Acasă Blog Pagina 30

La Chișinău a avut loc conferința regională „Educația Antreprenorială – promotor al dezvoltării societății”

0

Junior Achievement Moldova, în parteneriat cu Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova, a organizat pe 12 aprilie prima conferință regională cu tematica: „Educația Antreprenorială – promotor al dezvoltării societății”.

În cadrul panelurilor de discuții au fost abordate subiecte referitoare la experiența Junior Achievement Moldova sau practicile europene în cadrul programelor locale de educație Antreprenorială.

”În ultimii 100 de ani, organizația noastră a oferit tinerilor posibilitatea de a avea o experiență antreprenorială practică. JA Europe și JA Moldova colaborează pentru a oferi tinerilor posibilități de ași consolida competențele antreprenoriale și de a obține o pregătire profesională pentru a se încadra cu succes în economia de piața. Astăzi, suntem încântați să ne bucurăm de prezența actorilor din domeniul antreprenorial, instituțiilor de învățământ și profesorilor în vederea creării parteneriatelor pe segmentul dezvoltării unui viitor mai bun pentru generațiile tinere, a afirmat Caroline Jenner, CEO, JA Europe.

De asemenea, la eveniment au participat oficiali din partea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării a R. Moldova, reprezentanți ai Misiunii USAID în Moldova, organizații neguvernamentale, mediul academic și de afaceri, precum și invitați speciali din străinătate.

„Academia de Studii Economice din RM, JA Moldova și alte organizații, care susțin educația antreprenorială ne-am exprimat de mai multe ori dorința ca educația antreprenorială și economică să devină un curs obligatoriu pentru toate nivelurile de instruire. Statele dezvoltate din întreaga lume, demult au introdus acest curs de educație antreprenorială și economie ca fiind unul obligatoriu și i-au apreciat valoare așa precum o merită”, a menționat Grigore Belostecinic, Preşedinte al Consiliului Director JA, rector ASEM.

Tot în cadrul evenimentului au fost premiate instituțiile de învățământ cu cea mai mare experiență de promovare a programelor JA.
”Antreprenoriatul a fost tot timpul cheia spre dezvoltarea economică a unei țări, mai ales pentru o țară care se află încă într-o perioadă de tranziție, cum este Republica Moldova. Experiența care mi-a oferit-o Junior Achievement m-a ajutat să privesc lumea afacerilor mai aprofundat, chiar dacă a fost o simplă simulare. Junior Achievement este platforma care permite aplicarea cunoștințelor economice și crearea spiritului antreprenorial”, a subliniat Sorin Oțel, Student anul IV la Centrul de Excelență în Economie și Finanțe.

Evenimentul a fost organizat în cadrul Programului ”Susținerea educației antreprenoriale în Europa și Eurasia” finanțat de către Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională.

„Este important că elevii și studenții au acces la activități practice, participând la târguri, lagăre de informare și altele. Vom continua să susținem aceste activități. O parte din această asistență va merge la elaborarea curriculumului la diferite nivele de învățământ, vom susține pregătirea profesorilor care vor preda aceste subiecte tinerilor. Ne dorim ca spiritul de antreprenoriat să progreseze în Republica Moldova” a menționat Steve Welker, Senior Specialist în Managementul Proiectelor, Misiunea USAID Moldova.

Junior Achievement Moldova este o asociație obștească a cărei misiune constă în motivarea și pregătirea tinerei generații pentru a se afirma cu succes în economia de piață. De 24 de ani implementează programe de educație antreprenorială la care au participat peste 250 000 de elevi și circa 2200 profesori.

Este primul eveniment regional de acest tip organizat în Republica Moldova, dedicat pe de o parte recunoașterii importanței actorilor publici și privați în susținerea programelor educaționale implementate de către Junior Achievement Moldova, pe de altă parte importanței schimbului de bune practici între profesori, elevi, mediul de afaceri și absolvenți a programelor JA pe segmentul promovării culturii antreprenoriale.

Previziuni pesimiste pentru economia Moldovei. Viitorul guvern trebuie să aibă un plan „B”

0

Viitorul guvern, indiferent de ce culoare politică va fi, va trebui să aibă un plan „B„.Un plan anticriză. Pare a fi, la prima vedere, deplasată această afirmație, în condițiile în care economia este în creștere, tot mai mult se exportă, dar și intențiile de investițiile s-au înmulțit.

Membrii următorului Guvern, însă se vor confrunta cu două probleme majore, pe intern  incertitudinea politică ce a cuprins ţara după alegerile parlamentare care s-ar putea agrava în cazul unor alegeri anticipate și, pe de altă parte, intrarea economiei globale într-un „declin sincronizat”. Și prognozele privind evoluția economiei moldovenești sunt mai pesimiste. Banca Mondială a redus prognoza creșterii PIB-ului Republicii Moldova de la 3,8% la 3,6%, iar FMI – de la 3,7 la 3,5%, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, jurnalistul economic, Vlad Bercu, care citează datele Băncii Mondiale.

Perioada de ascensiune economică înaltă a ajuns la final şi urmează reducerea ritmului de creștere. Ultimul raport al FMI constată că rata anuală de creștere în Republica Moldova în anii 2001-2010 a fost de 5,1 la sută, în ultimii zece ani de 4,6 la sută, iar pentru anii 2019-2021 se anticipează o creștere a PIB-ului de 3,5-3,8 la sută.

Tendințele demografice nefavorabile, productivitatea scăzută și vulnerabilitatea la șocurile externe reprezintă probleme majore pentru creșterea pe termen lung, sunt de părere experții Băncii Mondiale. Ei mai adaugă că, problemele pe termen lung ale creșterii economice în Moldova includ și îmbătrânirea populației, extinderea migrației nete și un model de creștere nesustenabilă, caracterizat de consumul cauzat de remitențe, precum și de productivitatea scăzută.

Viitorul guvern va fi impus, probabil, să facă faţă unor șocuri externe. Până în 2020 ar putea exista toate condiţiile pentru declanşarea unei crize financiare, urmată de o recesiune la nivel mondial, anticipează economiști americani și europeni. Reducerea „sincronizată” în din Europa, SUA, China și alte țări, prognozată de FMI, va avea un impact direct asupra economiei moldovenești. Reducerea importurilor și investițiilor este primul efect resimțit în cazul unei crize în principalele țări-partenere.

În plus, incertitudinea politică și interesele moștenite subminează agenda de reformă și procesul de investiții. Tărăgănarea formării unei majorități parlamentare și, respectiv, a Guvernului va compromite acordul cu FMI și finanțarea macro-financiară de 100 milioane dc euro din partea UE, agreată încă în iulie 2017, ambele finanțări fiind înghețate în anul trecut. În plus, ar fi compromise termele de realizare a unor acțiuni prevăzute de Acordul de Asociere, mai ales în cazul unor alegeri parlamentare anticipate.

Sunt scenarii care ar putea deveni realitate în cazul perpetuării incertitudinii politice și unei crize economice la nivel mondial. Viitorul Guvern ar trebui să aibă în vedere și un astfel de scenariu, pentru a evita situația din  timpul crizei din 2008, când primele semne ale acesteia au fost neglijate, și autoritățile au fost nevoite, eufemistic vorbind, să „stingă incendiul, nu să-l prevină”.

În concluzie, Vlad Bercu a spus că singurul mod de a face faţă unei eventuale crize venite din exterior rămân aceleaşi, reformele structurale şi majorarea veniturilor. Există însă puţine semne evidente că o situaţie similară cu cea din 2008 s-ar putea repeta în viitorul apropiat. Şi totuşi, până în 2020 ar putea exista toate condiţiile pentru declanşarea unei crize financiare, urmată de o recesiune la nivel mondial, anticipează economistul american Nouriel Roubini, supranumit „Dr. Doom“.

Doi miliardari francezi donează 300 milioane de euro pentru reconstrucția catedralei Notre-Dame

0

Miliardarii de lux ai Franței au promis 300 de milioane de euro pentru reconstrucția catedralei Notre-Dame din Paris după ce faimoasa clădire a fost răvășită luni de un incendiu, scrie Ziarul Financiar cu referire la Bloomberg.

Astfel, miliardarii au răspuns la apelul președintelui francez Emmanuel Macron, de a strânge bani pentru reparații.

Francois-Henri Pinault, președinte și CEO al grupului Kering care deține brandul Gucci, și tatăl său, Francois Pinault, vor dona 100 de milioane de euro din compania Artemis, potrivit unui anunț lansat astăzi de familie.

Rivalii lor, familia Arnault, au ieșit doar la câteva minute distanță și au anunțat că vor da 200 de milioane de euro și vor pune la dispoziție expertiza și resursele arhitecturale și de design pe care le au prin intermediul grupului de lux LVMH, care cuprinde branduri precum Loui Vuitton şi Moet.

„Tragedia asta lovește tot poporul francez, și dincolo de asta, pe toți cei atașați de valorile spirituale. Puși în fața acestei tragedii, toți ne dorim să readucem la viață acest diamant cât mai repede”, spune Francois-Henri Pinault, 56 ani, într-o declarație publică.

