivelul de inteligență a unchiului său – a venit timpul guvernării liberale. Pe parcursul a peste 10 ani, având doar 1/3 din totalul consilierilor municipali, liberalii au demarat un adevărat dezmăț prin împărțirea pe bani mărunți a terenurilor si a încăperilor publice, preluarea fluxurilor financiare de pe piețele de transport public, construcțiilor, comerțului, petrolului, publicității etc. Deși au fost inițiate și câteva proiecte de reabilitare a drumurilor, de asamblare a troleibuzelor, cetățenii capitalei nu au simțit nicio îmbunătățire a condițiilor de trai. Dimpotrivă, Chișinăul devine un oraș de lumea a treia și intră in topul celor mai urâte capitale din lume.

Înlăturarea lui Chirtoacă și înlocuirea prin interimat (capitala a fost condusă de primari nealeși opt ani!) nu a îmbunătățit vizibil starea de lucruri în Chișinău. Paradoxal, dar alegerile anticipate (din 2004 și 2018) au favorizat direcțiunea banilor publici (inclusiv din bugetul de stat) spre anumite proiecte sociale. Cu toate acestea, beneficiind de avantajele statutului de capitală și concentrării a 70% din potențialul economic, financiar și uman al RM, în comparație cu orașele similare din regiune, Chișinăul rămâne o aglomerație urbană subdezvoltată, ocolită de fluxurile financiare internaționale de investiții.

Așa cum vin noile alegeri, iarăși se mizează pe harta geopolitică. Candidații principali, exponenți ai polurilor opuse, vor fi aceiași ca și în alegerile anulate în 2018. Acum însă, ambii candidați sunt lideri ai partidelor de la guvernare. Cu toate că s-au făcut declarații pacificatoare, e greu de crezut că în competiția electorală nu se vor aplica lovituri sub centură. În primul rând, pentru că în Moldova nu se dezbat idei, proiecte sau programe, dar mai mult – geopolitică. Pe oameni însă demult nu-i mai interesează geopolitica. Ei vor să vadă măcar o speranță pentru un trai mai bun acasă  într-un viitorul apropiat.

În aceste condiții concrete și specifice, ambele candidaturi – Năstase și Ceban, nu sunt cele mai potrivite pentru funcția de edil al capitalei. Ambii sunt lideri de partide, implicați într-un proces amplu, complex și foarte important de dezoligarhizare. Confruntarea lor în alegeri nu este nici oportună, nici benefică pentru reușita acestui proces decisiv pentru viitorul RM. Nu mai merge lozinca – “azi în capitală – mâine în toată țara”.

Profilul unui candidat potrivit pentru funcția de primar general ar fi, după mine, o persoană mai puțin împovărată de obligațiile partinice, orientările geopolitice, dar mai mult dedicată problemelor capitalei, cu capacitate managerială de a mobiliza și a direcționa energia și efortul consilierilor pentru implementarea proiectelor concrete întru binele tuturor.

Fără îndoială, PSRM nu este în stare să renunțe la aspirațiile sale pro-estice. De aceea, ACUM ar trebui, încă o dată,  să dea dovadă de responsabilitate și să  vină cu un candidat apropiat așteptărilor cetățenilor capitalei. Trebuie să se treacă peste orgoliile  partinice în interesul comun. Acest candidat  ar putea fi atât din rândurile PAS sau PPDA, cât și un reprezentant al societății civile – un candidat onest, credibil și cu abilități organizatorice demonstrate.

Mihai Roșcovan, ex-consilier municipal