Președintele francez Emmanuel Macron a promis că va reconstrui catedrala Notre-Dame din centrul Parisului după ce incendiul a mistuit monumentul vechi de 850 de ani.

Consultanța, marfa care nu se pipăie însă valorează enorm

0

NOUTĂȚI

Intrarea pe piețele externe îi sperie, de regulă, pe producătorii moldoveni. Și asta, în primul rând, din cauza competiției, care se profilează la orizont și a multor aspecte necunoscute, care pot să apară. Ce-i de făcut în acest caz? Grație Acordului de Liber Schimb, piețele europene se deschid însă, concurența din aceste medii foarte competitive, unde jucătorii actuali s-au stabilit demult, și-au însușit pe parcursul mai multor decenii regulile jocului, și-au ajustat produsele și costurile de producere la exigențele pieței, îi pune pe exportatorii moldoveni într-o situație inegală. 

Producătorii moldoveni nu prea au timp pentru a experimenta pe cont propriu să intre pe aceste piețe. Există, din fericire, serviciile de consultanță, care te învață cum să intri și să fii competitiv inclusiv pe piețele UE.

Consultanță din partea UE privind exportul pe piața comunitară

Pentru a susține eforturile companiilor moldovenești de a intra pe piețele europene, UE a inițiat și desfășoară, în perioada 2017-2020, un proiect de Sprijin pentru Cadrul Infrastructurii Calității în contextul Zonei Libere de Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) în Republica Moldova.

Proiectul sprijină eforturile Guvernului de la Chișinău de a realiza progrese în domenii-cheie ale DCFTA și, totodată, susține consolidarea competitivității sectorului privat al țării prin îmbunătățirea producției, calității și proceselor comerciale ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). 

Este vorba despre suportul acordat unui număr de 75 de întreprinderi viabile din punct de vedere al exporturilor pentru consolidarea competitivității lor generale în ce privește calitatea, producerea, managementul și exporturile, și marketingul. 

O echipă de experți naționali și internaționali colaborează cu fiecare companie, implementând un program individual de formare internă adaptat la specificul acesteia. Pentru unele dintre ele poate fi suficientă participarea la anumite ateliere tematice privind aspecte precum regulamentele și directivele UE. Altele ar putea avea nevoie de ajutor pentru a elabora un plan de marketing orientat spre export, care să includă o înțelegere a implicațiilor costurilor și luând în considerare realitățile practice ale companiei ca atare.

Ce etape trebuie să știe aspiranții de a exporta în UE

Experții au identificat câteva etape de bază pentru a începe exportul pe piețele UE. Totul începe de la evaluarea modului în care compania este pregătită să realizeze ideile de export. Este vorba despre un diagnostic al companiei care intenționează să exporte pentru prima dată, pentru a identifica acțiunile necesare, care trebuie întreprinse pentru a avea succes. 

Companiile, inclusiv cele care exportă deja, sunt instruite pentru a ajunge la o mai bună înțelegere a modului de explorare a oportunităților de piață. În plus, managerii sunt instruiți cum să elaboreze planuri de afaceri sau marketing specifice exportului, inclusiv identificarea accesului la orice finanțare relevantă.

Nu mai puțin importantă pentru companiile exportatoare este înțelegerea directivelor și regulamentelor UE relevante și a impactului acestora asupra exporturilor către piața UE și armonizarea cu aceste directive. Următorul pas logic ar fi pregătirea planurilor de aliniere și investiții, conforme cu cerințele europene.  

Managerii companiilor exportatoare sunt ajutați să înțeleagă beneficiile și implicațiile diversificării produselor, inclusiv inovarea și utilizarea noilor tehnologii, să înțeleagă avantajele clusterelor de afaceri și a altor forme de colaborare, să înțeleagă procesul și etapele implicate în obținerea certificării ISO. Într-un final, companiile exportatoare trebuie să ajungă să înțeleagă mediul favorabil pentru export, inclusiv modalitățile de accesare a surselor de informare, suport și finanțare. 

Ce ar trebui să știe o companie care intenționează să exporte în UE

Experții proiectului ne-au relatat care ar fi principalele aspecte pe care trebuie să le cunoască o companie care aspiră să-și comercializeze produsele pe piețele europene.
Aceasta trebuie să știe ce standarde de calitate și siguranță se aplică produselor specificate în țara vizată, care sunt standardele de ambalare, care vor fi costurile de transport și distribuție, care sunt parametrii potențiali ai costurilor de vânzare și, prin urmare, marjele de profit potențiale. Nu în ultimul rând, trebuie să cunoască profilurile consumatorilor pentru produsele ce urmează a fi exportate. 

Achiziționarea consultanței, subvenționată de stat

Pentru a încuraja companiile să facă pasul spre export, atât Guvernul, cât și o serie de structuri internaționale stimulează prin subvenții, granturi și credite cu dobânzi avantajoase achiziționarea de servicii de consultanța sau pregătirea companiilor pentru export. 

Dacă ne referim la producătorii agricoli, Fondul Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural presupune subvenționarea serviciilor de consultanță și formare. Scopul este de „a dezvolta și consolida capacitățile producătorilor agricoli în vederea sporirii concurenței și a productivității produselor agricole pe piețele internă și externă, pentru alinierea treptată la standardele Uniunii Europene”. 

În general, se subvenționează instruiri specializate pentru producătorii agricoli care activează în horticultură, fitotehnie, zootehnie, procesarea produselor de origine animală și vegetală, știința solului, marketing, management, inclusiv financiar, drept antreprenorial și tehnologii inovaționale. De asemenea, se subvenționează achiziționarea consultanței în vederea elaborării planului de afaceri, inclusiv asistență consultativă la depunerea cererii de solicitare a sprijinului financiar la oficiile teritoriale ale Agenției pentru Intervenții și Plăți în Agricultură. Și nu în ultimul rând, se subvenționează achiziționarea  consultanței pentru elaborarea pachetului de documente în scopul atragerii resurselor financiare adiționale din proiectele externe.

Mărimea subvenției poate ajunge la 50% din valoarea serviciilor prestate, dar nu mai mult de patru mii de lei per beneficiar pe parcursul unui an de subvenționare. 

BERD finanțează achiziționarea de consultanță din 2005. Rezultate demonstrate

Desigur, suma de patru mii de lei este prea mică pentru a asigura prospectarea piețelor externe, însă această subvenție ar putea stimula primul pas, făcut în acest sens, de către producătorii agricoli. Pentru început, cu acest sprijin el poate angaja un consultant, care să-l ajute să  întocmească un plan de ajustare a afacerii sale la exigențele piețelor externe, dar și să pregătească setul de documente necesare pentru a aplica la proiectele internaționale de suport în domeniul agricol. 

Iar astfel de proiecte sunt multe. De exemplu, Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare (BERD), încă din anul 2005, implementează un program de finanțare a achiziționării expertizei din partea consultanților locali și internaționali în domenii precum strategie, marketing, organizare, tehnologie, management al calității și cel financiar, eficiență energetică și mediu. 

Pentru proiectele cu implicarea consultanților locali, BERD finanțează jumătate din sumă, care poate ajunge la 10 mii de euro. Restul banilor reprezintă aportul propriu.

Proiectele cu implicarea experților străini costă mult mai mult. De obicei, acestea ajung la 50 – 60 de mii de euro și atunci companiei i se cere un aport de până la 12% din costul total.

Potrivit Veronicăi Arpintin, coordonatoarea programului respectiv, până în prezent au beneficiat de această finanțare circa 860 de companii. Dintre acestea, jumătate sunt din sectorul agroindustrial. Este vorba, în special, de consultanță pentru construcția de frigidere, sisteme de irigare, marketing, calitate, eficiența energetică, adică infrastructura necesară pentru a putea exporta cu succes pe o piață exterioară dar și a înfrunta competiția de pe piața internă, care devine tot mai strânsă.  

Exemple care vorbesc de la sine despre importanța consultanței

Un caz elocvent în acest sens este „Fabrica de Unt din Florești”. Aceasta a fost ajutată să-și eficientizeze consumul exagerat de energie, care sporea drastic costurile de producere, și să administreze eficient creșterea afacerii. Un consultant specializat local a realizat un audit energetic și a furnizat soluții eficiente din punct de vedere energetic, pentru modernizarea sistemelor existente. În continuare, compania a fost ajutată să facă o investiție de 220 de mii de euro, finanțată prin Linia de Finanțare pentru Eficiența Energetică în Moldova și cu sprijinul unui grant din partea Uniunii Europene. Rezultatul este că, în prezent, „Fabrica de Unt din Florești” consumă anual cu 25% mai puțină energie electrică. Această optimizare a dat un imbold dezvoltării întreprinderii, cifra de afaceri crescând într-un an cu 46%, iar volumul producției – cu 23%. Și totul a început de la o investiție de 18 mii de euro pentru consultanță, aportul companiei fiind de opt mii, iar restul – grant din partea BERD.

Alt exemplu este cel al „Vinăriei din Vale and Co” – un producător de vinuri din Moldova, care a fost ajutată să dezvolte un site web corporativ și un magazin online. Acest lucru a ajutat compania să-și crească exporturile cu 15%, precum și să stabilească noi parteneriate cu clienți din România, Italia, Danemarca, Polonia, Statele Unite ale Americii, Canada, China și Japonia. Valoarea totală a proiectului a fost de patru mii de euro, dintre care aportul propriu – 1,8 mii euro.

Cine și cum poate apela la finanțarea BERD pentru achiziționarea consultanței  

Potrivit Veronicăi Arpintin, beneficiarii Programului de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii pot fi companiile care au cel puțin 10 angajați, activează în sfera de producție, servicii sau comerț, au capital majoritar privat din Republica Moldova și activează de cel puțin doi ani. Companiile pot beneficia de granturi în mărime de 50% din costul unui proiect de consultanță. 

Ce trebuie să știe și să aibă persoana sau compania care apelează la finanțare?

Ea trebuie să identifice domeniul prioritar în care are nevoie de consultanță și să selecteze compania de consultanță. BERD transferă suma grantului doar la finalizarea proiectului, astfel compania trebuie să dețină inițial suficiente resurse financiare pentru acoperirea costului proiectului. 

Din experiența sa de 14 ani, în care a ajutat companiile moldovenești să obțină consultanță calificată, Veronica Arpintin a constatat că aceasta poate influența afacerea în mod radical. „Pentru dezvoltarea și creșterea competitivității, orice întreprindere are nevoie de expertiză profesională. Consultanța în afaceri oferă beneficiarilor noștri soluții eficiente în marketing, management financiar, soluții de inginerie, strategii, organizarea afacerii, tehnologii informaționale sau eficiență energetică și altele. În funcție de obiectivele propuse, rezultatele proiectelor pot fi foarte diferite și, de cele mai multe ori, acestea înseamnă creșterea cifrei de afaceri, reducerea costurilor prin eficientizarea proceselor de business, crearea noilor locuri de muncă, dar și extinderea piețelor de desfacere”, ne relatează ea.

Programul BERD nu este singurul de acest gen din Republica Moldova. Sporirea competitivității produselor moldovenești, în vederea intrării acestora pe piețele externe reprezintă scopul mai multor programe naționale, dar și proiecte externe. Rămâne doar ca producătorul moldovean să-și traseze obiectivele pe termen mediu, să știe exact ce are de făcut și să apeleze la un consultant. Acesta îi va arăta toți pașii ce urmează a fi făcuți, investițiile necesare pentru a ajusta producția la exigențele piețelor externe și de unde pot fi luați bani în acest scop, unii din ei chiar sub formă de grant. 

Cererea, în creștere, consolidează piața serviciilor de consultanță

Desigur, proiectele europene nu pot acoperi întreaga cerere de consultanță de care au nevoie companiile moldovenești. Acest gol vin să-l acopere companiile private. 
Andrei Crigan, directorul unei astfel de companii, spune că acum câțiva ani doar firmele cu capital străin de la noi sau cele mixte înțelegeau filosofia consultanței, știau cum pot utiliza informația procesată și analizată pentru a obține valoare adăugată.  

Acum situația s-a schimbat. „În prezent, odată ce a crescut și tot ce înseamnă mediul antreprenorial local, care domină mediul de afaceri de la noi, acesta a devenit și principalul client al pieței de consultanță. Acum, dacă vorbim despre mediul de afaceri, circa 60% din vânzările efectuate de companiile rezidente în R. Moldova, revin anume antreprenorilor locali, 30% revin celor cu capital străin și mixte și 10% aparțin companiilor de stat. Proporțiile sunt aceleași și în ce privește clientela pieței de consultanță”, susține managerul. Totodată, el menționează că piața de consultanță este încă una tânără, companiile de consultanță au încă și ele mult de învățat în ce privește profilul clientului autohton și, din cauza dimensiunilor reduse ale pieței, acestea sunt specializate în consultanță generală și nu doar pe segmente înguste, cum ar fi marketingul sau comerțul extern. 

Cum poate fi stimulată piața de consultanță

Însă, pe măsură ce businessul autohton conștientizează beneficiile pe care le oferă serviciile de consultanță, cererea pentru ele sporește, iar companiile de profil au o bază tot mai mare de clienți. 

Experții Proiectului de Sprijin pentru Cadrul Infrastructurii Calității în contextul DCFTA au specificat că firmele de consultanță nu trebuie doar să beneficieze de sporirea cererii serviciilor lor, dar ar putea și să  stimuleze această cerere.  Altfel spus, cum pot fi convinși producătorii moldoveni că merită să cumpere mai multe servicii de consultanță?

Cel mai eficient instrument în acest sens este mediatizarea istoriilor de succes. Trebuie afișate și popularizate exemplele în care consultanța a adus valoare adăugată, adică a devenit o investiție de succes. 

De asemenea, în procesul de lucru, consultanții trebuie să ofere beneficiarilor informații simplificate și să ajute la elaborarea pas cu pas  a planurilor de lucru, or de reușita fiecărui beneficiar în parte depinde atragerea următorilor clienți, care trebuie să fie convinși că, deși nu se pipăie, consultanța este o marfă care valorează enorm. 

Ion Chișlea

Articol, publicat pe www.dcfta.md

Cum nu s-au materializat premonițiile euroscepticilor moldoveni

0

La momentul semnării Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, implicit a Acordului de Liber Schimb, erau intens vehiculate de către oponenții asocierii mai multe mituri privind o serie de dezavantaje pe care acesta le-ar comporta pentru economia moldovenească.

La o distanță de patru ani de la intrarea în vigoare a Acordului, constatăm că premonițiile euroscepticilor de la Chișinău nu s-au materializat.

Argumentele contra Acordului de Asociere porneau de la afirmația că Federația Rusă și Comunitatea Statelor Independente ar reprezenta principala piață de desfacere pentru exportatorii moldoveni. Se mai vehicula că semnarea Acordului va cauza pierderea pieței CSI, va „distruge producătorul autohton” iar economia din raioanele de est ale republicii va avea numai de pierdut.

O valoare adăugată mai înaltă a exporturilor spre UE

Afirmația că piața CSI ar fi piața principală pentru mărfurile moldovenești era falsă chiar la momentul pregătirii semnării acordului, or începând cu anul 2006 piața UE devansează în mod constant piața CSI. Astfel, la finele anului 2012, spre UE au fost direcționate 45,7% din totalul exporturilor moldovenești în timp ce CSI a atras 40,5%.

Trendul a continuat și ponderea țărilor din Comunitatea Statelor Independente în volumul total al exporturilor de mărfuri moldovenești a scăzut la 16% în primele șapte luni ale anului în curs.
La rândul lor, exporturile destinate celor 28 de țări ale Uniunii Europene dețineau o cotă de 68,7% din total. 

Totodată, deși Federația Rusă a dominat două decenii la rând topul celor mai mari importatori de mărfuri moldovenești, importanța pieței rusești pentru  comerțul exterior al R. Moldova s-a diminuat constant.

Ponderea exporturilor în Federația  Rusă, care în primele  șapte luni ale anului 2000 reprezentau circa 43%, în perioada similară din anul curent a coborât până la 8,29% din total.
Și dacă în 2013 Rusia mai era încă principala țară de destinație a mărfurilor moldovenești, în prezent ea se clasează abia pe locul patru.
Primii trei parteneri comerciali sunt state ale UE: pe prima poziție se situează România cu aproape 27%, pe doi e Italia cu 11,54 % și pe trei – Germania cu  8,44% din total.
Este de remarcat și calitatea exporturilor. În anul 2012 peste 30% din exporturile moldovenești mergeau spre Federația Rusă însă circa două treimi din ele erau de fapt re-exporturi, care nu aduceau o valoare adăugată cât de cât esențială. Erau mărfuri importate, care erau doar reambalate, era aplicată ștampila ”fabricat în Moldova” și exportate în Rusia. Firește, aceste procese nu necesitau prea multă forță de muncă și valoarea adăugată de care beneficia Republica Moldova de pe urma unui astfel de comerț, era destul de limitată. 

Spre deosebire, re-exporturile în UE, care implică tranzacții în regim lohn, deși nu sunt la fel de eficiente ca exporturile clasice, contribuie substanțial la crearea de noi locuri de muncă și la dezvoltarea economică deoarece implică activități intense de procesare. Doar în ultimii trei ani, în baza unor contracte de acest gen au fost deschise mii de locuri de muncă inclusiv în regiuni, la Bălți, Orhei, la Strășeni, urmează deschiderea altei fabrici  la Cahul. Pe lângă faptul că aceste investiții îmbunătățesc balanța comercială a țării, ele asigură locuri de muncă bine plătite acasă, reducând exodul forței de muncă, probabil cea mai mare problemă actuală a Republicii Moldova.

Sporirea ponderii exporturilor în UE, un lucru firesc datorat capacității de cumpărare și apropierii geografice

De fapt, Acordul cu UE doar a creat condiții egale pentru exporturile în țările comunitare în raport cu statele CSI, unde acordul de liber schimb dintre membri, printre care și Moldova, funcționa de mai mult timp.

Participarea unui stat în mai multe zone de liber schimb reprezintă o situație firească, În cazul Republicii Moldova comerțul liber cu UE nu contravine angajamentelor asumate față de statele din zona de liber schimb a CSI. La fel și calitatea de membru în zona comercială CSI permite Republicii Moldova de a avea un acord de liber schimb cu UE.

„Acordul de Liber Schimb cu UE a fost semnat pentru a extinde și a diversifica relațiile economice externe ale Moldovei, dar și pentru a facilita investițiile. Totodată, Republica Moldova a semnat Acordul de Liber Schimb din zona CSI, pentru a-și consolida relațiile comerciale din această regiune”, susţine economistul Alexandru Fală de la central analitic Expert Grup.

Evoluția exporturilor moldovenești după ce între cele două destinații a fost pus semnul de egalitate este una firească, ținând cont de capacitatea de cumpărare dar și de proximitatea acestor piețe.  Este firesc ca piața Uniunii Europene, de 508 milioane de consumatori și cu o capacitate de cumpărare extreme de puternică, să reprezinte o atracție pentru exporturilor moldovenești.

n plus, această piață începe chiar la hotarul de vest al Republicii Moldova, în România, țară cu aceeași limbă și rădăcini istorice. Nu întâmplător, exporturile în România au ajuns să reprezinte peste un sfert din toate exporturile moldovenești și continuă să crească.

Potrivit lui Cornel Coșer, asociat în filiala moldovenească a companiei letone Gataway&Partners, care consultă companiile moldovenești pentru a intra pe piețele externe, marea majoritate a firmelor moldovenești, care decid să facă acest pas, încep cu România anume datorită comunității culturale și lingvistice. După ce se acomodează peste Prut și se familiarizează cu exigențele pieței europene, urmează pasul spre alte state ale UE.

Bineînțeles, piața rusească nu trebuie neglijată, atât autoritățile moldovenești cât și oficialii europeni accentuează de fiecare dată când sunt întrebați că trebuie de făcut tot posibilul pentru ca această piață destul de solidă să rămână în continuare printre principalele destinații ale mărfurilor moldovenești. Ideea acordurilor de liber schimb constă în faptul că economia moldovenească, mică și extrem de deschisă are doar de beneficiat de pe urma relațiilor comerciale cu cât mai multe state, pentru a disipa riscurile ce pot surveni pe o piață sau alta. Iar acordurile de liber schimb nu fac decât să faciliteze diversificarea acestor relații comerciale. 

Pierderea pieței rusești nu s-a adeverit

Pierderea pieței rusești este,de altfel, un alt argument fals, care era deseori utilizat în calitate de sperietoare pentru a compromite dezideratul semnării Acordului de Asociere cu UE. Acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător, care este parte componentă a Acordului de Asociere, este perfect compatibil cu alte acorduri de liber schimb de care beneficiază Republica Moldova.

Nu este o excepție nici Acordul de liber schimb cu țările CSI. Astfel, în urma semnării Acordului de Asociere cu UE, Moldova poate  exporta fără taxe vamale atât în UE, cât și în CSI. Mai mult decât atât, anul trecut a intrat în vigoare și Acordul de liber schimb cu Turcia, de asemenea o piață importantă, de peste 80 de milioane de consumatori, pentru exporturile moldovenești. 
Nu în ultimul rând, deoarece standardele UE sunt recunoscute pe plan mondial, odată cu accesul la piața comunitară, în mod automat se deschid și alte piețe mondiale importante. 
De altfel, această sperietoare este demontată de evoluția raporturilor comerciale dintre Moldova și statele CSI. Deși Federația Rusă a interzis încă în 2014 o serie de produse moldovenești, această interdicție a avut mai degrabă un subtext politic, or cu alte țări precum Belarus sau Kazahstan, raporturile comerciale au continuat în regim normal. Ulterior și Federația Rusă a renunțat la restricții iar exporturile de mere moldovenești au ajuns anul trecut în proporție de peste 90 la sută pe piața rusească, exact în baza acordului de liber schimb din cadrul CSI din care face parte și Republica Moldova. 

Ce s-a întâmplat cu producătorul autohton

Cel mai vehiculat argument împotriva Acordului de Liber Schimb era că acesta va „distruge producătorul autohton”.

Mitul era alimentat de necesitatea eliminării de către Republica Moldova a tarifelor vamale la importurile din UE, fapt ce ar putea expune producătorii autohtoni la o concurență acerbă cu mărfurile importate. Însă, din punct de vedere tehnic, politica tarifară a Republicii Moldova era relativ liberalizatăși până la momentul semnării acordului.

Cele mai mari tarife vamale erau aplicate la importul de produse agricole, pentru care sunt prevăzute perioade de tranziție de până la 10 ani. Acordul de Liber schimb nu obligă autoritățile de la Chișinău să elimine imediat tarifele vamale, oferind o perioadă de timp suficientă pentru a permite companiilorautohtone să se modernizeze și să producă mai eficient și mai calitativ. În plus există o serie de proiecte finanțate inclusiv de UE, care acordă suport financiar și consultanță pentru sporirea competitivității producătorilor moldoveni. 

În secolul XXI nimeni nu poate să se ascundă de concurență, mai ales o țară mică precum Republica Moldova iar evitarea competiției conduce la o rămânere în urmă a economiei. De aceea, intrarea Republicii Moldova pe piețele unde să se învețe a concura de la egal la egal cu cei mai competitivi producători, era imperativă. 

Pe de altă parte, liberalizarea comerțului și deschiderea intrării fără taxe pe piața internă pentru mai multe mărfuri de import, impune producătorii interni să-și ajusteze procesele astfel încât să producă mărfuri mai ieftine și mai calitative. 

Deficitul comercial cu UE s-a redus

Statistic vorbind, comerțul liber dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană arată că a favorizat mai mult partea moldovenească. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2014, ultimul an de până la începerea funcționării Acordului, exporturile de mărfuri moldovenești în țările Uniunii Europene  se cifrau la 1,246 miliarde de dolari, importurile valorau 2,567 miliarde, fiind consemnat un deficit comercial pentru Moldova de 1,321 miliarde de dolari. În 2017 exporturile moldovenești în UE au valorat 1,596 miliarde de dolari, importurile au fost de 2,389 miliarde iar balanța comercială arăta un minus de 792 milioane de dolari. 

În final, dacă vorbim despre beneficii și riscurile DCFTA, este adevărat că unii producători, care se vor dovedi a fi necompetitivi, vor fi forțați să plece de pe piață. Însă, în locul lor vor veni alte companii capabile să producă mai calitativ și mai eficient. 

Totodată, cele mai sensibile sectoare cum ar fi cel agroalimentar, au o perioadă suficientă de lungă de acomodare la cerințele pieței europene, de până la zece ani, pentru a reuși să se modernizeze și să facă față competiției mai strânse care urmează. În schimb, consumatorii vor avea acces la o gamă mai largă de produse mai calitative și, în același timp, mai ieftine.

Ion Chișlea

Articol publicat pe www.dcfta.md

Mărturiile unui apicultor. Cât de simplu e să exporți miere în Uniunea Europeană

0

Bunicul său a avut câțiva stupi însă el nu s-a gândit că va ajunge să devină apicultor, ba chiar să se ocupe de exportul mierii de albine peste hotare. 

Nicanor Negru, un tânăr de 29 de ani din satul Costești, raionul Ialoveni, absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova a început afacerea cu miere în aprilie, 2014. 

Totul a pornit de la 100 de stupi

Totul a pornit de la 100 de familii de albine, pe care le-a achiziționat de la un apicultor după ce un prieten i-a propus să-și unească forțele pentru a dezvolta afacerea, începută mai devreme. Astfel a apărut compania Regina Naturii, devenită în ultimii ani una din companiile cu renume din sectorul apicol iar eroul nostru a devenit directorul general al acesteia, grație studiilor obținute la ASEM.

A făcut unele calcule, și-a întocmit un plan de afaceri și, în virtutea tinereții, calculele inițiale au fost prea optimiste. Nicanor povestește că pe hârtie profitul  arăta mult mai frumos decât în realitate. Pe parcurs a avut multe obstacole și chiar pierderi. Investițiile făcute în prisacă încă nu s-au recuperat, însă el speră ca în acest an să obțină primul profit de aici. 
Din cele 100 de stupi, proaspătul apicultor a ajuns la 500 și a zis să se oprească aici, orientându-se mai mult spre alt gen de activitate.

Au înțeles că pentru a putea exporta trebuie să se asocieze

Inițial planul a fost să se ocupe doar de apicultură, însă la un moment dat a ajuns împreună cu partenerul de afaceri la concluzia că ar putea obține un profit mult mai bun dacă va procesa mierea și o va exporta. Însă, așa cum doar exportul mierii proprii nu se arăta o afacere rentabilă, cei doi antreprenori au decis să recurgă la asociere.  Se întâmpla la un an de la intrarea lui Nicanor în afacerea cu miere. 

”În 2015am ajuns la concluzia că în sat și în general în regiunea noastră este suficient potențial pentru a pune bazele unei colaborări cu alți apicultori pentru a obține rezultate mai bune. Drept urmare, am creat un grup de apicultori pentru a exporta de comun acord producția noastră în Uniunea Europeană, unde, după cum aflasem există o cerere constantă de miere și, în plus nu există cote, care să limiteze, conform prevederilor Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, cantitatea exportată pe aceste piețe”, ne spune antreprenorul. 

Însă, pentru a exporta mierea în Uniunea Europeană nu este suficient să te unești cu alți apicultori, să aduni mierea cultivată și s-o livrezi peste hotare. Aceasta trebuie să corespundă standardelor de calitate, cerute de UE și să fie omogenizată și procesată.

Primul export, în România

Pentru a reuși, erau necesare investiții substanțiale, pe care și le-a asumat în întregime compania Regina Naturii.  ”În 2016am amenajat o sală de procesare a mierii, am colectat împreună cu alți apicultori suficientă miere pentru a umple un transport de 20 de tone și am efectuat primul transport în România”, ne relatează apicultorul.

La începutul, când făcea doar apicultură, a beneficiat de fondurile programului PARE 1+1, finanţat din bugetul de stat şi din fondurile Uniunii Europene. Ulterior, investiţiile în prisacă au fost subvenţionate în proporţie de 30% de către stat prin intermediul Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură. Acum situaţia este şi mai bună pentru apicultorii moldoveni. Dacă prisaca este înregistrată ca afacere, aceștia pot beneficia de subvenţii de până la 50% de la investiţiile făcute în ea. 

Și-au diversificat atât aria de colectare cât și piața de desfacere

Aşa cum primele exporturi au fost reuşite, antreprenorii au decis să-şi extindă aria de colectare a mierii pe întreg teritoriul ţării. Nu s-au oprit aici şi au continuat să caute noi pieţe de desfacere, mai ales că există proiecte care facilitează acest lucru. Deja în 2017 , în cadrul unui proiect finanţat de Banca Mondială, ”Regina Naturii” a apelat la consultanţa firmei de consultanţă „Gateway&Partners”, care a găsit o nouă destinație pentru mierea exportată de compania de Costești și în anul trecut aceasta a ajuns și în Polonia. 

Gateway&Partenrs este de altfel o companie cu tradiție cu origini în Letonia, iar filiala din R. Moldova a acesteia a reușit în primul an de activitate, 2017, să faciliteze crearea a mai multor parteneriate dintre companiile exportatoare moldovenești și importatori din diferite state, în special din Uniunea Europeană. 

Potrivit lui Cornel Coșer, unul din partenerii filialei moldovenești a Gateway&Partners, circa 80% din parteneriatele pe care ei le facilitează sunt începuturi de colaborări de lungă durată. 
Dimensiunile mici ale prisăcilor reduc competitivitatea mierii moldovenești.

Contrar aparențelor, exportul mierii nu este atât de simplu de realizat. Și asta, în primul rând din cauza dimensiunilor prea mici ale prisăcilor moldovenești. Nu prea există apicultori care să recolteze din propria prisacă suficientă miere pentru a o exporta de sine stătător. Transporturile de miere moldovenească sunt constituite din producția a mai multor apicultori și aici se ascunde principala dificultate or nu toți prisăcarii moldoveni asigură o miere de calitate, care să corespundă exigențelor europene. 

Cea mai mare problemă o reprezintă reziduurile de antibiotice în miere, strict interzise de normele sanitare europene. Acestea, potrivit lui Nicanor Negru sunt cauzate de regulă de tratarea albinelor cu preparate vechi,neconforme exigențelor europene deși există suficiente preparate omologate în UE și inofensive pentru consumatori. De aceea, companiile ce colectează mierea, trebuie să ducă și un lucru de explicare printre apicultori. Totuși, în cei doi ani de activitate compania și-a constituit o rețea de apicultori de la care colectează miere, ce corespunde standardelor europene. 

Pregătirea exportului necesită mulți bani, efort și timp

Procedura nu este deloc simplă or fiecare lot de miere achiziționat, pe lângă faptul că trebuie să fie însoțit obligatoriu de actele de origine de la apicultori, trebuie verificat în condiții de laborator, fiind supus mai multor analize. Iar toate aceste analize necesită timp, efort și bani. Ulterior, toate aceste loturi, dacă trec analizele, sunt omogenizate într-un singur lot, care este de regulă, testat de către compania importatoare. Și în final, pentru a formaliza exportul, mierea urmează a fi testată la laboratorul Centrului Republican de  Diagnostică Veterinară. Din păcate acest laborator nu este suficient de bine dotat pentru ca analizele sale să corespundă exigențelor importatorilor europeni și de aceea ei preferă să facă singuri analizele. 
Toate aceste proceduri dar și faptul că mierea este colectată de la mai mulți apicultori mici conduc la sporirea considerabilă a costului mierii exportate. 

Greu de concurat cu mierea ucraineană

Iar acest fapt se răsfrânge asupra competitivității mierii moldovenești pe piața europeană. Acest lucru s-a resimțit acut începând cu anul 2016, când în urma încheierii Acordului de liber Schimb dintre UE și Ucraina, în acel an a intrat pe piața europeană mierea ucraineană, mult mai ieftină decât cea moldovenească. Dacă în anul 2017 în recolta de miere din Republica Moldova a fost de 4500 de tone, fiind exportate circa 3500 tone, Ucraina a exportat aproape 70 mii de tone.

E necesară conlucrarea dintre apicultori, procesatori și autorități

Totuși, această barieră nu-l descurajează pe Nicanor Negru, care conștientizează că o piață mai bună decât cea europeană pentru mierea moldovenească nu poate exista. Însă pentru aceasta, tânărul antreprenor crede că trebuie să existe o consolidare a eforturilor între apicultori și procesatori, care să fie susținuți de stat, eventual chiar printr-un program. 
Problema este că apicultorii și procesatorii sau exportatorii nu găsesc prețul optim. Primii consideră că prețurile de achiziție oferite de exportatori sunt prea mici, pe când aceștia afirmă că, dacă le vor mări, mierea nu va fi solicitată pe piețele europene. Oamenii nu înțeleg încă, în mare parte, cum funcționează legile pieței. Și, în plus există aceste probleme ale calității. 

Potrivit antreprenorului, pentru a avea o valoarea adăugată mai înaltă a mierii exportate, aceasta trebuie procesată și ambalată în Republica Moldova pentru a ajunge  pe rafturile magazinelor europene sub marca ”Fabricat în Moldova”. Atunci mierea moldovenească nu va fi exportată doar ca materie primă iar prețul de comercializare va oferi profituri mai generoase atât procesatorilor cât și apicultorilor. Până a atinge însă un astfel  de obiectiv pentru început aceștia trebuie să învețe a se asocia și a conlucra, consideră directorul General al companiei Regina Naturii. 

Ion Chișlea

Articol, publicat pe www.dcfta.md

Siguranța alimentelor – unul din subiectele principale pe agenda publica (interviu cu Gheorghe Gaberi, director general ANSA)

0

După semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, implicit a Acordului de Liber Schimb (DCFTA), domeniul siguranței alimentelor a devenit unul din cele mai importante pe agenda publică. Exigențele sporite față de siguranța  alimentelor, inclusiv pentru exporturile mărfurilor moldovenești pe piețele UE sunt calificate deseori drept bariere de netrecut de către unii oameni de afaceri. Despre întrebările ce țin de siguranța alimentelor ne-a relatat în cadrul unui interviu dl Gheorghe Gaberi, Director general  al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor din Republica Moldova.

  • Dle  Gaberi, odată cu semnarea Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, poate chiar puțin mai devreme, siguranța alimentelor a devenit unul din subiectele principale pe agenda publică deși până atunci nu prea auzeam să  se discute la acest subiect. Prin ce se explică această schimbare?

– În primul rând acest lucru s-a întâmplat deoarece scopul semnării acordului a fost de a extinde aria de export a produselor moldovenești pe piața UE iar principalele grupuri de produse care merg la export sunt de origine agroalimentară. Această întrebare devenită atât de actuală fiindcă Guvernul Moldovei și-a pus drept scop să obțină dreptul de a exporta produsele, atât de origine vegetală cât și animalieră, pe piața UE. Ținând cont de importanța acestor produse, în orișicare țară din UE produsele respective sunt supuse unor misiuni de supraveghere și control foarte dure deoarece de calitatea și siguranța alimentelor depinde sănătatea cetățenilor iar fiecare țară are interesul de a-și proteja sănătatea cetățenilor săi. De aceea, după semnarea acordului, circa jumătate din obligațiunile pe care și le-a asumat Republica Moldova țin de domeniul măsurilor sanitare, fitosanitare și veterinare. 

Pentru ca aceste rigori să fie respectate, a trebuit să creăm mai întâi un cadrul legal, care  ulterior să fie implementat. 

Partenerii comerciali trebuiau convinși că în Republica Moldova funcționează un sistem de  siguranță a alimentelor adecvat cerințelor de ultimă oră.  Din aceste considerente acest subiect a fost luat foarte în serios și s-a pornit de la ajustarea cadrului legal și normativ la directivele UE, fiind creat un sistem de siguranță a alimentelor, credibil pentru partenerii de dezvoltare, în cazul de față, UE. Pentru realizarea acestor obiective, au fost mobilizată activitatea atât a Ministerului Agriculturii, care este responsabil de elaborarea politicilor, a Guvernului, a Parlamentului, pentru a ajusta cadrul legal și normativ la aceste cerințe, pentru a implementa directivele UE.

  • Cum ați implementat la nodul practic aceste directive?

– ANSA, în calitate de instituția centrală  cu drept de inspecție și control, fiind responsabilă de implementarea acestui cadru, a trebuit să depună mari eforturi pentru a prelua tehnicile de inspecție și control, utilizate în UE, să ajusteze activitatea rețelelor de laboratoare de referință, să le supună procedurilor de  acreditare, de recunoaștere internațională, să pregătească corpul de inspectori, să-l doteze cu instrumente moderne de inspectare și control, cel mai important să susțină misiunile de audit, deoarece accesul  pe piețe  a diferitor grupuri de produse și, în primul rând, la produsele  de origine animalieră are  loc doar în cazul unui audit. 

ANSA a găzduit pe parcursul ultimelor ani mai  multe misiuni de audit nu doar din partea UE dar și din organelor abilitate din Federația Rusă și Uniunea Eurasiatică, din partea unor state din Golful Persic, am conlucrat cu mai multe țări în care vrem să ajungem  cu produsele noastre iar recent am finalizat activitatea de ajustare a  activității la cerințele statului Israel, pentru a exporta fructe în această țară. 

În 2016  am avut misiunea de audit pe domeniul semințe, a fost o misiunea foarte riguroasă din cauza importanței acestui produs. Am susținut cu brio acest audit și până la finele acestui an R. Moldova va  fi inclusă în lista statelor cu drept de export al materialului semincer pe piața UE.  Am elaborat un vast program de activitate pentru a  dobândi dreptul de export a produselor de origine animalieră fiindcă, la moment, Moldova poate exporta pe piața UE doar trei produse de origine animalieră. Este vorba despre mierea  de albine, praful de ouă și produse de acuacultură. Ne-am pus drept scop să exportăm carnea de pui, ouăle pentru consum  și pentru procesare industrială și alte produse de origine animalieră pentru a avea  acces în această piață.

În acest sens avem un program foarte concret cu cerințe foarte dure deoarece auditul se efectuează pe trei domenii. În primul rând este cadrul legal, care șine de activitatea Guvernului, Parlamentului și Ministerului Agriculturii, partea a doua ține de activitatea de inspecție și control, ce se referă la ANSA, aici intră și lanțul de laboratoare corespunzătoare, care trebuie acreditate la nivel internațional. Partea a treia se referă la producătorul propriu zis, care trebuie să-și ajusteze sistemul de producere la cerințele UE, la bunele practici.  Iată aceste trei componente fac parte din misiunile de audit. De aceea noi lucrăm pe toate aceste trei domenii, ANSA sprijină agenții economici pentru ca aceștia să se conformeze directivelor UE.

Dacă vorbim despre cele două componente, ajustarea cadrului legal și înzestrarea autorității de supraveghere, în cazul nostru – ANSA, cu laboratoarele necesare testării la nivel european a produselor, parcă este mai simplu de realizat. Nu și cea de-a treia componentă, care se referă la producători. Din câte știu, doar trei din cei 52 de producători de mezeluri de la noi au un proces tehnologic, corespunzător standardelor europene.

– Partea ce ține de producători sau de operatorii lanțului alimentar este mai complicată în primul rând deoarece necesită investiții masive pentru a ajusta procesul de producere la toate normele sanitare prevăzute de cadrul legal al UE. De aceea am lucrat foarte mult cu operatorii, mai ales din domeniul agricol, producătorii de carne și ouă, am avut un sprijin masiv în cadrul unui proiect finanțat de guvernul Germaniei, în cadrul căruia au venit experți, au stat la întreprinderi, împreună cu specialiștii de acolo au elaborat planuri complexe de ajustare, ulterior au venit din nou în cadrul unor misiuni repetate și au verificat cum se implementează aceste planuri, au instruit specialiștii de acolo și, la moment, dacă vorbim de carnea de pui, avem câțiva operatori care deja s-au ajustat la aceste cerințe și sunt în întregime conformi cerințelor europene.

  • Dar dacă vorbim despre carnea procesată?

– Ce ține de carnea procesată, problema este mai complicată dar avem producători moderni, care ar putea să facă față rigorilor europene. Desigur, pentru operatorii din domeniul procesării de carne problema e mai complicată fiindcă ei ar trebui să demonstreze trasabilitatea, pornind de la faza inițială, de la condițiile de creștere a animalelor, unde trebuie să se respecte integral toate cerințele de sănătate și bunăstare a animalelor. Urmează conformarea la exigențele ce țin de abatorizare și ulterior de procesare. Este un lanț mai lung și mai complicat. De aceea aici avem încă mult de lucru. Dacă în ce privește etapa finală, de procesare, avem întreprinderi moderne care sunt ajustate totalmente la cerințele Uniunii Europene, atunci în zona de materie primă există încă multe semne de întrebare.

Vorbind despre trasabilitate, dacă în cazul cărnii de pui, în cadrul unei întreprinderi, care are ciclul închis, de la incubator până la abator și ulterior exportul cărnii propriu zis în carcase, atunci produsele, mezelurile, alte produse combinate în componența cărora intră materie primă de la diferiți operatori, aici este mult mai dificil de a urmări acest proces de trasabilitate și respectarea normelor la toate etapele.

Din ceea ce spuneți, aceste exigențe ale sistemului de siguranță a alimentelor, în special în cazul exporturilor în Uniunea Europeană, derivă din faptul că în UE se pune accentul în primul rând pe sănătatea persoanei, a cetățeanului. Însă, dacă ne uităm la toată această mulțime de exigențe, de rigori, vedem că ele îi sperie într-o oarecare măsură pe potențialii exportatori de produse alimentare procesate în UE. Mulți cred că niciodată nu vor putea să se conformeze acestor rigori. 

– Comunicăm cu ei și pot să vă spun că nu este chiar așa. Mai bine zis, ei au depășit deja acea etapă de frică și neîncredere. Chiar săptămâna trecută am discutat cu  procesatorii de lapte,a treia conferință consecutivă, nemaivorbind de zeci întruniri pe care le avem aici și în cadrul cărora discutăm procesele tehnice, am avut întruniri cu experți, colegi care au venit în cadrul programelor europene și au plecat la întreprinderi, acolo pe loc au lucrat cu ei. Deja acest proces psihologic a fost depășit. Fiecare din producători conștientizează că doar o singură variantă există, de a ne moderniza și ajusta. Însă vreau să mai spun că pentru noi nu este mai puțin important ca și consumatorii din R. Moldova  să aibă produsele sigure. Suntem preocupați de sănătatea lor nu mai puțin decât  a celor care primesc produsele noastre peste hotare. De aceea, ajustând acest sistem la acele cerințe dure, nu o facem doar pentru a ne extinde pe piața europeană dar în primul rând, pentru a asigura cetățenii noștri cu produse sigure și de calitate înaltă. 

Prin implementare a acestor sisteme, care sunt unele din cele mai bune în lume, vom ajunge  să avem produse sigure pentru fiecare consumator atât de peste hotare cât și de aici, din Republica Moldova.

  • Ajustarea la exigențele europene face produsele moldovenești compatibile și pentru alte piețe?

– În întreaga lume, impactul alimentelor asupra sănătății oamenilor este pe primul plan. Și fiecare țară este, desigur, interesată să-și protejeze cetățenii. Iar cerințele  sunt aceleași, chiar dacă există diferențe ce țin de marcarea produselor sau de inscripție a informațiilor pe etichete. Însă cerințele de ordin veterinar și sanitar sunt în linii mari aceleași. De aceea, implementând acest sistem de siguranță pe întregul lanț, de la câmp până la consumator, noi de fapt rezolvăm problema atât pentru noi cât și pentru a putea extinde piața de export a produselor fabricate la noi.

  • Există procesatori de produse de origine animalieră, care ar putea acum exporta pe piețele externe, inclusiv pe cea europeană?

– Fără îndoială că există. Am avut în decembrie o misiune de audit din Arabia Saudită, o misiune foarte minuțioasă. Au fost supuse inspectării sectoarele cărnii de pui, de ovine și de bovine, s-au inspectat fermele, pornind de la zonele de producere a furajelor, fermele de animale, abatoarele, procesarea, până la faza finală de export.  Desigur că avem producători și deși ne-am obișnuit să ne autocriticăm prea mult, vreau să amintesc că anul trecut exporturile de mărfuri au depăși valoare de un miliard de dolari și am avut doar câteva retururi din Federația Rusă, care au fost motivate însă nu de calitatea produselor sau de siguranța alimentelor. 

Rezultatele demonstrează că sistemul de siguranță a alimentelor funcționează bine în Republica Moldova. Pe parcursul anului trecut au fost modificate peste 60 de legi, s-au introdus modificările respective pentru a asigura ca procesul de  monitorizare a parametrilor unui produs pe tot lanțul să poată fi efectuat într-un singur loc. Până acum exista dispersarea funcțiilor de monitorizare între Ministerul Sănătății, ANSA, alte instituții ale statului. Cu intrarea în vigoare a legii 185 la sfârșitul anului trecut, Agenția este organul principal care monitorizează în întregime acest lanț. 

  • În cât timp am putea avea primele exporturi de carne și lactate în Uniunea Europeană?

– Pentru ca să dovedim că avem un sistem de control, mă refer la laboratoare, noi trebuie să avem cel puțin doi ani de activitate de control a acestor laboratoare, ne referim la producția de carne de pasăre și de ouă, principalul produs pe care ni-l dorim să-l putem exportaîn UE. Trebuie să avem doi ani de monitorizare a unei liste vaste de boli. La moment laboratoarele sunt în fază finală  de  a fi acreditate pentru testele acestor boli, iar ceea ce ține propriu zis de producători, sistemul de inspecție și control a fost ajustat. Când laboratoarele vor fi acreditate, va începe monitorizarea propriu zisă, la începutul anului viitor sperăm să invităm misiunea de audit de la Bruxelles pentru a începe procedura de audit a acest sistem. 

  • Deci, la începutul lui 2021 ar putea începe exportul produselor avicole în UE?

– Da, pentru că așa sunt practicile. Trebuie să parcurgem toate procedurile, inclusiv testele de eficiențăcare se fac în laboratoare și stabilesc calitatea testelor și să avem acea monitorizare de doi ani. Referitor la laboratoare, există până în prezent semne de întrebare privind testarea producției animaliere. Spre exemplu, în cazul mierii de albine, exportatorii spun că nu există suficiente capacități de analiză ale mierii care urmează a fi exportată și exportatorii sunt nevoiți să testeze mierea în laboratoare din exterior. 

În relațiile cu importatorii de acolo, adesea importatorul solicită ca testul de laborator să fie făcut în laboratorul care el dorește și exportatorul este nevoit să se conformeze dacă vrea să-și vândă mierea. 

  • Deci, exigențele importatorilor ar putea fi mai mari decât cele ale Uniunii Europene în general?

Din păcate mierea moldovenească se exportă sub formă de materie primă, ea nu ajunge din start pe rafturile supermarketurilor, importatorii o îmbuteliază și o plasează în rețelele comerciale. E clar că aici noi pierdem jumătate din valoarea adăugată sau poate și mai mult. În ce privește exporturile sub formă de materie primă a mierii, capacitățile noastre de testare corespund în întregime cerințelor Uniunii Europene în ce privește analizele de laborator. Testele noastre sunt suficiente pentru ca mierea să intre pe teritoriul UE. Deja importatorul propriu zis poate să ceară și unele analize suplimentare. Dacă n-ar fi existat capacitățile de laborator, ca să testeze toți parametrii necesari, noi n-am fi primit dreptul de export a mierii. 

Exact în așa fel lucrăm și pe celelalte domenii, pentru carnea de pui, pentru ouă de consum uman și pentru procesare industrială, pentru alte produse pe care dorim să le exportăm, deoarece funcționează un principiu unic: laboratoare acreditate, sistem de inspecție și control ajustat la standardele europene, cadru legal la nivel de țară și operatori care și-au ajustat procesul de producere exigențelor UE. 

– Care sunt rezultatele acestei schimbări a abordării în ce privește siguranța alimentelor, survenită odată cu intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb?
Cred că începând cu 1 ianuarie, de când ANSA a devenit responsabilă și de drepturile consumatorului în ce privește calitatea produselor alimentare, dar și de alte responsabilități care au fost transmise către Agenție, mă refer la controlul produselor alcoolice, a vinurilor și berii, care au intrat și ele în responsabilitatea ANSA, consumatorii noștri pot vedea acțiunile noastre și suntem foarte deschiși pentru public, lucrăm cu mass media. Răspundem la toate întrebările presei și ale populației ce țin de problemele siguranței alimentelor,cum s-a întâmplat recent în cazul lactatelor sau a altor produse. 

Activitatea noastră se reflectă și în statisticile de export, anul trecut am avut creșteri masive la exportul în UE, spre exemplu prunele, având o cotă de 10 mii de tone, am reușit să livrăm în UE aproape 20 de mii de tone în 18 state comunitare. Am dublat volumul de export al strugurilor de masă. În cazul produselor vegetale, lucrurile stau mult mai bine, pe lângă sporirea volumelor exportate, se diversifică și contingentele exportate propriu zise. 

În ce privește produsele animaliere, avem o problemă pornind însăși de la volumele de producere existente fiindcă R. Moldova are capacități de a produce produse lactate doar ca să-și asigure propriile necesități. Avem deci de lucru pentru a mări capacitățile de producere, dar și pentru a ajusta procesul tehnologic la rigorile comunitare.

La carnea de pui, s-au produs schimbări spectaculoase și pot afirma cu toată responsabilitatea că industria locală de profil poate asigura în întregime consumul intern. Exportăm ouă și lactate, înghețată, cașcavaluri, nu stăm pe loc însă ne dorim ca să venim și pe piețele Uniunii Europene. Acolo ne vom confrunta cu o concurență mult mai dură însă dobândirea acestui drept plasează imediat producătorii noștri la un nivel superior de credibilitate. Chiar dacă nu vom veni cu volume mari de export în UE, noi vom obține o credibilitatea mult mai mare în alte țări importatoare inclusiv în țările arabe care acum încearcă să-și diversifice sursele de aprovizionare cu produse alimentare.

– Piața moldovenească este destul de mică și orice producător ambițios poate să atingă la un moment volumul maxim de producere, după care, pentru a continua ascensiunea, trebuie să intre pe piețele externe. Însă în multe cazuri există o barieră psihologică și o temere că n-ar fi suficient de bun pentru a exporta, inclusiv din cauza rigorilor ce țin de siguranța alimentelor. Ce mesaj aveți pentru acești antreprenori.
 
Noi zilnic transmitem mesaje de încurajare în cadrul întâlnirilor cu oamenii de afaceri. Ele sunt aceleași – modernizați-vă și nu veți avea probleme. Dacă veți avea un proces tehnologic ajustat la rigorile Uniunii Europene, chiar de veți intra mai greu pe piața comunitară din cauza competiției acerbe de acolo, veți putea lejer să exportați pe orice altă piață. De altfel, cadrul legislativ și normativ în ce privește siguranța alimentelor, este practic în toate țările modificat cam odată la cinci ani deoarece la nivel mondial apar tot mai multe riscuri pentru siguranța alimentelor, inclusiv din cauza a tot mai multe produse cu componente artificiale. De aceea fiecare stat, pentru a-și îndeplini obiectivul securității alimentare, este nevoit să-și ajusteze permanent legislația. De aceea, modernizarea proceselor tehnologice și sporirea calității ar trebui să devină preocupări permanente ale producătorilor de produse alimentare iar Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, ajustarea la exigențele lui ne va permite să fim în pas cu toate aceste modificări. 

Vă mulțumim

Interviu, realizat de Ion Chișlea

Articol, publicat pe www.dcfta.md

Partea stângă a Nistrului: cu pași mici spre integrarea economică

0

După un start mai puțin reușit în anul 2016, când economia regiunii transnistrene a fost lovită de o criză drastică, în anul 2017 și în primele patru luni ale anului curent, exporturile agenților economici din partea stângă a Nistrului spre Uniunea Europeană au crescut spectaculos, demontând mitul, că regiunea va rămâne în afara Acordului de Liber Schimb. 

Regiunea Republicii Moldova din stânga râului Nistru a fost cea mai industrializată parte a economiei Moldovei Sovietice, circa 40% din potențialul industrial al republicii aflându-se pe malul stâng. 

Un puternic potențial industrial

Aici funcționează întreprinderi din ramuri precum siderurgia, electroenergetica, prelucrarea metalelor,construcţia de mașini, electrotehnica, industria chimică, a materialelor de construcţii, industria ușoară și cea alimentară. Industria regiunii se axează, în mare parte, pe câțiva piloni majori, cum ar fi Uzina Metalurgică de la Râbnița, Centrala Termoenergetică de la Cuciurgan, Fabrica de textile Tirotex din Tiraspol sau Fabrica de Ciment din Râbnița, toate acestea având piață de desfacere în Occident sau pe malul drept al Nistrului.

Importurile – din est, exporturile spre vest

Dacă cel mai  mare volum al importurilor în regiune vine din Uniunea Eurasiatică, cu precădere din Rusia, comerțul este orientat ferm către vest, peste Nistru și mai departe, în Uniunea Europeană. De aceea, autoritățile de la Tiraspol, dar și agenții economici transnistreni au acceptat aderarea regiunii la Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, implementată în cadrul Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. 

Începând cu 1 ianuarie 2016, regiunea a intrat în Zona de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv (DCFTA) prevăzută de Acordul de Asociere, semnat de UE și Republica Moldova la 27 iunie 2014. Caracterul comerțului regiunii transnistrene cu UE este unul asimetric. Periodic, o dată la un an, această prevedere este reexaminată de către Consiliului de Asociere, iar funcționarea DCFTA pe teritoriul regiunii este prelungită cu un an. 

Statisticile arată o creștere puternică a exporturilor către UE

Despre cum au evoluat lucrurile, putem deduce doar comparând statisticile privind comerțul regiunii transnistrene în anul 2015, până la DCFTA și anii ulteriori. În 2016, primul an de funcționare a DCFTA,  nu a fost atestată o creștere a exporturilor mărfurilor de origine transnistreană în țările UE. Dimpotrivă, s-a produs o scădere cu 18%, de la 199 milioane în 2015, la 163 milioane de dolari în anul 2016 .

Însă în 2016, exportul a scăzut în general cu 21% pe fondul unei crize economice drastice în regiune. Odată cu depășirea crizei, efectele DCFTA au început să fie resimțite.  Deja în anul 2017, potrivit datelor Camerei de Comerț și Industrie de la Tiraspol, exporturile în UE au ajuns la 239,5 milioane de euro și continuă să crească.

Potrivit datelor Serviciului Vamal din regiune, în ianuarie-august, curent, din volumul total de 472,4  milioane de dolari ale exporturilor totale, 171 milioane de dolari sau  36 % au revenit Uniunii Europene. Spre comparație, în Uniunea Eurasiatică au fost exportatemărfuri în valoare de 50,7 milioane de dolari sau 11% din total. 

Statistica arată că cele mai mari volume de mărfuri transnistrene au fost exportate în teritoriul din partea dreaptă a Republicii Moldova, care deține o cotă de 28% din total ceea ce reprezintă mărfuri în valoare de 133 milioane de dolari. Ucraina deține  o pondere de 22%  cu un volum de 103 milioane de dolari iar România –  o pondere de 17% cu un volum de exporturi de circa 80 milioane de dolari. Rusia e abia pe locul patru cu un volum de mărfuri transnistrene de 46 milioane de dolari și o pondere de 10% similară cu cea pe care o are și Polonia, ultima aspirând un volum de mărfuri transnistrene în valoare de 46 milioane de dolari în primele opt luni ale anului curent. 

În ce privește structura exporturilor, potrivit unor statistici ale Serviciului Vamal al Republicii Moldova, pe parcursul unui an, din decembrie 2016 până în noiembrie 2017, circa 91% din exporturile de încălțăminte din regiune au ajuns în UE. Produsele din metal au ajuns în proporție de 79% în statele membre ale comunității iar textilele,în proporție de 77%. De cealaltă parte, produsele agricole și produsele alimentare transnistrene au ajuns în UE în proporție de doar 19% din totalul exporturilor. 

Volumul mare al livrărilor transnistrene pe teritoriul de pe malul drept al Nistrului al Republicii Moldova se datorează, în special, livrărilor de curent electric de la Centrala termoelectrică de la Cuciurgan. Valoarea livrărilor acesteia pe malul drept a însumat în primele opt luni ale anului circa 76 milioane de dolari ceea ce reprezintă aproape 57% din volumul total de produse transnistrene achiziționate pe malul drept al râului Nistru. 

Trebuie de menționat, totodată, că în unele cazuri cotele mari ale exporturilor se datorează livrărilor masive de articole din metal, produse la Uzina Metalurgică din Râbnița. 

Spre exemplu, exporturile transnistrene în România în primele opt luni ale anului curent erau  compuse în proporție de 96,11% din mărfurile uzinei din Râbnița (peste 77 milioane de dolari) iar cele ajunse în Polonia, într-o proporție de 95,72% (44,3 milioane de dolari). La rândul lor, exporturile de metale transnistrene în Ucraina au valorat 48 milioane de dolari, ceea ce reprezintă 46,63 din totalul exporturilor în această țară. 

Deși cifrele arată destul de bine, exemplul Uzinei din Râbnița scoate în evidență fragilitatea economiei regiunii transnistrene, care depinde de activitatea a doar câteva astfel de întreprinderi și, dacă una dintre ele se confruntă cu probleme ce țin, spre exemplu, de piețe sau de furnizarea materiei prime, își poate sista activitatea și are de suferit întreaga economie a regiunii.

Tirotex – model de intrare durabilă pe piața europeană

De aceea este foarte important pentru companiile din regiune să-și asigure un ciclu de producere neîntrerupt, conform cu normele internaționale și să-și construiască relații pe termen lung cu clienții. Un exemplu în acest sens este fabrica de textile Tirotex din Tiraspol, care produce articole calitative dar și relativ scumpe și nu prea are altă soluție decât să le vândă pe piețele UE

Tatiana Lariușin, expert la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale Viitorul, ne-a relatat că această întreprindere se orientează în special spre cumpărători de clasă medie din Uniunea Europeană. Întreprinderea pur și simplu nu are piețe alternative, deoarece produsele sunt de o calitate înaltă și au prețuri destul de mari pentru cumpărătorii din Republica Moldova, din Ucraina sau Rusia. 

Din această cauză compania a fost una din cele mai active în procesul de negociere a condițiilor de export în cadrul Acordului de Liber Schimb și vine în continuare cu propuneri constructive referitoare la facilitarea procedurilor vamale și chiar a găsit soluții pentru certificarea mărfurilor din întreprinderile transnistrene, plauzibile atât pentru autoritățile de la Chișinău cât și pentru cele de la Tiraspol. 

În general, piețele Uniunii Europene sunt atractive pentru businessul din partea stângă a Nistrului chiar dacă există o serie de dificultăți în acest sens pentru companiile din regiune, legate de statutul diferit al raioanelor de est din punct de vedere administrativ. 

Antreprenorii de pe malul stâng sunt îngrijorați de funcționarea în viitor a acordului în regiune

Anume din cauza acestui statut, prevederile DCFTA nu sunt valabile pe un termen nelimitat ca în partea dreaptă și trebuie înnoite la începutul fiecărui an. Aceasta ar fi și una din îngrijorările principale ale antreprenorilor din partea stângă, potrivit Nataliei Calenic, vicepreședinta Camerei de Comerț și Industrie din Republica Moldova. 

”Businessmanii transnistreni, care sunt membri ai Camerei noastre de comerț, sunt mulțumiți de posibilitatea exporturilor fără taxe în cadrul DCFTA însă sunt îngrijorați de funcționarea în viitor a acestor prevederi în regiune.”, ne-a relatat aceasta, mărturisindu-ne că lipsa siguranței pentru ziua de mâine este invocată de majoritatea antreprenorilor de pe malul stâng cu care CCI colaborează. 

CCI se numără, de altfel, printre puținele structuri de pe malul drept, care pot activa nestingherit pe malul stâng. La Râbnița chiar există o filială a Camerei. 
Datorită acestei posibilități, prin CCI a fost soluționată problema certificatului de origine pentru export. Camera efectuează o expertiză a originii mărfii produse în Regiunea Transnistreană în bază căreia, autoritățile moldovenești întocmesc certificatul de origine, necesar pentru export.  

În rest, procedurile de export sunt identice cu cele prin care trec exportatorii de pe malul drept. În ce privește importurile, companiile transnistrene achită taxele vamale, accizele și celelalte plăți legate de importuri, în bugetul regiunii. Însă ei se team că, la un moment dat și autoritățile de pe malul drept ar putea să le ceară să achite taxele respective, deși nu au existat intenții în acest sens. 

Potrivit Nataliei Calenic companiile transnistrene, membre ale CCI  beneficiază sistematic de instruiri  privind prevederile DCFTA, exigențele de marketing pe piețele europene etc. 

”Orientarea spre vest este firească, dar trebuie de urmat politica pașilor mici”

Lucrurile, însă,  nu sunt atât de simple cum ar părea la prima vedere. ”Mai există încă interese puternice destructive, care stau în calea apropierii însă, pe de altă parte, pragmatismul oamenilor de afaceri este de natură să miște lucrurile în această problemă”, spune Tatiana Lariușin, care a făcut parte dintr-un grup mixt de experți de pe ambele maluri ale Nistrului ce a căutat soluții pentru implementarea DCFTA în partea stângă a Nistrului. 

Orientarea economiei transnistrene spre vest este una firească, dată fiind proximitatea piețelor europene comparativ cu cele eurasiatice. ”În pofida mai multor bariere existente la moment, situația se va soluționa gradual, în timp, cu pași mici dacă în prim plan vor fi puse interesele pragmatice ale businessului”, este convinsă experta.

Ion Chișlea

Articol, publicat pe www.dcfta.md